1,848 matches
-
doamnă Burnet. Îmi pare rău dacă m-ați înțeles greșit. Aceasta nu este o negociere. Ne aflăm aici doar ca să vă explicăm poziția noastră, așa încât să puteți lua o decizie în cunoștință de cauză, pentru binele dumneavoastră. Tatăl ei își drese glasul. — Spuneți că îmi luați celulele, indiferent ce s-ar întâmpla. Le-ați vândut pentru trei miliarde de dolari, indiferent de părerea mea. Și păstrați toți acei bani, indiferent ce s-ar întâmpla. — Destul de brutal spus, dar deloc inexact, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Va trebui să răspundem în fața lui Dumnezeu, dacă nu suntem niște administratori responsabili a ceea ce ne-a oferit Dumnezeu, în toată maiestatea și diversitatea sa biologică. Aceasta este însărcinarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Suntem administratorii planetei. Își drese glasul și continuă: — Ingineria genetică folosește instrumentele pe care ni le-a dat Creatorul, pentru a continua lucrările necesare asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
implicau gena confortului nu fuseseră încă stabilite clar, dar Universitatea Columbia ceruse un brevet asupra genei în sine, ceea ce însemna că gena urma să aibă o valoare din ce în ce mai mare, pe măsură ce bolile care o implicau erau identificate cu certitudine. Gode își drese glasul. — Am făcut o greșeală. Toate acestea sunt boli ale sociabilității. Aceasta trebuie să fie gena sociabilității. Și așa a rămas. Savanții descoperă gena sociabilității Tendința spre sociabilitate este moștenită? Asta cred savanții de la Morecomb Laboratories, de la Universitatea Columbia. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înainte. Era clar că voiau să-l sancționeze pe Marsh și să recomande ca acesta să-și piardă licența și dreptul de a solicita granturi guvernamentale. Șeful consiliului, Rob Bellarmino, nu spuse nimic mult timp. În cele din urmă, își drese glasul și interveni: — Nu mă pot împiedica să nu reflectez că aceste comentarii sunt identice cu cele făcute atunci când Christiaan Barnard a făcut primul transplant de inimă. — Dar acum nu e vorba de o primă dată pentru ceva ... — „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
va fi nevoie de brevetarea fiecărui animal marin. Astfel, noi vom breveta peștele clovn Cadbury, coralul British Petroleum, murena Marks and Spencer, peștele-înger al Băncii Regale a Scoției și, plutind tăcut pe deasupra lor, pisica de mare British Airways. Koss își drese glasul. — Viteza contează pentru că intrăm într-o competiție. Vrem să apară peștele nostru clovn Cadbury, înainte ca peștele clovn să fie brevetat de Hershey sau de McDonald. Și vrem un exemplar puternic, deoarece peștele clovn Cadbury va concura, în mediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pneumonie. Oricum nu se simțea prea bine. Mahmureala îi lăsase în urmă o senzație foarte neplăcută în stomac. Judecătorul era un tip tânăr, cam de patruzeci de ani, și părea și el mahmur. Dar poate că nu era. Koch își drese glasul. — Onorată Instanță, mă aflu aici ca să o reprezint pe Alexandra Burnet, care nu a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu asta, Onorată Instanță, dar ea și copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se ceară să obțină permisiunea, pentru această nouă utilizare. Și așa mai departe, la nesfârșit. Dacă revistele te pot anunța când ți-a expirat abonamentul, atunci și universitățile te pot anunța atunci când îți folosesc țesuturile în alt scop. Judecătorul își drese glasul și continuă: — Ni s-a spus că acest lucru este împovărător pentru cercetarea medicală. Contrariul este adevărat. Dacă universitățile nu recunosc că oamenii mențin un interes rezonabil și emoțional față de țesuturile lor, atunci oamenii nu își vor mai dona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Poemele mele sunt ecoul imaginației. Le scriu și le public, Însă Îmi e cu neputință să verific cine le citește și cu ce intenții anume. Cu o figură Îngândurată, sergentul și-a pocnit pe rând Încheieturile degetelor. Apoi și-a dres glasul de parcă ar fi vrut să sublinieze importanța lucrurilor pe care avea să le spună. — Înțeleg perfect dilema asta. Totuși, Îți poți controla propriile cuvinte. Tu ești cel care le scrie. Tu ești poetul... Într-un efort disperat de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vecină se afla Pierre Mendès France, pe care S.A. Gallimard, venit să-l salute, Îl numea Domnule Președinte. „V-ați gîndit să faceți publicitate cărții mele?“, Îl Întreba fostul președinte al Consiliului pe actualul președinte de la Gallimard, care și-a dres glasul Înainte de a-i răspunde: „Cea mai bună publicitate, credeți-mă, este prezența cărții dumneavoastră În librării“. Ceea ce Mendès France a rezumat mai apoi la telefon, vorbind cu unul dintre apropiații săi: „N-au de gînd să facă publicitate“. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
grație și care părea să spună limpede că nu e din Manhattan. Ambii păreau mândri, dar contrastul cu mulțimea stilată era evident. Dan Zachary se apropie de un mic podium pe care Roger Îl improvizase În loft-ul său și Își drese vocea. — Bună seara, doamnelor și domnilor. Vă mulțumesc că vă aflați aici. Din nefericire, atât guvernatorul, cât și senatorul Crosby au fost reținuți la un alt eveniment În această seară, așa că am să vă rog să ne suportați pe Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
foarte talentată. Îmi place la nebunie tabloul ei. E atracția camerei, nu-i așa? Kitty aruncă o privire spre tabloul oribil și Încuviință din cap. Ieșea Într-adevăr În evidență, dar nu așa cum credea el. Roger făcu o pauză, Își drese vocea și spuse: — Doamne, Kitty, ai avut dreptate, dar nu a lăsat nimeni nici un cec. În acel moment Începură să-i sune ambele celulare. Răspunse. Kitty așteptă nerăbdătoare să termine, dar telefoanele sunară din nou. Mai stătu un minut, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fă-i praf pe toți! — Iar Charlie va fi și mai impresionat de succesul meu. Pedro se Întoarse cu baxul de Cola aproape În același timp cu Charlie și Patrick. Împărțiră câte un ecuson fiecăruia și apoi, după ce-și drese vocea, Charlie Jones aruncă bomba serii. — Desert Rose și Pedro, de data asta fiecare din voi va expune În rulotă. Un artist chinez va expune În cea de-a treia, trebuie să ajungă și el mâine. Patrick va avea expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un loc ca acesta, o să facă după capul lui, dar, să-l nasc aici, nu, Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte, Nu e niciodată prea târziu ca să îndrepți o greșeală, chiar când consecințele nu se mai pot drege, și încă mai pot apărea, Cum, Mai întâi va trebui să stăm îndelung de vorbă, Marçal și cu mine, apoi vom vedea, Gândește-te bine, nu te pripi, Greșeala, tată, poate fi consecința faptului că m-am gândit bine, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scurt astfel: venim pe lume printr-un orificiu, respirăm printr-un orificiu, ne hrănim printr-un orificiu și dispărem printr-un orificiu. În clipa când sosea Moașa, însoțită de Arhivarul, Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din ei nu ajungea să vadă pe deasupra lor. — Tata spune întotdeauna: „Cu cât e mai mare meniul, cu atât e mai proastă mâncarea“. Își dădu seama, prea târziu că insulta restaurantul pe care-l alesese el și încercă s-o dreagă. Dar Laurence râse. — Are perfectă dreptate. Și cu cât sunt mai exotice mâncărurile, cu atât mai indicat e să alegi ceva simplu. Asta spune tatăl tău? îl tachină Fran, însă chipul lui Laurence se întunecă brusc. Fran fu fericită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părea aproape la fel de furioasă ca Jack. Hai măcar să nu ne ascundem după deget. Dacă nu erai îndrăgostită de Jack, de ce naiba a trebuit să te culci cu el? În jurul lor, cei câțiva colegi ziariști se îndreptară în scaune și își dreseră glasurile, uitându-se drept în față și prefăcându-se, deloc convingător, că n-auziseră nimic. După ce se încheie anunțul, Fran și Stevie se întoarseră cu mașina la redacție, fără să mai schimbe vreo vorbă. De obicei, zumzetul activității intense și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cine e tatăl. — Aha. Nu simți nici urmă de șoc sau de dezaprobare în glasul ei. O să fii o mamă bună, Francesca. Spre deosebire de mine. Poate c-o să fiu mai bună ca bunică. Acum, bănuiesc că ai vrea să încerc să dreg busuiocul cu Camilla? Ar fi foarte drăguț din partea ta. — I-ai dat deja vestea lui taică-tău? Tonul ei plin de neașteptată compasiune o emoționă pe Fran. — Nu cred c-o să fie devastat. Era încântat la culme că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la început, când am venit aici... Am primit o scrisoare de-acasă și pocăita mi-o trimis o iconiță mică și mi-o spus: „Păi, mai închină-te și tu. Știi cât mă rugam eu de tine să faci, să dregi...“ Și, de-atuncea așa am început: seara, când mă culc... Nu zic, nici o ispravă, nimic, fac și eu (își face semnul crucii). Și parcă-parcă... A fost o perioadă, la-nceput, când pictam icoane, pictam cu țigara-n mână; acuma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trăiești cu impresia că, dacă vii la pușcărie, cu ce-ai venit așa vei fi toată pușcăria. Nu. Ați observat dumneavoastră că mulți, când îi arestează, zice: „Când mă liberez, tot astea am să fac, am să omor, am să dreg...“. Poate ați observat sau, eu știu?, nu se mai întâmplă asta. Cu timpul, pușcăriașul se schimbă. Deci îl face un om mai blând, mai înțelegător, mai cuminte. În sensul ăsta. Oricum, te poate învăța și lucruri rele pușcăria. Depinde ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nici n-am știut că-i asta acolo. Am avut de-a face cu ea în ’84, când era la judecătoria sectorului trei, la Sfânta Vineri, unde întorcea 19. (Tușește.) Și i-am promis eu atuncea că o să fac, o să dreg. Vorbe de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Alteori, textele „ilustrează” liric un grupaj special (cel despre Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri ca: „Șerpuie pianul printre etaje/și vocea doctorului Martin/în salt mortal/Copiii dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șoferului „Shibuya“. Când ajungi acolo, du-te imediat la sensei și spune-i că te-a prins Endō. — Da. Gaston a dat din cap. Femeia a simțit apropiindu-se pericolul și s-a întrerupt brusc. Gaston a auzit pe cineva dregându-și glasul în spatele lui. Întorcându-se, l-a văzut pe Endō, îmbrăcat în pantaloni și cămașă albă. — Străine... — Da. Gaston, care tocmai se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar tenul căpăta o tentă ușor verzuie. — Te simți bine? O, Doamne. E din cauza mîncării? Ce-i cu tine, Dan? Vorbește. Dan Își drese glasul și, cînd se Întinse peste masă și-mi luă mîna, am știut. Jur pe ce-am mai sfînt că, imediat ce l-am auzit, am știut ce urma să se Întîmple și sînt convinsă că am Încetat să mai respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cinci minute. Nu, nu trebuie. Am contramandat. — Chiar așa? Și mai ești Încă viu? — Ha, ha, ha. Nu Întinde coarda. După schimbul nostru de „amabilități“, din tren, m-am hotărît că cina cu ei n-ar fi Însemnat decît că dregem busuiocul. S-a supărat? Nu, sigur că nu. Și-n tot cazul, dacă Înainte nu eram epuizat complet, acum cu siguranță sînt. — Deci, asta Înseamnă că ne culcăm devreme? zîmbesc eu cu gura pînă la urechi și, În sfîrșit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]