3,431 matches
-
Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu o privire Îngrozită. HÎrtia Încă era călduță și cerneala proaspătă. — Ediția de dimineață, bîigui don Anacleto. Pagina șase. Primul lucru care mi-a sărit În ochi au fost cele două fotografii ce susțineau titlul. Prima Înfățișa un Fermín mai bine acoperit cu carne și păr, probabil cu cincisprezece-douăzeci de ani mai tînăr. A doua prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o aprindă. L-am salutat cu mîna și mi-a zîmbit. — Ce ai tu Împotriva umbrelei, Daniel? — Ce-i mai frumos pe lume decît ploaia, don Federico? — Pneumonia. Hai, intră, că ți-am reparat ce era de reparat. M-am uitat la el fără să pricep. Don Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am mărginit să Încuviințez și l-am urmat În bazarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți aminte să nu forțezi butonul cînd Îl Întorci, că iarăși o să sară, ne-am Înțeles? — Nici o grijă, don Federico, vă mulțumesc. M-am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea cu fiecare pas pe măsură ce mă apropiam de agentul În civil care supraveghea librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea cu fiecare pas pe măsură ce mă apropiam de agentul În civil care supraveghea librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Miquel Molier se dusese la gara Francia să-i predea biletul pentru Paris prietenului Julián și să-și ia rămas-bun de la el, știa deja că Penélope n-avea să vină la Întîlnire. Știa că, În urmă cu două zile, cînd don Ricardo Aldaya se Întorsese de la Madrid, nevastă-sa Îi mărturisise că Îi surprinsese pe Julián și pe fiica lor Penélope În camera doicii Jacinta. Jorge Aldaya Îi dezvăluise lui Miquel cele Întîmplate cu o zi Înainte, punîndu-l să jure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe fiica lor Penélope În camera doicii Jacinta. Jorge Aldaya Îi dezvăluise lui Miquel cele Întîmplate cu o zi Înainte, punîndu-l să jure că nu va spune nimănui nimic, niciodată. Jorge i-a explicat cum, atunci cînd a primit vestea, don Ricardo a explodat de mînie și, țipînd ca un nebun, a alergat În camera Penélopei, care, auzind urletele lui taică-su, se Închisese cu cheia și plîngea de groază. Don Ricardo a dărîmat ușa În șuturi și a găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alergat În camera Penélopei, care, auzind urletele lui taică-su, se Închisese cu cheia și plîngea de groază. Don Ricardo a dărîmat ușa În șuturi și a găsit-o pe Penélope În genunchi, tremurînd și implorîndu-l să o ierte. Atunci don Ricardo i-a administrat o palmă care a trîntit-o la podea. Nici Jorge n-a fost În stare să repete cuvintele proferate de don Ricardo, care luase foc de mînie. Toți membrii familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șuturi și a găsit-o pe Penélope În genunchi, tremurînd și implorîndu-l să o ierte. Atunci don Ricardo i-a administrat o palmă care a trîntit-o la podea. Nici Jorge n-a fost În stare să repete cuvintele proferate de don Ricardo, care luase foc de mînie. Toți membrii familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce să facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a fost concediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să repete cuvintele proferate de don Ricardo, care luase foc de mînie. Toți membrii familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce să facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a fost concediată chiar În ziua aceea. Don Ricardo n-a catadicsit nici măcar să se uite la ea. Le-a poruncit valeților s-o alunge din casă și i-a amenințat cu aceeași soartă dacă vreunul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ziua aceea. Don Ricardo n-a catadicsit nici măcar să se uite la ea. Le-a poruncit valeților s-o alunge din casă și i-a amenințat cu aceeași soartă dacă vreunul dintre ei avea să păstreze legătura cu ea. CÎnd don Ricardo a coborît În bibliotecă, era miezul nopții. O lăsase pe Penélope Închisă sub cheie În camera care fusese a Jacintei și a interzis categoric s-o vadă cineva, din familie sau din servitorime. Din camera lui, Jorge și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pînă În dormitorul unde o țineau Închisă pe Penélope și a așteptat la ușă cît timp a consultat-o medicul. CÎnd a ieșit, doctorul s-a mărginit să Încuviințeze din cap și să-și Încaseze onorariul. Jorge a auzit cum don Ricardo Îi spunea că, dacă va comenta cu cineva ceea ce văzuse acolo, el personal avea să se asigure că-i va ruina reputația și că-l va Împiedica să mai practice vreodată medicina. PÎnă și Jorge știa ce Însemna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca Julián să fie dat afară de la colegiul San Gabriel și Îl contactase pe tatăl băiatului, pălărierul, ca să-l trimită imediat În armată. Auzind asta, Miquel a hotărît că nu-i putea spune lui Julián adevărul. Dacă Îi dezvăluia că don Ricardo Aldaya o ținea Închisă pe Penélope și că ea purta În pîntece copilul lor, Julián n-avea să ia niciodată trenul acela spre Paris. Știa că, dacă rămînea la Barcelona, asta ar fi Însemnat sfîrșitul prietenului său. Astfel, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vadă. Acum nu mai emana teama și Îngrijorarea care Îl strînseseră ca Într-un clește În zilele din urmă. Acela era un alt Jorge Aldaya, adult și lipsit de inocența de odinioară. Orice s-ar fi ascuns În spatele mîniei lui don Ricardo, Jorge aflase. Motivul vizitei era succint: i-a spus că știa că el Îl ajutase pe Julián să fugă. L-a anunțat că nu mai erau prieteni, că nu mai voia să-l vadă niciodată și l-a amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se prefăcea că nu-i cunoaște ascunzătoarea, a reflectat Miquel, era ca să-l protejeze. Tocmai din acest motiv, Miquel nu izbutea să priceapă ce ar fi putut-o determina să scrie acele rînduri. Ce alte amenințări putea azvîrli asupra ei don Ricardo, pe lîngă faptul că o ținea Închisă de luni de zile În dormitorul acela, ca pe o deținută. Penélope știa mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui Julián, un tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv Întemeiat, nu mîna lui avea să Împlînte acel pumnal În sufletul prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe doica fiicei sale la balamucul Horta. CÎnd Miquel Moliner a vrut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș, anumite calități extravagante, pe lîngă docilitate și fertilitatea exuberantă a unei tinereți În floare. Aici l-a cunoscut Sophie pe unul dintre cei mai mari binefăcători și nași financiari ai domnului Valls: don Ricardo Aldaya, moștenitor al imperiului Aldaya, Încă de pe atunci marea speranță albă a plutocrației catalane de sfîrșit de secol. Cu cîteva luni În urmă, Ricardo Aldaya se căsătorise cu o bogată moștenitoare de o frumusețe orbitoare și cu un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
menționeze numele. Fusese o căsătorie Între familii și Între bănci, nu o copilărie romantică, spunea domnul Valls, căruia Îi era foarte limpede că una e patul și alta e faptul. Sophiei i-a fost Îndeajuns să Încrucișeze o privire cu don Ricardo ca să-și dea seama că era pierdută pentru totdeauna. Aldaya avea o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înfrînte ale micii Ana, care se pricepea la oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la poarta școlii de muzică de pe strada Diputación, Sophie s-a pomenit cu don Ricardo Aldaya, care o aștepta fumînd și răsfoind un ziar. Au Încrucișat o privire și, fără a rosti o vorbă, el a condus-o Într-o clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cei doi s-au privit. — M-am gîndit tot timpul la tine săptămîna asta. Spune-mi că n-ai făcut la fel și-am să te las să pleci și nu mă vei mai vedea niciodată, i-a zis don Ricardo. Sophie a tăgăduit. Istoria Întîlnirilor lor pe ascuns a durat nouăzeci și șase de zile. Se vedeau după prînz, Întotdeauna În apartamentul acela gol de la intersecția dintre strada Diputación și Rambla de Cataluña. Marțea și joia, la ora trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să mărturisească. I-a dat cinci sute de pesete, o adresă de pe strada Platería și ordinul să se descotorosească de copil. CÎnd Sophie a refuzat, don Ricardo Aldaya a pălmuit-o pînă ce i-a dat sîngele pe urechi și a amenințat-o că va pune să fie omorîtă dacă va Îndrăzni să pomenească de Întîlnirile lor sau să afirme că acel copil era al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spus că voia să fie soția lui, el a crezut-o. În ziua nunții, cineva a trimis la biserică, din greșeală, o coroană funerară mare. Toată lumea a rîs nervos pe seama confuziei florarului. Toată lumea În afară de Sophie, care știa prea bine că don Ricardo Aldaya Își amintea de ea și În ziua cununiei. 4 Sophie Carax n-avea de unde ști că, după mulți ani, avea să-l revadă pe Ricardo (acum un bărbat În puterea vîrstei, aflat În fruntea imperiului său familial, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gîndi la altceva. Ricardo Aldaya hotărîse că nu se recunoștea pe sine În primul său născut, Jorge. Băiatul era slab, retras și Îi lipsea Întreaga prezență de spirit a tatălui său. Îi lipsea totul, mai puțin numele. Într-o zi, don Ricardo se trezise În patul unei servitoare, simțind că trupul Îi Îmbătrînea, că Dumnezeu Îi retrăsese darul. Panicat, a dat fuga, În pielea goală, să se privească În oglindă și a simțit că oglinda Îl mințea. Acela nu era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însuși, l-au asaltat cu o asemenea furie, Încît nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]