1,717 matches
-
astea de unul singur. — Tot periculos rămîne. — Prostii. GÎndește-te la el ca la un preamărit organizator de distracții Îmbarcat pe un vas de croazieră plin de retardați. Se apucă să fure colo dintr-o cabină, dincolo dă foc la o draperie, aruncă o bombă puturoasă În sala de mese, și deodată se trezesc pacienții. Începe să-i intereseze călătoria și următorul port unde se face escală. — Dragă Charles... (Paula mă luă de mînă și mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
emisiuni TV și toate strădaniile conservaționiștilor. Îmi amintesc de un eveniment ciudat, petrecut pe acea stradă din suburbia noastră din Essex unde m-am născut. Unul dintre locuitorii mai În vârstă, după moartea soției, o luase ușurel razna; stătea cu draperiile trase și nu voia să mai știe nimic de lumea din afară. La Început, sărmanul om a stârnit o compasiune profundă, dar a venit o clipă În care s-a observat că el se izolase nu numai de lume, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nu se supuneau de îndată îndemnurilor sale. Când simte cum whisky-ul îi pune sângele în mișcare și-i vine nevoia de visare, Vladimir contempla, uneori, peisajul de afară. Făcu la fel, de astă dată: feri la o parte somptuoasele draperii albastre, admirând peisajul de iarnă cu zăpadă albă, până încolo, în cețurile zorilor, ce atârnau printre coroanele de pini. Zări, prin clarobscurul vioriu al dimineții de iarnă, o veveriță ce rula cu dibăcie pe un cablu de telefonie, întins sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca un obișnuit al casei, direct într-un apartament familial, cu draperii identice celor din birourile demnitarilor vremurilor noi, cu un pat dublu, ascuns sub un baldachin desuet, imitând dormitoarele califilor din filmele cu Șeherazade. În mijlocul camerei, se lăfăia un frigider încăpător, cu cordonul scos din priză. Dispăru imediat, fără a prelungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să plece făcuse o propunere a unui preț de vânzare mai mult decât convenabil lui Marius. Își aruncă neglijent cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar oarecum viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Popescu”. Apoi: E singura modalitate, Îi spusei, În care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, Îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii Într-o mișcare ce nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam În fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, Însoțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam În liniștea imaginatului ocean decît șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te iubesc! - un Început ca un final, altceva buzele ei nu puteau, nu putură rosti. Eram prinși ceasului acela tîrziu vegheat de draperiile celor două ferestre, cea dinspre bulevard și cea dinspre curte; adus atenției pentru o clipă, fixai cu privirea mișcarea pliurilor verticale ale lungilor draperii ca niște lănci cu vîrfurile pierdute În cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
final, altceva buzele ei nu puteau, nu putură rosti. Eram prinși ceasului acela tîrziu vegheat de draperiile celor două ferestre, cea dinspre bulevard și cea dinspre curte; adus atenției pentru o clipă, fixai cu privirea mișcarea pliurilor verticale ale lungilor draperii ca niște lănci cu vîrfurile pierdute În cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cît o viață, dar ea se lăsă În voia sfîrșitului, căci peste noi Începu o adiere ca de pe alte tărîmuri, nebănuite lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
limba franceză, gramatică și literatură. Prietenii de la fosta Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din Înserările petrecute la tine În odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
revolte, tu contra ta și amîndoi Împotriva destinului. Te războiai cu tine, ca două ființe față-n față; pînă la urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor noastre. Atunci totul devenea posibil. Mă uitam la tine În Înserarea gravă a odăii pe care o visez mutată aici unde locuiesc acum, la etajul Întîi al clădirii acesteia de pe bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adus pe lume doi băieți, Emanuel și Anton, care s-au numărat printre apropiații lui Marcel Proust. Iar dacă Anton a îmbrățișat pînă la urmă carierea diplomatică, Emanuel a ales să îmbrățișeze moartea, sinucigîndu-se prin ștrangulare cu un șnur de draperie, la Paris în august 1917, la vîrsta de 43 de ani. Cauza știută a fost trauma provocată de o pareză facială stîngă pe care o suferise în urmă cu trei ani. Nu suporta să se știe hidos, și de aceea
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
la Ghiorghieni și Târgu-Mureș, la prețuri cuprinse între 26 și 35 lei/mp, lățimea acestora variind între 1,40 și 1,70 metri. De asemenea tot de aici se mai pot achiziționa stofe „chenille”, țesături „jacuard” sau mătăsuri „Biedermeier” pentru draperii sau recondiționarea mobilei stil, prețul acestora fiind de 38,50 lei/mp. Totodată, unitatea mai oferă spre vânzare covoare importate din Serbia, mărimi 1,80/2,80 m și 3/4 m, la prețuri cuprinse între 200 și 900 lei
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
imense de o parte și de alta. Uimirea mea însă crescu când intrarăm înăuntru. Tot etajul de patru camere era al soților Nicolau. Nu mai văzusem până atunci ceva atât de atrăgător, atât de artistic aș zice, camere mari cu draperii violete, cu pereții plini de tablouri și rafturi de cărți, cu plafoanele ornamentate, fotolii și scaune aurii, covoare scumpe pe jos, patul conjugal uriaș, o sufragerie și un hol cu drugi negri de lemn transversali în plafon, nișe nenumărate cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el cu optimismul său filozofic. Renunțai deci să mai încerc să descifrez chipurile, ca să zic așa, ale cobraserienilor mei de pe la mese și rămăsei cu privirea pierdută spre geamurile localului. Erau uriașe și țineau, din două părți, loc de ziduri. Grele draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe aici nu erau niciodată grăbiți... loc de plimbare pe acest bulevard larg cu numeroase vitrine în care altădată erau expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care fuseseră înfipte în mici lăcașuri hexagonale, de o armonie geometrică simplă și delicată, zeci de becuri albe mate și ușor turtite, o multitudine... Feerie de lumină... Abia aici văzui cât de mari erau și ferestrele, pe jumătate acoperite de draperii albastre, și cât de întinsă era casa, fiindcă în fund, ridicată mai sus cu câteva trepte, se vedea în prelungire o altă încăpere, cu un uriaș geam îndepărtat, prin care brazii intrau parcă înăuntru. Peste parchetul strălucitor (galben cu infiltrații
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Duart, al cărui grad era cu siguranță un fel de Comandant General. După cum anticipase, Draydart își reveni repede din șocul inițial. După care se răsuci brusc și se-ndreptă spre o porțiune de perete de lângă tronul imperial. Ajuns acolo, trase draperiile la o parte. Atinse un dispozitiv din perete. Și începu să vorbească. Precizia mișcărilor sale trebuie să fi fost remarcată de ceilalți. Pentru că, în mod progresiv, tăcerea se instala în cameră. Curtenii, elegant îmbrăcați, rămași în așteptare încetară să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
rămași în așteptare încetară să se mai învârtă și să comenteze între ei. Așa că vocea lui Draydart se putu auzi în timp ce, în mod evident, își încheia ordinele: - Acționați imediat! Și fiți cu foarte multă grijă! După ce încheie astfel, ofițerul lăsă draperiile să cadă la loc. Și veni înapoi. Și bărbatul acela de patruzeci de ani, încă suplu, se îndreptă spre locul unde așteptau Gosseyn și Patru. Când ajunse lângă ei, păru să li se adreseze amândurora atunci când spuse - Normal, instrumentele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele lui Draydart, Gosseyn putea să vadă o parte dintr-un alcov care fără îndoială, ducea undeva. Mai existau trei uși acoperite cu draperii, câte una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și pregăti dinainte răspunsurile la cel de-al doilea interogatoriu. Dar se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
crează obligația că dacă se întâmplă vreun necaz, să am posibilitatea să vin aici și s-o ajut pe ea și pe băiat." Așadar, se ridică grăbit în picioare. Și-apoi, repede fixă cu privirea o porțiune de podea, în spatele draperiilor trase în lături. Și cu ajutorul super-creierului, execută procesul de fotografiere care îi dădea posibilitatea ca, mai târziu să poată veni aici instantaneu prin metoda de similarizare dodecimală. Puțin mai târziu, când se așeză la loc pe scaun, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fotografiase"... Încă utilizabile? se-ntrebă. Se auzi un zgomot în stânga sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie. Imediat după asta, își făcu apariția, din neant, Leej. Păși și ea repede într-o parte, la fel ca Enro, după care Prescott și, în cele din urmă, Patricia Hardie - Crang. "Dar - obiectă în gând, cu întârziere, Gosseyn Trei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la care să mă rog de fiecare dată când ceva avea să meargă rău. Mă vedeam lipit pe vecie de locul ăsta unde începuse totul, stăpân pe frigiderul „General Motors“ și bucătăria cu faianță albă, înfășurat protector în perdelele și draperiile catifelate pe care, cine știe de ce, bunicu’ Vitalian nu mă lăsa să pun mâna, plesnindu-mă de fiecare dată când mă apropiam de ele. Visul meu prostesc mirosea a cuișoare și dulceață de vișine, ca o jucărie perfectă. Și jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de capse și curele deveneau brusc indisponibile, degetele nu primeau permis de liberă trecere-acolo, iar limba, dacă ți-o închipuiai undeva, puteai fi sigur că nu-ți va părăsi cerul gurii. Noaptea, pericolul unei invazii era și mai mic. Draperiile n-acopereau tot geamul, iar reșoul electric nu emana destulă putere: un motiv temeinic ca Felicia să doarmă cu perechea de chiloți sub pijama. Dacă nu-l socoteai și pe abjectul Coco, o flenduream câte trei sau câte patru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]