1,466 matches
-
autorul provocând permanent zâmbetul sănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sau autoironizându se. Creangă pune un mare accent pe umor în romanul Amintiri din copilărie , unde autorul își povestește isprăvile de demult cu mult umor și duioșie. Pe rudele păgubite de cireșe și cânepă le creionează astfel: ―Moș Vasile era un cărpănos și un pui de zgârie brânză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: a tunat și i-au adunat. Comicul e dat de plăcerea de a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
al lui Blecher. Conform comunicatului de presă al Casei de Producție, filmul lui Jude va participa la concursul organizat de C.N.C. Regizorul vede în acest film o ,,descriere amănunțită a unei experiențe umane limită la care să ne raportăm cu duioșie, cu teamă și cu respect"43. Scenariul filmului este finalizat, la momentul acesta casa de producție ,,Hi Film" se ocupă de finanțarea lui, producători din Franța și Germania exprimându-și interesul față de acest proiect. Dacă Inimi cicatrizate este considerat de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau mâine sau peste o sută de ani/ e tot aia/ pentru că mângâi bisericile cu duioșia cu care/ mângâi copiii mici/ pentru că în voi nu mai am încredere/ pentru că românașii grohăie melancolic/ dacă îi scarpini pe burtă// acum sunt singur// numai durerea a mai rămas/ între mine/ și/ moarte". Următoarele volume de versuri ale lui Ovidiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeta Ileana Mălăncioiu, prozatorul Nicolae Steinhardt declară: "Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu)"163. Se naște la 23 ianuarie 1940, în satul Godeni, din județul Argeș, fiind fiică a Elenei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiză stilistică a acestui poem, reprezentativ, de altfel, pentru întreg primul volum: "Poeta apare pe scenă, țănând într-o mână capul, iar, în cealaltă, corpul unei păsări tăiate, pentru a reface legătura dintre cele două părți. Gestul exprimă nu numai duioșia, ci și senzualitatea, întrucât ne-o închipuim pe salvatoare înfiorată, ca de-un curent electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un ton grav, primele poeme ale Ilenei Mălăncioiu, dedicate sublimei vârste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
locul ei predilect de desfășurare îl constituie lumea basmului, atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un simbol al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste și de duioșie ale lui Lukian. Într'un câmp plin de flori, un copil și copilă de țărani stau unul lângă altul. Florile ce-i înconjoară parcă sunt inimile lor înflorite și parfumate. El privesce parcă în sine însuși, ea se uită la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Beethoven. Miracolul venea dintr-un difuzor, instalat de ruși, nu-mi închipui pentru ce, deasupra Porții Brandenburg. Dincolo de războaie și masacre, acea vioară care cînta pietrei, ruinelor, morții, mi se părea a vesti domnia îndepărtată a unei vîrste a duioșiei. * Militarii francezi se instalaseră în afara Berlinului, la Frohnau, unde micuțele vile rămăseseră neatinse. Erau împrăștiate printre pini, dune și lacuri, într-un peisaj care nu era al periferiei, ci al depărtărilor. Comandamentul îmi pusese la dispoziție o rablă de mașină
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
evreilor de emigrare în Palestina sau Israel și de aceea ne miră marea dragoste a evreimii față de acel regim, în loc să caute vreun locșor de venerare a „marilor prieteni, Gheorghe Gheorghiu Dej și Dr. Petru Groza”, după cum îi pomenea cu nesfârșită duioșie și adorație Moses Rozen, fostul rabin-șef al cultului mozaic din România, în lucrarea sa „Primejdii, încercări, miracole”. La punctele 4 și 5, evreimea vasluiană adunată în sala Teatrului Județean mai cerea guvernului încadrarea urmașilor celor „...masacrați în anul 1941
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ursuz de pesimist, Băcănia-i mare artă, Matheescu mare-artist!" S-a făcut chiar afirmația că acest Ghiță Matheescu ar fi modelul din realitate al celebrului Mitică... Dacă memoria lui Ion Luca este bîntuită de imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
gust: mobilă, tablouri, covoare, argintărie, veselă, tot... un cadru cum și l-a dorit Matei. Ne-a oferit cele mai delicate bunătăți la ceai, într-o atmosferă caldă, intimă, plină de voie bună, curtenie și aleasă vorbire. Marica zâmbea cu duioșie privindu-l. Se bucura că scrie. Finisa pe atunci Craii de Curte-Veche. Începuse și alt roman." De asemenea, prezența distinsei soții îl întărea în convingerile sale privind apartenența la nobila clasă, Marica fiind, și la vârsta părului cărunt, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
neobosite a Marei o reprezintă copiii. Mara a știut, prin tenacitate și uneori chiar și viclenie, prin efort stăruitor, dar și bună chivernisire, să nu se lase înfrântă de nici o greutate pe care viața i a pus-o în cale. Duioșia cu care își privea copiii, pe care îi considera deosebiți, subliniază latura afectivă a unei femei care a reușit exemplar să îmbine spiritul practic cu iubirea sinceră, permanentă a unei mame. Ioan Slavici este un scriitor moralist, care urmărește o
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară... Căta la noi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Într-o noapte din porunca primarului de atunci, Platon Toader al lui Petruc, de pe Dealul Armanului, din neamul Prușenilor. Mama celor zece copii a rămas În memoria noastră, a tuturor care am cunoscut-o, ca o femeie de o mare duioșie, suflet ales, trăind un puternic sentiment de religiozitate, de o mare tandrețe și delicatețe sufletească. Bune și rele pe care le-a trăit, dând viață la zece copii, a socotit Întotdeauna că toate sunt de la Dumnezeu și le-a suportat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și 25 de ani de la aniversarea centenarului său. Dar, în egală măsură, merită a ne aminti și de scriitorul CELLA DELAVRANCEA, gândindu-ne la romanul O vară ciudată (invitându-vă să reflectăm, puțin). Un roman care conservă între filele ei duioșia sfredelitoare a unei mari iubiri, într-o natură generoasă, undeva, aproape de Luncavățul care „lucea ca o sabie la poalele zăvoiului misterios”, dar și de învolburatul Olt, într-o casă înconjurată de alei de trandafiri, de vietăți de toate felurile, de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
liniștită; perdele de-ntuneric umpleau frunzișurile. Cu ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care-i cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină și tăcută ca apele rîului care curgea cu toată moliciunea pe care o aducea parfumul de lămîiță; ea răsfrîngea în amintirile lor umbre mai nemărginite și mai melancolice decît umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem că melodrama (în care înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
s-o asculte doar, compătimitor, primind la schimb cuvenita răsplată. Dimineața, după noaptea de amor cu Andrei, Mab își plânge trecutul și "lunga ei iubire pentru Claude, jertfită acum pentru totdeauna", dar suferința nu durează cine știe cât iar femeia, cucerită de "duioșia" proaspătului amant, adoarme, scăpând pentru totdeauna de remușcări. Și așa, chiar dacă o sfătuise cu o seară mai înainte să-și refacă viața, conștient că el nu este decât "o întâmplare" (apoi, mai avea și scrupule morale, Claude fiindu-i prieten
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lipseau atâtea însușiri: putința de a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința în ceva, spre care să-și încordeze toate puterile căci nu credea în nimic"). Cu toate acestea, în adâncul sufletului Andrei era biruit de un sentiment mai puternic: autocompătimirea, "duioșia de a se vedea trecător", sentiment ce-l îndeamnă a râvni involuntar la condiția omului comun, caracterizată prin instinctul vital (cu gama de trăiri și emoții așa zicând "naturale") și, subsecvent, ca un corolar de la sine înțeles, prin plăcerea de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe situație. Pe scurt, înclinația către "duioșie" și milă (aprobată și de propria judecată) s-ar datora moldovenismului temperamental, pe când dorința de răzbunare ar fi de natură inconștientă ("vedeniile inconștientului" e o sintagmă predilectă), asemeni unei tainice puteri ce-i încătușează voința. Cu voința te-am iertat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de aproape încât se mira că vârfurile fagilor nu o ating. Probabil că acesta este ceasul când se prinde roua de ierburi, gândi el. Cu pulpa piciorului stâng simțea bătaia inimii căluțului de munte și sufletul i se umplu de duioșie pentru animalul ascultător care-l purta. Nu, categoric nu, ieromonahul nu era nebun, alesese calea cea mai bună spre Hurezi, căluțul este deștept și răbdător, Leu, cel mai învățat măgar din lume și luna... eh, despre lună oare ce s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă mângâie cu o milă nesfârșită pe care a trebuit să treacă douăzeci de ani ca s-o înțeleg. Apoi îmi spuse cu o duioșie izvorâtă numai din tristețea pricinu- ită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiuri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam. - Domnule, unde ne ducem noi acum? Am înțeles
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ăsta, zic, plătiți chirie... - Plătim. - Și tu lucrezi undeva? - Lucrez! Sunt muncitoare la o fabrică de mobilă. Săptămâna asta sunt după masă. - Ai frați, surori?... - Am o grămadă. În clipa aceea auzirăm o tuse afară. Muierea îmi șopti cu nespusă duioșie, aproape umilință: - E llie. Într-adevăr, el era. Intră și nu se miră că mă găsea acolo. Mă întrebă posomorât ce mai face Nilă. Și îmi spuse ceva neplăcut. Că dacă era închisă școala, de ce nu mă duceam acasă? Îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca să ai și tu loc lângă mine când Îți vei da sfârșitul - să fie ca un fel de garsonieră cu subsol și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, Însă cu același zâmbet care Îi lumina ochii a bunătate și duioșie...si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta În două (aveau o mocheta tip covor, În așa zisa sufragerie) să-ți fie mai ușor să o manevrezi când faci curățenie, că și tu ai Îmbătrânit și nu mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat În ceruri iar copiii lor nu s-au mai Întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie În parte și nu Îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se derulează În minte cu toate imaginile uliței: bărbați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]