1,494 matches
-
consilier patriarhal 37 8.810.000 ───────────────────────────────────────────────��─────────────────────────────── 2. Secretar patriarhal, inspector general bisericesc, vicar administrativ eparhial 31 7.636.000 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3. Consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop, secretar la Cancelaria Sfantului Sinod 580 5.287.000 ────────���────────────────────────────────────────────────────────────────────── 4. Staret, superioară, egumen 380 3.965.000 *) Numărul maxim de posturi utilizate pentru fundamentarea sumelor necesare în vederea sprijinirii de către stat a salarizarii personalului clerical poate fi revizuit anual, cu ocazia elaborării bugetului de stat. ------------ Anexa 1B.b) a fost modificată de pct. 2
LEGE nr. 142 din 27 iulie 1999 (*actualizată*) privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/201022_a_202351]
-
vor supune rânduielilor mânăstirești, comune pentru întreaga obște. ... B. Conducerea mânăstirii Articolul 79 (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa. Prin delegație din partea chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareț(ă), a schitului de egumen(ă), iar a metocului de călugărul(călugărița) anume desemnat(ă) ca administrator. ... (2) Starețul(a) și egumenul(a) se numesc direct de chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă viețuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii
STATUTUL din 16 ianuarie 2008 (*actualizat*) pentru organizarea ��i funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275220_a_276549]
-
canonic al mânăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa. Prin delegație din partea chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareț(ă), a schitului de egumen(ă), iar a metocului de călugărul(călugărița) anume desemnat(ă) ca administrator. ... (2) Starețul(a) și egumenul(a) se numesc direct de chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă viețuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obște mai mare, dintre primii 3 candidați desemnați de sobor, în baza
STATUTUL din 16 ianuarie 2008 (*actualizat*) pentru organizarea ��i funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275220_a_276549]
-
stareță cu cruce (stavroforă), în cazul călugărițelor. ... (3) Rangul de arhimandrit se conferă de chiriarh, cu aprobarea Sfântului Sinod. ... Articolul 82 (1) Chiriarhii vor lua măsurile necesare pentru organizarea, cel puțin o dată pe an, a sinaxelor (consfătuirilor) stareților(elor) și egumenilor(elor) din eparhiile pe care le păstoresc, pentru analizarea problemelor specifice, promovarea schimbului de experiență duhovnicească și administrativă și adoptarea de măsuri adecvate în scopul îmbunătățirii vieții și disciplinei monahale. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot fi chemați și duhovnicii
STATUTUL din 16 ianuarie 2008 (*actualizat*) pentru organizarea ��i funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275220_a_276549]
-
locul altuia mai vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat în prima parte a scurtei domnii a lui Bogdan Lăpușneanu (1568 - 1572). Biserica a fost restaurată sucesiv în 1753 de către epicopul Ionichie în timpul domniei lui Constantin Racoviță, în 1784 de către egumenul Gherasim Putneanul, în 1944 și 1977 a fost restaurată datorită deteriorărilor produse de cutremure. Dintre obiectele reprezentative amintim grupul celor 40 de icoane praznicale pictate de zugravi anonimi în anii 1793 - 1794, la comanda egumenului Gherasim Putneanul. Biserica "Precista Mică
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
Constantin Racoviță, în 1784 de către egumenul Gherasim Putneanul, în 1944 și 1977 a fost restaurată datorită deteriorărilor produse de cutremure. Dintre obiectele reprezentative amintim grupul celor 40 de icoane praznicale pictate de zugravi anonimi în anii 1793 - 1794, la comanda egumenului Gherasim Putneanul. Biserica "Precista Mică" (str. Sucedava) a fost ridicată pe locul unui vechi lăcaș de lemn ridicat la începutul secolului al XVIII-lea sau chiar mai înainte. Construcția actualului edificiu a început în 1791 prin grija preotului Constantin (fiul
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
la 3 aprilie 1480, întărește Tismanei, unde era stareț Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca și alte vămi și bălți. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495-1508), care întărește Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, "„vama de la Calafat, ca să fie de ocină și de ohabă și să ia vama de la Calafat”." Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează alte două hrisoave domnești, prin care se întărea mănăstirii Tismana vama de la
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Tismana. La 10 mai 1523, Vladislav al III-lea, dă poruncă mănăstirii Tismana „ca să fie volnici călugarii din Sfânta mănăstire Tismana să-și ia vama de sare de la Vadul Vidinului de la valahi”, iar un an mai târziu, tot acesta, întărea egumenului Istratie și călugărilor Tismanei „vama de la Calafat cu târgul și balta Bistreț cu vamă”, ca și altele, „pentru că le-au fost vechi și moșteniri de la bătrânii domni”. Asemenea acte de danie, sau mai exact de reîntărire a stăpânirii asupra vadului
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
în jurul anului 1634, mănăstirea cu hramul Sfinții Voievozi, înconjurând-o cu un puternic zid de incintă și adăugând, probabil, clădirile mănăstirești. Din vechea ctitorie se mai păstrează turnul clopotniței - partea inferioară - și zidul înconjurător, mănăstirea fiind reparată și refăcută de egumenul Gavril in 1836, iar ulterior, în mai multe rânduri, de către preoții slujitori, cu ajutorul enoriașilor. În secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
și Folclor, Organizația Internațională de Arte Populare). Din decembrie 2002, prin Legea Muzeelor, Muzeul Agriculturii din România a devenit Muzeu Național. Din vechea ctitorie se mai păstrează turnul clopotniței - partea inferioară - și zidul înconjurător, mănăstirea fiind reparată și refăcută de egumenul Gavril in 1836, iar ulterior, în mai multe rânduri, de către preoții slujitori, cu ajutorul enoriașilor. În secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
asupra județului Sacueni cu reședința la Vălenii de Munte, de unde se va muta la Bucov în 1781. În 1684, Miron Costin menționează în cronica sa Vălenii de Munte printre orașele Țării Românești. La 1794, târgoveții orașului sunt în proces cu egumenii mănăstirii din localitate, pentru regularizarea situației lor pe moșia acesteia. Se menționează în 1794 în documente "târgul domnesc Vălenii de Munte", iar în existența unui dascăl plătit la școala din Văleni. În 1832, Văleniul număra 518 gospodării (cu 2590 suflete
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
locului. În 1828, vrednicul de pomenire negustor, de neam grec, Hristofor Guva, ridică din temelii această biserică, refăcută de atunci în mai multe rânduri, așa cum se menționează și în pisania bisericii. Biserica a fost transformată cu timpul în mânăstire de egumeni greci și români care aparținea Parohiei Odaia Vlădichii (azi Sultana). După terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când aceștia au
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
locații a satului s-a aflat și biserica, care a păstrat hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, așa cum spune clar pisania: "ACEST SFÂNT LOCAȘU S-AU RIDICAT DIN NOI ANUL 1861 KU OSÂRDIA ȘI KELTUIALA D-LOR PĂRINTELUI ARHIMANDRIT MACARIE EGUMENUL MĂNĂSTIRI APOSTOL ARSKE KONSTANTIN APOSTOL ARSAKE APOSTOL ARSAKE KONSTANTIN ANAGNOSTIE ADIKOSTAKE PETRE ANGELIKI DUCĂ ȘI KUAJUTORUL, DE MUNKA AL LOCUITORILOR SĂTENI SPRE ETERNĂ POMENIRE TUTUROR" Biserică inițială a fost din zid de cărămidă gros de 75 de centimetri, în formă
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
s-ar fi aflat și conacul ctitorilor, astăzi complet dispărut. Chiar de la ctitorire i se dau spre folosință câteva pământuri, desigur din avutul Smarandei, iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici a fost numit un anume egumen Dionisie fapt ce ar duce la concluzia că la acea dată funcția de biserică de mir era schimbată în aceea de schit de călugări. La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
Enache postelnic să-i plătească tot 100 de galbeni pentru o slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul (un vornic de sat) care calcă hotarele satului Sivita, proprietatea mănăstirii. Să nu intre dar în acest hotar și să lase „în pace gârla Rătundului”. Nu se poate preciza
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
de la „cine va hi avut acolo, den pâine și den fan și den peste din bălti și den vii și den grădini” Se pare ca stăpânirea Mănăstirii Galata asupra satului nu a mai fost tulburata, căci domnitorul Ilias Alexandru întărește egumenului acestei mănăstiri să stăpânească satul Sivita și să ia dijma „din zece”, „din pâine, fan, vii, bați de pește, și din tot venitul ce va fi „. Stăpânire confirmată și mult mai târziu de domnitorul Mihai Racoviță la 13 august 1724
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Sfântă Vineri din Iași, care au trebuit să renunțe la pretențiile lor asupra satului Sivita. Mănăstirea Mavromol din Galați a stăpânit și ea o parte din moșia satului. La 6 mai 1786 această parte era împresurata de unii răzeși și egumenul mănăstirii capătă o carte de blestem ca să aleagă hotarele drepte ale mănăstirii. În anii 1772-1774 satul avea 25 de familii. În 1803, când se face o nouă catagrafie-recensamant-satul era proprietatea Mănăstirii Galata și avea 66 familii , dar în 1816 avea
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
ani, apar peste 50 de documente care tratează transformările socioeconomice ale satului. Peste 80% dintre acestea sunt acte de vânzare-cumpărare a terenurilor. La 20 iulie 1794, ispravnicii de Suceava au cercetat din porunca domnitorului neînțelegerile dintre locuitorii satului Rădășeni și egumenul de Slatina. La judecata s-a dovedit ca mănăstirea le-a lăsat în folosință întreg satul și moșia Rădășeni în schimbul dijmei obișnuite, precum și moșia Verșeni în folosință. În satul Verșeni locuiesc în prezent peste 1 200 de persoane. Deși, conform
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
Ioachim din Bărbătești - gramatic ( "Istoria Troadei - 1766). De remarcat că Ștefan ieromonahul, cel care mai tâziu ajunge mitropolitul Țării Românești, este fiu al meleagurilor vâlcene născut la Râmești - Horezu, după ce mai întâi a fost pisar la Bistrița și călugăr și egumen la mănăstirea Tismana. Despre importanța cărților aflate în biblioteca mănăstirii Bistrița în dezvoltarea culturii noastre naționale, despre truda, dăruirea și iscusința cărturarilor timpului, iată ce spunea Alexandru Odobescu într-un raport prezentat Ministrului Cultelor:""Prin unele din aceste mănăstiri și
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
V î.C.- secolul I d.C.), epoca dacică (sec.I î.C.-sec.I d.C.) și epoca romană. Vechea mănăstire e amintită la 1636. La 6 mai 1636 poposesc în ea principele Gheorghe Rákóczi I și contele Haller. In 1711 egumenul mânăstirii greco-catolice era un anumit Ioasaf. In 1765 trăia aici preotul Gheorghe. În 1774 mănăstirea avea doi călugări. Averea: un loc arător de 5 găleți și fânaț de 2 care de fân. Din satul Daia Română provine echipa de fotbal
Daia Română, Alba () [Corola-website/Science/300237_a_301566]
-
1541-1546. Zidul a servit, în scurgerea vremurilor, nu numai ca înprejmuire, ci și ca zid de apărare, din spatele căruia se va fi auzit zgomot de arme și se vor fi văzut viteji încordând arcurile. A fost refăcut în 1776 de egumenul Iacov Arhimandritul. În centrul incintei se înalță, stăpânind împrejurimile și răspândind, ca o mireasmă, duhul marilor voievoizi și clerici, biserica, adevărată catedrală mușatină, zidită de Alexandru cel Bun între 1400-1402 și refăcută apoi de Alexandru Lăpușneanu la anul 1554. În
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Icoana a fost trimisă la Suceava prin delegații: ieromonahul Grigorie Țamblac și Manuil Arconti (Arhon). La anul 1407-1408, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița . Un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre ortodoxe și amintirea fericiților ctitori. În secolul al XVIII-lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care s-a vindecat aici de o grea boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei. Început, continuat și încheiat, la această mănăstire, în care sunt trecuți domni și membri ai familiei acestoa, arhierei, arhimandriți, călugări
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac considerații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se arată că înscrierea în pomelnic a dreptcredincișilor binefăcători se făcea numai cu „sfatul egumenului și (a) tuturor celor întru Hristos frați”. Sunt pomeniți, în continuare, „binecinstitorii domni ai Moldovlahiei”. Despre domnii din secolul al XIV-lea, începând cu Bogdan I și sfârșind cu Iuga, nu se dau nici un fel de amănunte, ei sund doar
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un monah; menționarea corectă a rangurilor și titlurilor pe care le aveau
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]