2,442 matches
-
pe care n-o citea Ioana d’Arc), Tudor Arghezi (Scrisoare unui actor), Gală Galaction (În jurul teatrului religios), Al. A. Philippide (Despre melodrama), Tudor Vianu (Pledoarie pentru actor). Corneliu Moldovanu comentează artă lui I. L. Caragiale, iar Mircea Ștefănescu scrie despre dramaturgia lui Gib I. Mihăescu. Articole privitoare la istoria teatrului românesc scriu George Frângă, Ioan I. Livescu, Gabriel Țepelea, Teodor Scarlat. Teatrul universal este comentat de Ernest Verzea, Ion Hodoș, Pericle Martinescu, Florian Nicolau, Ion Biberi, Basil Munteano, în timp ce Ion Sava
STUDIO TEATRUL NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289999_a_291328]
-
fie în Israel. Primei categorii îi aparțin montările privind trei dramaturgi din tot atâtea generații și epoci: Cehov, Eugen Ionescu și Teodor Mazilu. Piesele, văzute la luminile rampei, sunt interpretate din perspectiva unei judecăți globale asupra fiecărui autor. Bunăoară, comicul dramaturgiei cehoviene - afirmă criticul - emană din două surse: atitudinea autorului față de personaje și răsturnarea dramaticului. „O comedie autentică, serioasă, e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
supraordine compensatorie: Dimitrie Stelaru, L, 1991, 15, 16; Pavel Chihaia, Dimitrie Stelaru, JL, 1991, 21-22; Dimitrie Stelaru - 20 de ani de la moarte, TMS, 1991, 11-12 (semnează Ștefan Careja, Pavel Chihaia, Victor Corcheș, Ion Drăgănescu, Gheorghe Grigurcu, Teohar Mihadaș); Victor Corcheș, Dramaturgia lui Dimitrie Stelaru, TMS, 1992, 11; Romul Munteanu, Dimitrie Stelaru, L, 1993, 22; Victor Corcheș, Stelariana, TMS, 1994, 6-7; Mircea Popa, Dimitrie Stelaru, ST, 1997, 2-3; Cristea, Teleorman, 656-660; Lucian Teodosiu, Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut, Iași, 1998; Dumitru
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
debutează cu epigrame în „Viața studențească”, iar în 1964 editorial cu un volum de parodii, Singur printre poeți (Premiul Uniunii Scriitorilor). Ca dramaturg, se impune încă de la prima piesă, Iona (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române). În afară de poezie și de dramaturgie, mai publică două romane - Trei dinți din față (1977) și Viziunea vizuinii (1982) -, versuri pentru cei mici, mai multe culegeri de eseuri și de critică literară, dintre care Ușor cu pianul pe scări (1985) va fi distinsă cu Premiul Uniunii
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
aici decurge caracterul paradoxal - șocant pentru simțul comun - al unui univers liric contradictoriu, impregnat de o ironie amară, uneori cu iz frondeur. Nu întâmplător, o serie de poeme insistă asupra relației ambigue dintre demiurgie și creația artistului, una dintre temele dramaturgiei și eseisticii lui S.: „Shakespeare a creat lumea în șapte zile/ În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești./ În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele/ Și celelalte sentimente -/ Și le-a dat lui Hamlet, lui
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
rom. cont., I, 574-582; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 288-293; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 75-81; Dobrescu, Foiletoane, II, 100-106, III, 7-15; Grigurcu, Critici, 566-571; Iorgulescu, Critică, 155-160; Brădățeanu, Istoria, III, 265-271; Mihaela Andreescu, Marin Sorescu. Instantaneu critic, București, 1983; Faifer, Dramaturgia, 115-128; Tudor Nedelcea, Un mesager al literaturii române contemporane - Marin Sorescu. Bibliografie, Craiova, 1983; Ion Pop, Un teatru mare cât satul, T, 1984, 8; Nicolae Manolescu, După douăzeci de ani, RL, 1984, 51; Titel, Cehov, 166-169; Constantin Pricop, Marin Sorescu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu, Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001, 127-210; Manolescu, Lista, I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă, Între ironic și imaginar, București, 2002; Crenguța Gânscă, Opera lui Marin Sorescu, Pitești, 2002; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 101-104
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
la Catedra de teoria literaturii a Facultății de Litere bucureștene, unde în 1997-1998 și din 2001 funcționează și ca prodecan. În iulie 1998 este numită membru în Consiliul Național al Audiovizualului. Debutează în 1965, la „Contemporanul”, cu un articol despre dramaturgia lui G. Călinescu, iar editorial cu monografia Destin teatral - Aurel Baranga, apărută în 1986. Anterior realizase câteva antologii tematice: Misiunea scriitorului contemporan (1974), Geo Bogza interpretat de....(1976), Cumpăna cuvântului (1939-1945), cuprinzând „mărturii ale conștiinței românești în anii celui de-
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
LCF, 1977, 10; Victor Crăciun, I.C. Vissarion. 100 de ani de la naștere, LCF, 1979, 7; Victor Crăciun, Confesiuni sonore, București, 1980, 180-182; Tudor Arghezi, I.C. Vissarion, MS, 1983, 1; Mitzura Arghezi, Un oaspete familiar la Mărțișor, MS, 1983, 1; Modola, Dramaturgia, 234-236; Ovidiu Papadima, O restituire generoasă, R, 1984, 9; Dan Brudașcu, Un caz literar - I. Peltz, I.C. Vissarion și D. Ciurezu, R, 1985, 10; Valentin Tașcu, Semnături în contemporaneitate, ST, 1987, 4; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 107-108; Victor
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la un instrumentar adecvat, bine cunoscut și bine rodat de la
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Costin, „Ciocoii vechi și noi” în dramatizarea lui T. Șoimaru, IL, 1955, 5; Vicu Mîndra, „Zorile Parisului”, GL, 1956, 1; Radu Popescu, „Zorile Parisului”, CNT, 1956, 1; Valeriu Râpeanu, Tudor Șoimaru la 60 de ani, GL, 1958, 52; N. Barbu, Dramaturgia de evocare istorică, IL, 1959, 2; Radu Popescu, Vodă Cuza și Unirea, RMB, 1959, 17 februarie; Eugeniu Sperantia, „Cezar Bolliac”, ST, 1963, 2; N. Tertulian, Piese contemporane dedicate unui eveniment istoric, VR, 1966, 1; C. Paraschivescu, „Teatru”, CNT, 1966, 35
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
IL, 1967, 3; Mihail Davidoglu, Tudor Șoimaru, LCF, 1967, 38; Valeriu Râpeanu, Un om cu inima aleasă: Tudor Șoimaru, GL, 1967, 38; Brădățeanu, Comedia, 307-309; Al. I. Friduș, „Povestea Unirii”, CRC, 1973, 7; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 72-76; Popa, Dicț. lit. (1977), 546; Cioculescu, Amintiri, 225-229; Alexandru Melian, Tudor Șoimaru, CNT, 1988, 7; Lovinescu, Sburătorul, I, 102, 107, passim, II, 11, 12, passim, III, 127, 265, 338, 339, V, 306; Tudor Șoimaru, DRI, V
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
ani, sau pe perioada nedeterminată în care se păstrează secretul comercial ori confidențialitatea datelor - care, în cele mai multe cazuri, se stinge când subiectul ce a stat la baza confidențialității a fost făcut public. Copyrightul se aplică lucrărilor originale din domeniul literar, dramaturgiei, artei plastice. Drepturi speciale se acordă filmelor cinematografice, înregistrărilor audio și reclamelor. De asemenea, lucrările din industria informatică sunt asimilate lucrărilor literare și artistice. Astfel de lucrări sunt subiecte de copyright numai dacă își dovedesc originalitatea. Totuși, gradul de originalitate
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile genului (lacrimi, taine, dezvăluiri senzaționale). P.-M. e un scriitor cu lecturi moderne, un admirator, probabil, al dramaturgiei scandinave, al lui H. Ibsen îndeosebi. Piesa Lizi poate fi raportată la Hedda Gabler. De asemenea, unele analogii se pot face între Pământ (1910) și Strigoii; conflictul, pe plan moral, angajează boierimea, care ar da semne de degenerescență, și țărănimea
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
lui P. „tendința de resuscitare a spiritului etnic”. E. Lovinescu găsea și alte diviziuni (poezia de fantezie, poezia de „concepție”, poezia descriptivă, realistă etc.). P. desființează asemenea frontiere și reorganizează teritoriul literaturii moderne pe spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G.
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ci o incursiune analitică atât în ceea ce privește piesa, cât și mizanscena. Unele cronici se opresc asupra spectacolelor ce pleacă de la scrieri aparținând unor autori români (Mihail Sebastian, Horia Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Mazilu ș.a.), altele se ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică ar fi caracteristica prin care ar putea fi definită maniera critică a lui P., trăsătură prezentă în analiza literar-dramaturgică a pieselor, dar mai ales în portretizări. Cronicarul știe să evalueze și
POPESCU-20. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
Premiul pentru critică teatrală al revistelor „Tribuna” (1982) și „Ateneu” (1988), cu Premiul pentru teatrologie al UNITER (1991, 2001) ș.a. De asemenea, i s-a acordat Ordinul Steaua României în grad de ofițer (2003). Preocupat încă din anii studenției de dramaturgie (lucrarea sa de diplomă se intitula Despre conceptul de tragic în teatru), P. face o pasiune din cercetarea destinului acestei arte în contemporaneitate, devenind un foarte asiduu teoretician al fenomenului. Pe linia lui Ion Marin Sadoveanu, care opera distincția între
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
sale teatrul românesc și în genere cultura română sunt privite cu deschidere către fenomenul universal, autorul avansând puncte de vedere comparatiste de viu interes. Această abordare se sprijină, de altfel, și pe o prodigioasă activitate de traducător, cu deosebire din dramaturgia britanică, din autori precum Harold Pinter, Edward Bond, Howard Barker, Martin Crimp, David Pownall, Sarah Kane, J. Graham Reid, David Edgar, Willy Russell, Ray Coney ș.a., iar din Peter Brook lucrarea Spațiul gol. SCRIERI: Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
1966), iar altele sunt evocări istorice: Un dac la Roma (1967), conceput în genul superproducțiilor cinematografice, Cel mai isteț, cel mai viteaz (1978), o ficțiune despre Decebal. Deși, după propria-i mărturisire, încă de prin 1955 își încercase condeiul în dramaturgie, P. debutează târziu, în 1976, cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă, de-acum înainte concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a impus rapid. Unei tentative dramaturgice SF, Terra 2 (jucată în 1978), îi succedă, în același an
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
de șase decenii, scriitoarea s-a impus prin disponibilitatea de a parcurge variate registre epice, de a apela la diferite modalități compoziționale, abordând nuvela și romanul, reportajul și povestirea, jurnalul de călătorie și memorialistica literară. A fost tentată și de dramaturgie, scriind, în colaborare cu Tiberiu Vornic, piesa Împărătița lui Machidon (1955). În epoca dominată de realismul socialist, a plătit și ea tribut tezismului ideologic în romanele Pădurea Poenari (1953), Orașul minunilor (1957), Frank and Smith Company (1982). Distanțarea de coercițiile
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
din presa sovietică, referitoare la teatru și film, publicația oferă un material prețios celui interesat să studieze influența sovietică asupra teatrului și filmului românesc din epocă și prezintă interes cu privire la câteva probleme de tehnică teatrală și cinematografică. Astfel, se discută dramaturgia lui Tolstoi și Brecht sau a unor scriitori mai puțin importanți. Pe toată durata apariției revista include în sumar numai două articole semnate de autori români: D.I. Suchianu face „cronica filmului sovietic”, iar Radu Beligan, după întoarcerea de la Moscova, scrie
PROBLEME DE TEATRU SI CINEMATOGRAFIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289028_a_290357]
-
culturii și a civilizației române din cele mai vechi timpuri, autorul ține să noteze domeniile abordate chiar pe pagina de titlu a lucrării: „Istorică, culturală, literară, publicistică, ziaristică, folklorică, militară, religioasă, juridică, economică, medicală, tehnică, științifică, artistică (muzică, pictură, sculptură, dramaturgie), politică, diplomatică, sportivă etc.” Limitându-se strict la spațiul național, el nu înglobează decât personalitățile străine care au avut în vreun fel de-a face cu românii și România: au scris despre noi, au îmbrățișat și au susținut cauza românească
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
Schiller, Racine, Max Frisch, care au reprezentat în epocă momente consemnabile, iar pentru scrisul propriu nutrimente fertile (cazul Emily Dickinson îi atrage chiar o comparare flatantă). A scris și un poem dramatic, Fata apelor (1954), dar nu a perseverat în dramaturgie. I s-au publicat versuri în reviste din Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, SUA și a fost inclusă în antologii editate în franceză (Alain Bosquet), italiană (Mario de Micheli), greacă (Iannis Ritsos), spaniolă (Pablo Neruda), rusă (Iuri Kojevnikov) ș.a. În ultimul val
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Mișcarea, 69-83; Regman, Cărți, 43-57; Ciobanu, Panoramic, 186-189; Martin, Metonimii, 336-338; Iorgulescu, Rondul, 98-106; Dimisianu, Valori, 68-71; Ungheanu, Arhipelag, 150-153; Ciobanu, Incursiuni, 217-220; Ștefănescu, Preludiu, 161-167; Ungureanu, Proză, 166-174; Ștefănescu, Jurnal, 195-197; Cocora, Privitor, III, 142-143; Diaconescu, Dramaturgi, 217-219; Faifer, Dramaturgia, 104-110; Leonte, Prozatori, I, 136-145, II, 98-100, 252-255; Ungureanu, Proza rom., I, 310-322; Rotaru, O ist., III, 682-687; Ștefănescu, Prim-plan, 160-166; Cosma, Romanul, I, 124-129; Liviu Leonte, Participarea la istorie, RL, 1989, 17; Simion, Scriitori, IV, 129-143; Ov. S.
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
colectivizarea, deportarea intelectualilor și a țăranilor înstăriți din satele basarabene în Siberia). Meditația etică, valorificarea dimensiunilor simbolice și parabolice ale întâmplărilor, relevarea „pragurilor psihologice” în relație cu momentele unei realități care provoacă înstrăinarea sufletească și morală sunt trăsături definitorii ale dramaturgiei lui P. SCRIERI: Odochia, Chișinău, 1980; Osânda, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266, 399. M.C.
PUIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289061_a_290390]