2,649 matches
-
forme simbolice (în joc și pe plan verbal, în fantezia subiectului). O cercetare mai atentă a „complexelor psihanalitice”, a felului în care a evoluat înțelesul acordat termenului de „complex” și a diverselor întrebuințări care i s-au dat, ne va edifica mai bine asupra faptului dacă „ansamblul structural” al trăirii unei stări de privațiune, compus din evaluarea unui anumit tip de situație, din anumite reacții afective și motorii, i se potrivește sau nu, termenul de „complex al frustrației”. Termenul de „ complex
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pentru a-l impune. Gnosticii s-au născut din rațiune, Marcion din tradiție. O dată confirmată inferioritatea Demiurgului, căile gnosticilor și cele ale lui Marcion se despart. Marcion era În prea mare măsură literalist și era prea puțin filozof ca să poată edifica un sistem coerent. A preferat să se expună la riscul contradicțiilor mai degrabă decît să-și dezvolte interpretările ipotetice. Gnosticii ar fi recunoscut poate În Marcion un confrate dotat cu resurse mentale limitate; Marcion i-ar fi denunțat Însă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucrarea reia un argument pe care Îl aduseseră și Marcion și maniheenii -, deoarece „pomul cel bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mai mult, textul Îl prefigurează pe Kant, subliniind imposibilitatea logică de a edifica o teodicee coerentă: dacă Dumnezeu dispune de toate atributele pozitive - omnisciență, omnipotență, sfințenie, bunătate, dreptate - atunci el trebuie să fi știut că Îngerii săi aveau să cadă și trebuie să fi voit să-i creeze imperfecți. Concluzia inevitabilă este că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al inițiativelor lui, de sentimentul că posedă această forță de a construi după propriile sale planuri. În acest caz, termenul ctitor se integrează perfect discursului mitologiei politice (Raoul Girardet), punând Împreună componenta aulică, o expresie a forței acestuia de a edifica printr-un ordin-directivă-indicație, ce va fi transferat În iconologia encomiastică În gest, gestul fondator, și componenta ideologico-utopică prin care potentatul descrie o realitate viitoare și le-o prescrie supușilor săi. Arhitectura este legată mai ales pe această filieră religioasă de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fără tăgadă, un merit ce Îi revine cu siguranță lui mai mult decât oricărui alt gânditor din acea vreme, În care căile filosofiei nu erau deplin despărțite de cele ale teologiei. Și totuși, ne putem oare Închipui că Descartes Își edifică filosofia rupt de Întreaga tradiție de până la el? Știm prea bine că filosofia este, Întâi de toate, propria ei istorie. Orice sistem de idei se construiește În virtutea unor principii, a unor idei ce-și trag forța din faptul că au
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
indubitabil, transcendent, care poate justifica toate celelalte adevăruri pe care cogito-ul le poate determina. 3.3. DUMNEZEU CA PRINCIPIU METAFIZIC În cuprinsul filosofiei carteziene, locul și rolul pe care-l joacă Dumnezeu este relevant Îndeosebi pentru metafizica pe care o edifică. Dumnezeu nu mai este doar un argument la care se recurge În situații fără ieșire, În care rațiunea se dovedește Înfrântă, ci, odată dovedit că această idee orice spirit cugetător o găsește imprimată În sine, devine principiu fundamental al cunoașterii
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
vreunui lucru, ne vom aminti că Dumnezeu, care Îi este autorul, este infinit, și că noi suntem În Întregime finiți”. Această nouă parcurgere a cunoștințele ce ne sunt accesibile, reprezintă urmarea modelării procesului cognitiv propus de cartezianism - cunoaștere ce se edifică Într-o dublă raportare -, În care ego-ul constituie vectorul ce tinde să confere cunoașterii grade tot mai mari de distincție și evidență, și care are ca sens ajungerea la adevăr. În acest proces, validitatea și sensul demersului sunt asigurate de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dintre aceștia erau judecate de un „juriu de arbitri”. Se urmărea ca elevii „să-și facă dreptate prin ei înșiși”. Autorul acestui proiect, profesorul M.I. Ionescu, se întreba: „Oare această judecată făcută de elevi prin ei înșiși nu prețuiește, nu edifică și nu moralizează mai mult decât una făcută direct de profesor?” (Buletinul..., 1/1922, p. 110). Elevii „învățau” cerințele vieții comunitare, stilul cooperării, respectul de sine și de alții, făceau un antrenament pentru viața de adult. Exercițiul „autocârmuirii” clasei, „justa
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
bogată? Absența sinelui e compensată de nevoia existenței celuilalt. Scrisorile îl instituie și îl legitimează mai ales pe celălalt; prin celălalt, și pe sine. O dovadă că Cioran nu putea să reziste în fața neantului, pe care cu orice rând îl edifică. De aici, până la urmă, admirația pentru fratele său. „Fratele meu abia a sosit. Ar fi multe de spus despre starea lui. Vorbăreț cum sunt, îl invidiez pentru că nu vorbește; pe de altă parte, tăcerea lui e înspăimântătoare. Numai Angst peste
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mortificantă, iluminarea neputinței, sau, altfel spus, lașitatea. Diacronia e, însă, numai o aparență. Ce-i drept, poate că anumite accente se schimbă în timp, dar caietele sunt, oricum, expresia contradicțiilor care se dezvoltă în sincronie. Victoria lui Ă care se edifică pe ruinele neputinței de a acționa Ă este că nu se angajează în nimic, că nu crede în nimic. Tocmai de aceea invidia și dezgustul față de cei care cred se află într-o permanentă confruntare. Așadar, vidul nu capătă la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scribul țese ca un păianjen pânza în care își prinde și își devoră propria ființă. Este felul lui, singular, de a supraviețui. Este felul în care ura de sine întemeiază. Neputând acționa în afară, Cioran acționează în el însuși și edifică prin distrugere. Vorbind de Lucrețiu și de Luther, caută în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință de autodistrugere, sete de umilință”. Nu-i decât un autoportret și, prin urmare, continuă: „Iubesc orice formă de violență contra propriei ființe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
apologia pe care o face sinuciderii. Iată: „E straniu că stau să vorbesc atâta despre sinucidere, când de fapt iubesc viața cum o iubește orișicare, ba chiar mai mult ca orișicare” (II, 333). Tot ce face Cioran este să-și edifice antidoturile cu care perpetuează vidul, trăind însă senzația extazului. Or, un voluptuos, Cioran preferă senzațiile. Din nefericire, nu poate ucide în el conștiința, nici luciditatea, nici, mai ales, nevoia de a se interoga în permanență asupra propriei identități. Trupul și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ana nodurile întregii rețele pe care opera lui Alexa Visarion o constituie. Ca și o replică obsesivă, ce coboară din Înghițitorul de săbii: "Dumnezeule, câtă amintire..." Simțim dealungul unei cariere efortul unui cineast care nu a realizat filme, ci a edificat o operă. O operă parcimonios dezvoltată dacă avem în vedere numărul relativ mic de filme șapte în care identificăm nu doar teme recurente, elemente de morfologie și de sintaxă cinematografică, ci și colaboratori apropiați muzică, decor etc. până la actori care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
te iscodim, / sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie / șintrebăm de tine - Elohim! (L. Blaga); În cer, / Bate ora de bronz și de fier, / Întro stea / Bătu ora de catifea. (T. Arghezi) - asociere de tip cauzal: are rolul de a edifica logica internă a structurii poematice, substituind termenii binomului cauză-efect: La noi sunt... lacrimi multe, multe. (O. Goga) Funcționând ca un principiu de coerență textual, metonimia concretizează în imagini artistice noțiuni abstracte, concentrează expresia, maximalizând planul ideatic. Sinecdoca (gr. synekdoché - cuprindere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trebui să fie"71. O dată cu realismul însă, pozitiviștii caută să limiteze pe cât se poate numărul ipotezelor ("rămășițe din obiceiurile de gândire ale perioadei teologice și metafizice"72) și identifică adevărul cu realitatea 73. Și pentru Dilthey, obiectul științelor spiritului "se edifică abia singur", pe măsură ce-l "analizăm" și-l "înțelegem din interior"74. Numai că la filozoful german dimensiunea psihologică a acestei înțelegeri joacă un rol capital, pe când pozitiviștii, în goana lor după maxima obiectivitate, ignoră o asemenea abordare, iar o dată cu ea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizicii. "Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi o cunoaștere despre realitate prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu contesta că metafizica este regina științelor. Doar că el a gândit și a edificat metafizica nu ca o știință despre principiile existenței, ci ca filozofie transcendentală", constată cu îndreptățire Mircea Flonta 94. Metafizica tradițională, cu vocația ei speculativă, se simte acum amenințată de noul spirit pozitivist al epocii, scientismul. O asemenea primejdie îl face
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un subcapitol precendent (2Bc) am subliniat deja câteva asemenea puncte de convergență: apelul aproape exclusiv 154 la empiric, la experiență ca punct de plecare și teren de validare a întregii cunoașteri despre realitate; apoi, ideea că obiectul științelor spiritului "se edifică abia singur", inductiv, după o metodologie parțial pozitivistă 155; de asemenea, ideea unei psihologii descriptive esențiale la Dilthey pentru științele spiritului este tot de sorginte pozitivistă; în același timp am semnalat faptul că în cunoașterea pozitivistă nu putem năzui dincolo de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevăr absolut și obiectiv" (ibid., pp. 22-23). După părerea lui Spranger, aceasta din urmă este ilustrată de catolicul Hegel (ibid., p. 25). Mai subliniem totuși următorul aspect: catolicul Spranger este, firește, de partea lui Hegel, precizând că este "imposibil să edifici o știință pe conștiința păcatului, în loc de a o construi pe conștiința adevărului" (ibid., p. 28). De altfel, el opune tendința "umanistă", reprezentată de dialectica hegeliană, noii orientări dezvoltate "sub puternica influență a concepției etico-religioase despre sau-sau (Entweder-Oder)", pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
umane."110 Dilthey ajunge astfel la concluzia că sensul istoriei este "extraordinar de complicat": ca și în cazul naturii, "un ultim și simplu cuvânt al istoriei, capabil să exprime sensul ei adevărat", ne rămâne la fel de inaccesibil 111. Sensul istoriei "se edifică din imensa diversitate a valorilor umane, după cum nexusul cauzal se edifică din aceeași diversitate de intercondiționări". În acest context, Dilthey îi reproșează filozofiei istoriei faptul că "în loc să se slujească de metodele analizei istorice și de introspecție (care prin natura ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
extraordinar de complicat": ca și în cazul naturii, "un ultim și simplu cuvânt al istoriei, capabil să exprime sensul ei adevărat", ne rămâne la fel de inaccesibil 111. Sensul istoriei "se edifică din imensa diversitate a valorilor umane, după cum nexusul cauzal se edifică din aceeași diversitate de intercondiționări". În acest context, Dilthey îi reproșează filozofiei istoriei faptul că "în loc să se slujească de metodele analizei istorice și de introspecție (care prin natura ei este tot analitică), aceasta rămâne la niște reprezentări generale, care ori
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
putem vorbi așadar despre discontinuitate. "Centrată în ea însăși", fiecare epocă se raportează la sine, descoperind propriile adevăruri în limitele unor exigențe paradigmatice. Am spune că, dacă în virtutea paradigmelor conceptele însele sunt "transmisible", produsele culturale și, în consecință, chiar culturile edificate pe rezidualitatea unor asemenea concepte sunt "netransmisibile", "impermeabile", "unice"234, în sensul că fiecare epocă-și are propria Weltanschauung, pe care n-o putem socoti "depășită" sau perimată, dacă ne raportăm la contextul ei specific, complet autonom față de contextul celorlalte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu deduse"-, adică din structuri "pe care le înțelegem din interior". Cu alte cuvinte, obiectul acestor științe noologice unde, spre a ajunge la comprehensiune, trebuie "să ne cufundăm cu toate forțele sufletești" se structurează în funcție de niște paradigme particulare. El "se edifică abia singur", inductiv, pe măsură ce "îl analizăm și-l înțelegem", fiindcă "aici mai întâi înțelegem, pentru a cunoaște treptat"41. Până la urmă apreciază Dilthey -, "viața însăși" diferențiază între ele aceste științe, iar nu noi pe baza unei "analize teoretice": "Locul lor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
des Bewußtseins) cu principiul trăirii (Erlebnissatz)"56, care "cuprinde și ceea ce nu este dat efectiv (Nichtwirkliche)", după expresia autorului 57. Despre asocierea celor două principii precizăm că tocmai unitatea relației dintre act și conținut constituie "structura sufletească" pe care se edifică științele spiritului; așa cum am arătat, ea trebuie interpretată ca o relativizare a formelor apriorice ale conștiinței în virtutea unei "conceptualizări sprijinite pe <<viața însăși>>", pe istoricitatea trăirii (vezi II, 2Ba). În acest context semnalăm și o notă a autorului la Construcția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încercând să-l scoată pe acesta din coerența lui, spre a-l împinge în propriul sistem de gândire; ca să spunem așa, el încalcă regulile jocului, cu toate că, altminteri, este adeptul unui purism metodologic. Husserl insistă asupra necesității respectării purității metodologiei științifice edificate pe baza unei reine Logik. Așa cum "matematicianul nu se va îndrepta nicidecum spre istorie pentru a dobândi lămuriri asupra adevărului teoriilor matematice", tot astfel ar trebui să procedeze și filozoful. Istoricul nu poate da seamă decât de domeniul propriu, iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne oferă Othmar Spann, dacă facem abstracție, desigur, de excesele ideologice și utopiile controversatului gânditor austriac: "Universalismul concepe noțiunea de individ astfel încât individul nu deduce de la sine ceea ce este el în sine însuși, existența și esența lui spirituală, ci se edifică și se formează abia în coexistența cu alții; ca să spunem așa, el se creează și se menține abia prin cea mai strânsă și mai felurită împletire cu alte spirite. Această forță creatoare a comunității ar fi comparabilă cu forța vitală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]