14,485 matches
-
o glumă sau mai știu eu ce... — Nu eram apropiați. Părinții au divorțat. Eu am rămas cu tata, el cu mama. Nu ne întâlneam prea des. Eu nici nu-l citeam. Nu citeam nici articole de-ale lui. — Înțeleg. Pe dracu’ înțelegi! 7. Pentru Ema Să ne imaginăm că azi e ziua ta. Te bucuri? Bravo! Am să-ți dau ceva de făcut. Vrei? Și dacă nu vrei, tot aia e. Ema. 32 de ani. (Vrei mai puțin? Nu-ți dau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci cu chip de femeie care-l înspăimântau dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid”. „A se reține ideea!” - și-a spus în gând, acoperind datoria răspunsului cu un hohot răgușit. Un râs admirativ, traducând destul de fidel pe „Aveți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
când o are lângă el pe Dorica?... Știe numai el, și tace. O nemulțumire îl roade, sub paravanul de hohote ascuțite sau răgușite, bancuri și anecdote picante debitate în orice împrejurare. I-a mers vestea cât de deștept, de „dat dracului” este „nea Mircea!” Poate și pentru faptul că reușea să colecționeze tot ce auzea într-un caiet secret, de unde extrăgea ce-i trebuie, după oameni și împrejurări. Dar asta-i altă căciulă! Lui Mircea Căpuștean i se părea că este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
venit ideea mai devreme. Presimte că în biografia sa începe un capitol nou, simte în el o infuzie de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne un Bacardi mare! Ai dracului cubanezii ăștia! Din ce-l fac, dom’le?” SFÂRȘITUL ARTISTULUI CONSACRAT Gestionara de la magazinul Gospodarul își pilește, plictisită, unghiile. Nici nu clipește la puternica detunătură cu care se închide ușa metalică. Desigur, o mână voluntară, de bărbat! Poa' să fie
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aceste meleaguri cu scrisul, încât turcii, impresionați de intensa noastră activitate intelectuală, renunțau adesea la pielea dobitoacelor luate cu hapca, ca să ne rămână pe ce scrie... („Aș! Nu descoperiseră tananții... - mârâie același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu i-am spus-o. Nu voiam să-mi povestească din nou episodul scoaterii sale din funcție. „N-a fost decât o întâmplare, bă, Guță! După un timp trebuia să mă aștept și la asta! Mă întreb și azi, cine dracu' a păstrat atât de bine fleacu' ăla de poză? Că doar nu unul cu principii, ca tine... Da, era perfect conservată, doar puțin pătată la un colț. Eu eram la mijloc. Cu cămașa și diagonala bine știute. Nepătat. Adică, vorba
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mine. Mă prinsesem și eu în joc, ca orice tânăr. De! prostia tinereții... Am ispășit, cred că ai avut și tu o satisfacție...” Ce idee, Pandelică!... Care satisfacție? Ce plăcere să am când tot apari în preajma mea, adică: „ - Să uităm dracului trecutul, să mai luăm o gură de vodcă și să convenim că - nu-i așa? - oameni suntem, deci destinul, soarta, fatalitatea, o putere necunoscută ne joacă pe ață, ne sucește încoace și în colo, pe unii mai lin, pe alții
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cine mama mă-sii să știe! Pe urmă înșira pe o pătură în carouri negru cu roșu căciulițele și le vindea mamelor care treceau în drum către părculeț cu plozii. După ce-i murise bărbatul de ciroză, că le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ea ce e? — Uuu, zicea tanti Vetuța - adică, mult sunteți proas te -, aia e stomatoloagă! Păi tu știi ce casă și-a făcut? Numa’ parchet de colo până colo. Să vezi mobilă de bu că tărie! De la neosel sau cum draci îi zice. Și-i vine femeie la cură țenie. A dracu’, că singură o fi greu să dea cu cârpa. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. — Apăi, de, dacă e cocoană... Andrelele începeau iar să troncăne egal, în ritm mărunt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
te -, aia e stomatoloagă! Păi tu știi ce casă și-a făcut? Numa’ parchet de colo până colo. Să vezi mobilă de bu că tărie! De la neosel sau cum draci îi zice. Și-i vine femeie la cură țenie. A dracu’, că singură o fi greu să dea cu cârpa. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. — Apăi, de, dacă e cocoană... Andrelele începeau iar să troncăne egal, în ritm mărunt. Da tu, Caterino, nu vrei o căciulă pentru nepoc-tu Georgică? Ete
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Că îi ia mă-sa la haine de pute casa de ele. Căciulă îmi lipsea! Tanti Vetuța oftă. — Nu vrei, nu-ți dau. Eteeee... — Hai, Vetuță, nu te supăra acu’... Las că-ți iau io una până la urmă. — Iei pe dracu’, bombăni Vetuța ca pentru ea. Se însera. Din ferestrele blocului vecin, soarele țâșnea ca un foc vertical. Babele încetară cu troncănitul. Strânseră pulovărașele abia începute, căciulițele și ghemele și se porniră oftând reumatic spre lift. — Eh, zise una mai în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile. Hai, Veto, se enervă una vorbind cu asfaltul, ce draci oi fi făcând de nu mai vii? — Fa, să știi că nu-i a bună. Asta nu lipsește. Și mai tre buia să-mi aducă și șablonul de cruce pentru colivă... Nu l o fi găsind? zise Caterina lăsând sacoșa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lăsând sacoșa de cârpă jos. Cine, fa, Veta să nu găsească? Păi la aia lingi de pe jos, nu alta, așa-i de curat la ea. Auzi, să nu găsească Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada..., nu le mai descurcă nici... Ferească Dumnezeu. Hai pân’ la ea. Să nu fi pățit proasta ceva..., că ieri se cam plângea de-un șold. — Las
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fa, Veta să nu găsească? Păi la aia lingi de pe jos, nu alta, așa-i de curat la ea. Auzi, să nu găsească Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada..., nu le mai descurcă nici... Ferească Dumnezeu. Hai pân’ la ea. Să nu fi pățit proasta ceva..., că ieri se cam plângea de-un șold. — Las’ că de re’omatism n-a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un sfert de oră, în suduielile lui nea Marian, ușa cedă din încheieturi. Babalele se repeziră grămadă în cameră. — Iete că nu-i acasă. Fă, și-i sparserăm Vetii ușa! Să vezi când o veni, că asta e muiere-a dracului. O să ne spurce de dracii o să ne ia! — Ptiu, ptiu! făcură iar babele la unison. Nea Marian își aprinse o țigară. — Femei nebune, aia sunteți! Fire-ați ale naibii de muieri, că m-am luat după voi. Fă, Florico, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
suduielile lui nea Marian, ușa cedă din încheieturi. Babalele se repeziră grămadă în cameră. — Iete că nu-i acasă. Fă, și-i sparserăm Vetii ușa! Să vezi când o veni, că asta e muiere-a dracului. O să ne spurce de dracii o să ne ia! — Ptiu, ptiu! făcură iar babele la unison. Nea Marian își aprinse o țigară. — Femei nebune, aia sunteți! Fire-ați ale naibii de muieri, că m-am luat după voi. Fă, Florico, să te văd, fă, de unde scoți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și făcu câțiva pași icnind. — Alelei, da’ urâtă-i bătrânețea asta... Reveni cu o farfurie cu mezel. — Slană n-am găsit, sărăcia dracu’, nimic n-are prin fri gi der! Îl ține degeaba în priză... Mai plătește și curentu’! — Lasă, fă, că și mezelu-i bun, că mai ia din arsură. Că mă luă cu rău pe la mațe. Și nici cafeaua n am băut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din arsură. Că mă luă cu rău pe la mațe. Și nici cafeaua n am băut-o! Tocăniră ce tocăniră. În ușă apăru iar nea Marian. — Făi, Florico, da’ tu de mâncare nu mai faci? Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe la mațe. Și nici cafeaua n am băut-o! Tocăniră ce tocăniră. În ușă apăru iar nea Marian. — Făi, Florico, da’ tu de mâncare nu mai faci? Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare polițistului și să-l facă albie de porci. — Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu că face Vetuța noastră comerț ilicit! Fire-ai al dracu’ de nenorocit cu cin’ te-a făcut! Mă, tu n-ai mamă, n-ai tată! N-ai bunică? N-ai, ă? Polițistului îi scăpase chipiul pe jos și încerca să se apere cum putea de andrelele ascuțite care-i cădeau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu andrelele, nici cu înjurăturile. — Să n-ai parte de ce-i mai bun pe lume! Las’ că te-n vă țăm noi minte! Auzi, Vetuța noastră! Auzi, comerț ilicit! Păi nu te facem noi arșice? Las’ că vezi tu pe dracu’! Polițistul simți o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aplece. — Poate că am..., zise el în continuare, accentuând destul de inoportun pe „poate“. Încerca, de fapt, să-și dea răgaz pentru a drege busuiocul. — Ești complet lipsit de imaginație! Lipsit de ima ginație și anost! i-o trânti ea. — Ce dracu’ are-a face lipsa mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la ora asta? — Are! Nimic nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba mea. țRevenise în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]