2,036 matches
-
Cezar a ignorat hotărârea Senatului și a pornit războiul civil. A trecut Rubiconul, l-a urmărit pe Pompei, l-a învins la Pharsala, în anul 48 î.H, iar Pompei s-a refugiat în Egipt, unde a fost ucis de egipteni. Cezar l-a urmărit în Egipt, a debarcat în Alexandria, neștiind că a fost asasinat. Cu acest prilej a cunoscut-o pe Cleopatra. Cleopatra nu știa de partea cui să fie în războiul civil purtat de Cezar contra lui Pompei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
preistorice ale Lumii Noi52. Popoarele paleo-orientale împărtășeau după toate aparențele idei asemănătoare. Cuvântul sumerian AN. BAR, cea mai veche vocabulă pentru a desemna fierul, cuprinde semnele "cer" și "foc". E tradus în general prin "metal celest" sau "metal-stea". Timp îndelungat egiptenii n-au cunoscut decât fierul meteoritic. Aceeași 49 O analiză comparativă a iconografiei și simbolismului motivelor ornamentale, relevate pe vasele și obiectele din bronz, este uneori susceptibilă să lărgească sensibil cunoașterea unei religii preistorice; dar aceasta se verifică începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umană, Ra recurge la un șiretlic și reușește să o îmbete 13. Revolta oamenilor și consecințele ei au avut loc în timpul epocii mitice. Evident, "oamenii" erau primii locuitori ai Egiptului, întrucât Egiptul era prima țară apărută, deci Centrul Lumii 14. Egiptenii erau singurii locuitori cu drept deplin; fapt ce explică interdicția pentru străini de a pătrunde în sanctuare, care sunt imagini microcosmice ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Egiptenii erau singurii locuitori cu drept deplin; fapt ce explică interdicția pentru străini de a pătrunde în sanctuare, care sunt imagini microcosmice ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o mișcare ritmică în interiorul unei totalități imuabile, Frankfort a propus o explicație a manifestărilor zeilor în forme animale: în timp ce la oameni trăsăturile individuale contrabalansează structura morfologică a figurii, animalele nu se schimbă, ele își reproduc întotdeauna speța. Astfel, în ochii egiptenilor, viața animală părea supraumană, pentru că ea împărtășea viața statică a Universului, ibid., pp. 13-14. Idei religioase și crize politice m Egiptul antic în principiu, cultul trebuia să fie celebrat de către faraon, dar acesta își delega funcțiile preoților diferitelor temple. Direct
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeu. Statuia era apoi purificată cu natron, pentru "deschiderea gurii" zeului. La sfârșit, oficiantul reînchidea ușa, sigila zăvorul și se retrăgea cu fața la naos28. Informațiile privind cultul funerar sunt sensibil mai abundente. Moartea și lumea de dincolo i-au preocupat pe egipteni mai mult decât pe alte popoare din Orientul Apropiat. Pentru faraon, moartea constituia punctul de plecare al călătoriei sale celeste și al "imortalizării" sale. Pe de altă parte, moartea implica direct pe unul dintre cei mai populari zei egipteni: Osiris
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întreaga lume!" Căci zeii prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer: "numeroși morți sunt îngropați în Fluviu. Fluviul a devenit un mormânt.". Și regele îl sfătuia pe fiul său Meri-ka-re: Nu strica mormântul altuia. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Intermediare au continuat să fie citite și recopiate mult timp după restaurarea unității politice sub faraonii Imperiului Mijlociu (~ 2040-1730). Aceste texte reprezentau mai mult decât mărturii fără egal ale marii crize; ele ilustrau în plus o tendință a spiritului religios egiptean care n-a încetat să se amplifice de atunci. E vorba de un curent de gândire greu de descris pe scurt, dar a cărui principală caracteristică este importanța acordată persoanei umane ca replică virtuală a modelului exemplar, persoana faraonului. 31
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ineluctabilă, a unei a doua crize, declanșată după stingerea Dinastiei a XII-a. Un mare număr de suverani se succedară rapid până la invazia hiksoșilor, în ~ 1674. Nu cunoaștem cauzele dezintegrării statului, cu două generații încă înaintea atacului hiksoșilor. Dar, oricum, egiptenii n-ar fi putut rezista mult timp împotriva asaltului acestor războinici redutabili, care foloseau calul, armura, carul de luptă și arcul compus. Se cunoaște destul de puțin istoria hiksoșilor 48; totuși, avântul lor spre Egipt era, desigur, consecința migrații! Or care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
succesiunea faraonilor în Egiptul de Sus. Hiksoșii au importat anumiți zei sirieni în primul rând pe Baal și Teșub, pe care i-au identificat cu Seth. Promovarea la rangul suprem a ucigașului lui Osiris constituia, desigur, o grea umilire pentru egipteni. Trebuie să precizăm totuși că, încă din Dinastia a IV-a, cultul lui Seth era practicat în Delta. Pentru egipteni, invazia hiksoșilor reprezenta o catastrofă greu de înțeles, încrederea în poziția lor privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care i-au identificat cu Seth. Promovarea la rangul suprem a ucigașului lui Osiris constituia, desigur, o grea umilire pentru egipteni. Trebuie să precizăm totuși că, încă din Dinastia a IV-a, cultul lui Seth era practicat în Delta. Pentru egipteni, invazia hiksoșilor reprezenta o catastrofă greu de înțeles, încrederea în poziția lor privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă, în plus, în timp ce Delta era colonizată de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
invazia hiksoșilor reprezenta o catastrofă greu de înțeles, încrederea în poziția lor privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă, în plus, în timp ce Delta era colonizată de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar egiptenii au priceput lecția. Treptat, ei au învățat s: i mânuiască armele învingătorilor. La un secol după dezastru (i. E. pe la ~ 1600), Teba, în care domnea un faraon 45 Traducere de J. Wilson, ANET, pp. 405-407; cf. Breasted, op. Cit., pp. 189 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq. 46 Rezultat cu atât mai meritoriu dacă se ține cont de faptul că guvernatorii diferitelor regiuni își păstraseră integral suveranitatea locală. 47 A se vedea exemplele citate de J. Wilson, The Culture ofAncient Egypt, p. 133. E adevărat că egiptenii se considerau încă drept singurele ființe cu adevărat umane; străinii erau asimilați cu animalele, și în anumite ca/uri ei puteau fi sacrificați (cf. Wilson, ibid., p. 140). 48 Sursa etimologică a termenului este egipteană: hikau khasul, "guvernatorul țărilor străine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în nici un document egiptean din epocă. Găsim o aluzie la orașul lor fortificat, Tanis, într-un text din Dinastia a XlX-a și într-o povestire populară redactată cam în aceeași epocă. Așa cum era de așteptat, cuceritorii ("barbarii" în ochii egiptenilor) au fost asimilați cu șarpele Apofis, simbolul Haosului. al Dinastiei a XVII-a, declanșa războiul de eliberare. Victoria finală 49 coincide cu venirea Dinastiei a XVIII-a (~ 1562-1308) și întemeierea Imperiului Nou. Eliberarea s-a tradus printr-un avânt al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aceasta nu exclude deloc folosirea de formule magice, într-adevăr, a cunoaște numele unui zeu echivalează cu a obține o anumită putere asupra lui. Valoarea magică a numelui și, în general, a cuvântului era, desigur, cunoscută încă din preistorie. Pentru egipteni, magia era o armă făurită de zei pentru apărarea omului, în epoca Imperiului Nou, magia este personificată de un zeu care îl întovărășește pe Ra în barca sa, ca un tribut al zeului solar 65, în fond, călătoria nocturnă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
străduit să separe elementele "verosimile" și, prin urmare, "istorice", din aceste narațiuni biblice, de masa de excrescențe și sedimentări "mitologice" și "folclorice"23. S-au folosit, de asemenea, documente filologice și arheologice referitoare la istoria politică, culturală și religioasă a egiptenilor, canaaneenilor și a altor popoare din Orientul Apropiat. Cu ajutorul unor asemenea documente se spera să se clarifice și să se precizeze, poate chiar să se reconstituie istoria diferitelor grupuri de evrei, de la instalarea lui lacov în Egipt (secolele XVHI-XVIT) până la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Numele de Moise, ca de altfel și cele ale altor membri ai familiei sale, este egiptean. El conține elementul msy, "născut, fiu", comparabil cu Ahmoses sau Ramses (Ramesses, "fiul lui Ra"). Numele unuia din fiii lui Le vi, Merari, este egipteanul Mrry, "Cel iubit"; Pinhas, nepotul lui Aaron, este P'-nhsy, "Cel negru". Nu e exclus ca tânărul Moise să fi cunoscut "reforma" lui Akhenaton (cea 1375-1350), care înlocuise cultul lui Amon prin "monoteismul" solar al lui Aton. S-a remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întro peșteră din muntele sfânt Kogaion, după care revine ca și cum ar fi înviat din morți. Până la un punct, mitul lui Zamolxis se aseamănă cu mitul lui Osiris, „zeul ucis și înviat” care „îndată ce a luat domnia i-a smuls pe egipteni fără întârziere din traiul lor cu lipsuri, ca de fiare sălbatice, i-a făcut să cunoască roadele pământului, le-a dat legi și i-a învățat să-i respecte pe zei” . Asemenea lui Osiris și Zamolxe este un erou civilizator
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Temistocle „în ajunul bă tăliei de la Salamina, când a sacrificat trei prizonieri tineri” . Inspirat de Herodot, Strabon reia informații despre „un oarecare get, numit Zamolxis”, fost sclav al lui Pythagoras, de la care a învățat despre fenomenele cerești, iar altele de la egipteni, deoarece în peregrinările sale ajunsese chiar și în Egipt. Ca tălmăciuitor al fenomenelor cerești a dobândit respectul poporului și al cărturarilor, reușind „să-l convingă pe rege să și-l facă asociat la cârmuire, ca pe un om având însușirea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care se găsesc la stânga, de romanii ce se află la dreapta” . Dunărea, așa cum spunea Nicolae Iorga, nu a avut, în tot evul mediu românesc, caracterul de graniță, mai mult decât a despă rțit, a unit, la fel ca Nilul pentru egipteni sau Dunărea pentru Ungaria și unguri, cât privește pe bizantini, grecii care-și ziceau romei, „nu renunțaseră la stăpânirea ținuturilor de la nordul ei, de multe ori ea nu însemna altceva decât o arteră fluvială internă” . În opoziție, oarecum, cu părerile
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
iveală sensibilitatea acestui popor care, indiferent câte presiuni a suportat, a reușit să rămână aceeași 730. Într-un interviu preluat din "Helsingin Sanomat", Teodor Palic îi mărturisea lui Antti Majander că munca de traducere a romanului lui Mika Waltari Sinuhe egipteanul a fost una titanică, de multe ori simțindu-se descurajat, și a chiar fost tentat să abandoneze acest proiect. Procesul de traducere s-a finalizat după doi ani, aceasta apărând la Editura Univers, de Ziua Națională a Finlandei. Înainte de toate
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
XX, cărțile sale au fost traduse în peste treizeci de limbi, inclusiv în limba română, la Editura Polirom. După spusele Anei-Maria Onisei, scriitorul a cunoscut faima odată cu romanul Marea iluzie (1928) după care au urmat Femeia și străinul (1937) și Egipteanul (1945), aceasta din urmă fiind opera cu care se impune "pe piața literară (...) lumea literară apreciind originalitatea poveștii și fidelitatea cu care autorul reconstruiește peisajul Egiptului din secolul al XIV-lea î.Hr."768. Timp de zece ani, Mika Waltari a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
o veritabilă cronică a unui Ev Mediu zdruncinat. "Mika Waltari e ceea ce se cheamă un autor de succes. Cu alte cuvinte, cărțile sale s-au tradus în zeci de limbi în toate țările lumii, printre care cele mai cunoscute fiind Egipteanul, Etruscul sau Amanții din Bizanț. (...) Mika Waltari și-a creat o manieră proprie de abordare a subiectelor cu potențial de larg succes, o formă specifică de roman istoric, pliat pe câte o perioadă a istoriei vechi"769. Cele spuse anterior
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
redactor la Revista Finlandei, reporter, cronicar literar și, nu în ultimul rând, romancier. Scrie romane cu caracter polițist, psihologic, istoric, dar și nuvele, piese de teatru, literatură pentru copii, povestiri și chiar scenarii de film. Cunoaște notorietatea internațională odată cu romanul Egipteanul 777. 5.2. Tove Jansson și receptarea literaturii pentru copii 5.2.1. Literatura pentru copii și noua ofensivă a animației Fenomenul Tove Jansson este unul foarte interesant. Autoare finlandeză de expresie suedeză, Jansson va reuși să aducă literaturii finlandeze
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
George Sbârcea, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Waltari, Mika, Amanții din Bizanț: însemnările lui Ioannis Anghelos în anul căderii orașului Constantinopol, 1453, traducere de Teodor Palic, Iași, Polirom, 2008 (ediție precedentă în 2003 și reeditată în 2011). Waltari, Mika, Egipteanul: cincisprezece cărți care conțin memoriile medicului Sinuhe (1390-1335 î. Chr.), traducere de Teodor Palic, prefață de Tytti Isohookana- Asunmaa, București, Editura Univers, 1999. Waltari, Mika, Egipteanul: cincisprezece cărți care conțin memoriile medicului Sinuhe (1390-1335 î. Chr.), traducere de Teodor Palic
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]