3,503 matches
-
Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Roma, 1988. . Într‑adevăr, Augustin va prezenta o simplă ipoteză. Intenția sa nu este de a înlocui o teorie deja constituită cu o alta, ci de a arăta cât este de echivocă, de fapt, orice teorie despre sfârșitul vremurilor, subiect care iese a priori de sub incidența oricărui demers rațional. Versetul de la Luca pe care se întemeiază concluzia lui Augustin este următorul: Cum autem uideritis circumdari ab exercitu Ierusalim, tunc scitote quia appropinquavit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și o emblemă a pietății - cu trimitere fără echivoc către un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinților împărați Constantin și Elena), un centru de elaborare și răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a se transforma în „depozit național”), un model pentru viața spirituală românească a acelui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
brusc, pretendentul a fost însemnat la nas și călugărit. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra continuând a fi un fel de „semn dinastic al domniei” (necesar în cazul unei „ascendențe domnești incerte”, al unei „paternități echivoce” - Dan Cernovodeanu) trece în stăpânirea biruitorului: „Deaca veni Alexandru vodă Lăpușneanu în țară [...], décii luă pe Roxanda, fata lui Pătru vodă, să-i fie doamnă lui, care era mai nainte să o ia Joldea” (Grigore Ureche). Unii istorici spun că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colectiv, Încă ne costă -, faptul că Jena, Parisul sau Sankt-Petersburgul de la 1800-1810 au avut, fiecare, reacții mai ample și mai acurate la descoperirea Indiei decât tot secolul al XIX-lea românesc. Mi-e teamă să nu fi apărut aici și echivoca noblețe a orientalistului care știe că propria civilizație nu a avut niciodată colonii În Asia. Dar Între critica lui Edward Said (de tipul „nici o civilizație nu trebuie să șmaiț studieze Asia de pe poziții sau cu consecințe colonizatoare”) și mai straniul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit . Acest aspect
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
statul român este păzit de regimul garanțiilor colective, dar că „ambiția unora și vanitatea altora Îl vor conduce probabil pe prinț, care acum este numit invariabil, suveran, până la titlul de rege” <ref id="27">27 Ibidem. </ref>. Afirmația este fără echivoc: există o imensă voință politică de a schimba statutul politic al României. Chiar dacă imposibil Încă, cel puțin, din punct de vedere mental, era foarte aproape de Îndeplinire. Indirect, se subliniază și acordul lui Carol, care nu se opune apelativului de „suveran
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
cele două trăsături distribuindu-și zonele într-un echilibru favorizant pentru timbrul scrierilor. Principiul ordonator pare a fi uimirea sceptică, un anume fel de a se opri în pragul enigmei și de a o proteja, investind-o fie cu valențele echivocului, fie cu cele ale paradoxului. Începând cu Povestiri diferite și până la piesele de rezistență din Istoria unui obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
iar în final intriga se dovedește doar promisiunea și materialul unui roman omonim. Construcția epică în două planuri alternante - „prezentul prezentului” și „prezentul trecutului”, cum le numește prozatorul - se păstrează și în Degetele lui Marsias (1985), unde interesul pentru enigme, echivoc, pentru imaginație și vis este o prezență de fundal, fără să mineze coerența realului. Nu trebuie trecută cu vederea căptușeala mitologică discretă a epicului - ca o dublură culturală suplă și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului Marsias
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
avocați, mulți dintre ei mari nume ale baroului românesc, și preluând ca titulatură denumirea populară a „sălii pașilor pierduți” din Palatul de Justiție, U., publicație de satiră care mărturisește a fi avut ca model revista pariziană „Quinzaine”, se prezintă fără echivoc într-un Cuvânt înainte semnat de director: „A cui este această revistă? A tuturor...! A tuturor celor ce iubesc Baroul și Magistratura țării și ar vrea să le vază moralmente la rangul de prime instituții ale unui popor mare și
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
extrem de interesantă, la care se adaugă un galet de cuarțit, gravat și cu urme de ocru etc. Un fluier obținut dintr-o diafiza de ren a fost studiat cu microscopul digital VHX-600. Astfel, a fost posibil să se precizeze, fără echivoc, ca orificiul este de natură antropica, fiind realizat prin mișcări de rotație cu un utilaj dintr-o rocă de tipul silexului sau jaspului. În stratul Gravetian ÎI a fost descoperit un colier de 12 melci perforați. Toate acestea se constituie
BIVALVE FOSILE DIN SPECIA CONGERIA (MYTILOPSIS) SUBCARINATA SUBCARINATA DIN STRATUL EPIGRAVETIAN DE LA POIANA CIREŞULUI (PIATRA NEAMŢ) ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
chestiunile cum a făcut până acum, cu băgare de seamă și prudență” <ref id="16">16 Ibidem, p. 276, 280. </ref>. Sondând, În egală măsură, poziția Germaniei și Rusiei, Carol I s-a convins, dincolo de amabilitățile de circumstanță, de atitudinea echivocă a celor trei „Curți nordice” față de planurile de independență. De remarcat că demersurile lui Carol I coincid cu o nouă campanie declanșată În cotidianul Pressa, ce era apreciat de girantul Consulatului francez la București ca „organ oficios al Cabinetului și
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate fi considerată și din punct de vedere statistic, prin reprezentarea grafică a distribuției sub forma „curbei lui Gauss”. Normalitatea ideală variază în raport cu normele valorice ale modelului socio-cultural. Conceptul de normalitate, desemnând starea de echilibru, implică adaptarea atât pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vechiul renume al protectoarei vieții de familie. Locul fusese ocupat de Artemis, fosta zeiță a vânătorii. În vremea lui Socrate, Artemis era invocată ca „ușurătoare a durerilor nașterii” - după o tradiție orfică -, dar și ca „neîncercată de durerile nașterii”. Acest echivoc se află la baza jocului de cuvinte socratic, iar el îl folosește pentru a sugera dubla funcție a moșitului: „pețirea” și asistența chinurilor creației. 19. Prin „năluciri” (pseudes) Platon desemnează erorile, greșelile de raționament, plăsmuirile, „falsul”, în general. 20. Sublinierile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universal fundamentat pe Consultatio catholica. Cele șapte cărți ale Consultatio catholica erau precedate de un apel Către europeni. Se adresa „învățaților, teologilor și oamenilor politici ai Europei” în chip deschis, evitând metaforele și încarcerarea discursului în expresii ermetice sau aluzii echivoce. Nu a păstrat decât simbolul „Luminii” - asociată mereu cu Adevărul, Pacea și Liniștea. Îi asigura pe europeni că aceasta este „adevărata fericire” și îi chema pe toți să contribuie la făurirea ei. Urmau cele șapte „capitole” ale proiectului de reformă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
promovat ideile în prestigioasa lucrare Curriculum and Education (1977)25. Schwab aducea curriculumului modern (pe care însă îl considera „tradițional”) trei acuzații grave. Prima consta într-o analiză a „stării actuale” a curriculumului și se încheia cu concluzia, lipsită de echivoc, că acesta funcționează ca un „bolnav muribund”. Urmau argumentele, acuzatoare în sine. Schwab observa că domeniul „curriculumului tradițional” a fost mult lărgit, dar că această extensie s-a realizat fără o concepție clară, fără un suport științific riguros, fără examinarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a componentelor din care se alcătuiește o nouă realitate și o nouă conștiință a acestei realități. Este vorba despre ceea ce unii au numit hiperrealitate și despre „gândirea nouă” care o reflectă, botezată, la rândul ei, postmodernism 5. Ambele concepte sunt echivoce și rebarbative: nici unul nu se supune definițiilor clasice, aristotelice. Nu poate fi indicat „genul proxim” al nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o strategie instrucțională de dezvoltare și criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii: a) Manifestă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de autoritățile competente, în special cele referitoare la securitate și sănătate, la numărul și calificarea personalului din instituții, precum și la asigurarea unei supravegheri competente. Tot în Convenția cu privire la drepturile copilului se accentuează fără echivoc legătura fundamentală și indisolubilă dintre copil și familia acestuia. De asemenea, este unanim acceptat faptul că plasamentul familial și adopția servesc interesului superior al copilului și constituie măsuri speciale de protecție cu un caracter stabil și/sau permanent, în măsură
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
accesului. Responsabilul cu securitatea sistemului trebuie să actualizeze permanent o listă de control al accesului pentru fiecare program executat pe calculator și pentru fiecare fișier de date. Ele trebuie să conțină: • elementele de identificare a anumitor valori patrimoniale; • identificarea fără echivoc a oricărui utilizator autorizat; • ceea ce se permite fiecărui utilizator să facă cu o anumită valoare patrimonială; • condițiile în care se garantează accesul. Profilurile de securitate trebuie să fie în atenția responsabilului cu securitatea pentru fiecare utilizator autorizat. Profilul va fi
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ofertei sau a prețului; • durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu; • termenul-limită de executare a obligațiilor rezultând din contract. Informațiile enumerate, al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, vor fi comunicate în mod clar, ușor de înțeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicație la distanță utilizate, ținându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacții și de principiile care guvernează protecția minorilor și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
literare. Și aceste pagini sunt însoțite, pentru o mai completă explicitare și înțelegere, de un scurt fragment din Memorii, ce limpezește motivul alegerii subiectului, susținut de aprecierea corectă a sistemelor filosofice indiene. Într-o succesiune de studii cu argumente fără echivoc, dublate de probe - acte mitrice, de stare civilă, scrisori olografe -, P.-C. comunică, de asemenea, importante clarificări și rectificări la biografia lui Tudor Arghezi, mai ales privind părinții, anii de școlaritate, împrejurările aderării și ale ieșirii din cinul monahal, ale
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
seamă o experiență de pacient, trăită, din cauza unei depresii nervoase, de narator. În fine, personajul parcurge convalescența în locuința Marei, stă, câtva timp, și la un prieten, în afara orașului, într-un patriarhal cadru rustic. Finalul e ambiguu, întreținându-se deliberat echivocul asupra raportului dintre real și halucinație: nu e clar ce trăiește aievea și ce delirează personajul. Prin medicul curant din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Ștefan cel Mare, în egală măsură dedicat rațiunii istorice, pe care o adoptă ca destin personal, și laturii sale impulsiv-senzuale, dramatica schismă interioară face din personaj o figură ambiguă, situată oarecum „dincolo de bine și de rău”, dar și la granița echivocului moral. În aceeași zonă poate fi situată Theophana, protagonista din Bizanț, unde politicul și pasiunea interferează. Permeabil la diverse, uneori contradictorii ideologii, în Serenada din trecut scriitorul încearcă, prin figura lui Petru Cercel, „poet, trubadur, elegant, boem”, să pună în
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
persoana întâi care nu sunt autentice. Autenticitatea presupune neapărat substanțialitatea și de fapt amândouă atributele nu sunt decât moduri de existent ale obiectului.” În perspectivă istorico-literară, conceptul construit de P. comportă două aspecte majore. Întâi, autenticitatea, așa cum o demonstrează fără echivoc radicalismul ideatic din Noua structură..., este actul asumat, a cărui reușită nu mai trebuie argumentată, al despărțirii de modelul tradițional al literaturii - distanțare a cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]