1,429 matches
-
fiică de monarh, mâna Elisabetei era foarte dorită. Pețitori din toată Europa au venit, inclusiv Prințul Moștenitor Gustavus Adolphus al Suediei și oștenitorul ducatului de Savoia, însă în cele din urmă ea s-a logodit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în 1612. El și Elisabeta împărțeau ca strămoș comun pe regele Henric al II-lea al Angliei. Frederick a sosit în Anglia la 16 octombrie 1612 și cei doi tineri s-au plăcut de la început. Regele Iacob nu a
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
ani. Moartea lui a fost dureroasă pentru Elisabeta iar noua ei poziție ca a doua în linie la tron a făcut-o o partidă și mai dorită. La 14 februarie 1613, ea s-a căsătorit cu Frederick al V-lea, Elector Palatin în Germania și și-a luat locul la curtea din Heidelberg. Frederick a fost liderul asociației prinților protestanți din Sfântul Imperiu Roman iar Elisabeta s-a căsătorit cu el în efortul de a crește legăturile lui Iacob cu acești
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
restaurarea monarhiilor engleză și scoțiană, ea a călătorit la Londra pentru a-și vizita nepotul, Carol al II-lea și a murit acolo. Fiica cea mică a Elisabetei, Sofia de Hanovra, s-a căsătorit în 1658 cu Ernest Augustus viitorul Elector de Hanovra. "Act of Settlement" din 1701 a stabilit ca succesiunea să revină Sofiei și descendenților ei, așă că toți monarhii Marii Britanii începând cu George I sunt descendenții ei.
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
din sectorul Charlottenburg-Wilmersdorf, Berlin. După abolirea monarhiei, castelul se află în îngrijirea Fundației prusace pentru întreținerea castelelor și grădinilor din Berlin-Brandenburg. Castelul a fost construit în anul 1696, pentru Sophie Charlotte de Hanovra, soția lui Frederic al III-lea, Prinț Elector de Brandenburg, ca reședință de vară. Pe atunci era situat la 7 km de Berlin. Prințul l-a însărcinat pe arhitectul Johann Arnold Nehring cu construirea lui, dar acesta moare la câteva luni de la începerea lucrărilor. Munca lui fiind continuată
Castelul Charlottenburg () [Corola-website/Science/318080_a_319409]
-
cinci ani (anterior, de șapte ani), direct de către cetățeni; Parlamentul Franței are două camere; Adunarea Națională (Assemblée Naționale) are un numar de 577 de membrii, aleși pentru o perioadă de cinci ani - în circumscripții de un singur loc, direct de către electori. Senatul (Sénat) are un numar de 321 de membrii, dintre care 304 sunt aleși pentru o perioadă de șase ani de către un colegiu electoral ce este compus din reprezentanți ai fiecărei regiuni (département), 5 sunt aleși pe alte criterii iar
Alegeri în Franța () [Corola-website/Science/319546_a_320875]
-
Alegerile legislative federale din Belgia s-au derulat duminică, 10 iunie 2007. Electorii au fost chemați să voteze noii membri ai Camerei Reprezentanților și ai Senatului. Alegerile legislative precedente se desfășuraseră pe data de 18 mai 2003. Camera Reprezentanților se compune din 150 de deputați, dintre care 88 vor fi aleși de grupul
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
parte din discursul renunciative Prospero este luată cuvânt cu cuvânt dintr-un discurs de Medeei în poemul Metamorfozele lui Ovidiu. Mască din Actul 4 poate fi o ediție târzie, probabil, în onoarea nunții prințesei Elisabeta de Boemia și V Frederick, Elector Palatine, în 1613. Piesă a fost publicată prima dată în First Folio al lui 1623. Povestea atrage tradiția genului romantism, si a fost influențată de tragicomedie și probabil de mască de curte a Commedia dell'arte. Se diferențiază de alte
Furtuna (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/319161_a_320490]
-
în Peloponnese în 1690. La întoarcere, relația dintre el și Sofia Dorothea s-a intensificat. Ei au început să-și trimită scrisori de dragoste ceea ce sugerează că relația s-a consumat. În 1692 primele lor scrisori au fost prezentate nou-numitului Elector Ernest Augustus (socrul Sofiei Dorothea). Din moment ce un scandal ar fi amenințat noul său statut, Electorul l-a trimis pe Königsmarck să lupte de partea armatei hanoveriene împotriva regelui Ludovic al XIV-lea. Alți soldați au primit permisii pentru a vizita
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
Ei au început să-și trimită scrisori de dragoste ceea ce sugerează că relația s-a consumat. În 1692 primele lor scrisori au fost prezentate nou-numitului Elector Ernest Augustus (socrul Sofiei Dorothea). Din moment ce un scandal ar fi amenințat noul său statut, Electorul l-a trimis pe Königsmarck să lupte de partea armatei hanoveriene împotriva regelui Ludovic al XIV-lea. Alți soldați au primit permisii pentru a vizita Hanovra însă el nu a primit. Într-o noapte, Königsmarck și-a părăsit postul și
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
Elisabeta s-a căsătorit prin procură la 22 octombrie 1570 în catedrala de la Speyer (unchiul Elisabetei, arhiducele Ferdinand l-a reprezentat pe regele Franței). La 4 noiembrie ea a părăsit Austria acompaniată de nobili și nobile germane și de arhiepiscopul elector de Trier. Odată ajunși în teritoriul francez, drumurile erau impracticabile din cauza ploilor constante; aceasta a cauzat decizia prin care nunta oficială urma să fie sărbătorită în micul oraș de frontieră Mézières-en-Champagne (acum Charleville-Mézières). Curios în legătură cu viitoarea soție, regele s-a
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
Catolicii și au împărțit dinainte pământurile și capitala Bizanțului conform unui act solemn (Partitio Romaniae din 13aprilie-9mai 1204): trei optimi trebuiau să revină venețienilor, două optimi-viitorului rege, iar restul -oștirii cruciaților. Conform clauzelor tratatului se reunea un colegiu de 12 electori (6 franci și 6 venețieni). Drept pretext formal pentru intervenție le-a servit cavalerilor uciderea lui Alexios IV (după criteriile occidentale, omorându-se suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
publicat peste 40 de cărți, traduse în 11 limbi. După completarea studiilor și-a continuat cu succes cariera universitară. În 1969 a fost numit rector al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta perioadă a pregătit numeroși studenți și a publicat numeroase cărți sau în periodice
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
Principatul Elector Braunschweig-Lüneburg () a fost un stat din Sfântul Imperiu Roman, ce a luat ființă în anul 1692. Principatul se întindea pe teritoriul landului actual Saxonia Inferioară în regiunea Hanovra. Sfântul Imperiu Roman cuprindea pe atunci: Abia după războiul de 30 de ani
Principatul Braunschweig-Lüneburg () [Corola-website/Science/315167_a_316496]
-
Schleswig)</br> 49. Louise Caroline, Prințesă de Hessen-Kassel (n. 28 septembrie 1789, Castelul Gottorp, din orașul Schleswig - d. 13 martie 1867, Ballenstedt, Germania)</br> 50. Wilhelm I de Hessen (n. 24 decembrie 1787, Biebrich - d. 5 septembrie 1867, Copenhaga), Prinț Elector de Hessen</br> 51. Prințesa Charlotte a Danemarcei (n. 30 octombrie 1789, Castelul Christiansborg, Copenhaga - d. 28 martie 1864, tot acolo)</br> 52.-53. Aceiași cu 44.- 45.</br> 54. Joseph Georg Frederic Ernest Carol, Duce de Saxa-Altenburg (n. 27
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
decembrie 1683, Versailles - d. 9 iulie 1746, Madrid), Duce de Anjou, Rege al Spaniei (1700-1724; 1724-1746)</br> 615. Elisabeta Farnese (n. 25 octombrie 1692, Parma - d. 11 noiembrie 1766, Aranjuez)</br> 616. - 617. Aceiași cu 614.-615. </br> 618. Prințul Elector Frederic August al II-lea (n. 17 octombrie 1696, Dresda - d.5 octombrie 1763), Regele August al III-lea al Poloniei</br> 619. Arhiducesa Maria Josefa a Austriei (n. 8 decembrie 1699, Viena - d. 17 noiembrie 1757, Dresda)</br> 620
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
oraș în Provincia Parma - d. 6 septembrie 1693, Parma)</br> 1231. Doroteea Sofia de Neuburg (n. 5 iulie 1670, Neuburg - d. 15 septembrie 1693, Parma)</br> 1232. - 1235. Aceiași cu 1228.-1231. </br> 1236. Frederic August I cel Puternic, Prinț Elector (n. 22 mai 1670, Dresda - d. 1 februarie 1733, Varșovia), Regele August al II-lea al Poloniei</br> 1237. Christiane Eberhardine, Contesă de Brandenburg-Bayreuth (n. 29 decembrie 1671, Bayreuth - d. 5 septembrie 1727, Castelul Pretzsch, Pretzsch)</br> 1238. Iosif I
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
in comuna Ilmtal, Turingia - d. 26 octombrie 1714, Öttersdorf)</br> 1342. Eucharius Kasimir de Löwenstein-Wertheim-Virneburg (n. 1668, Wertheim - d. 1698, Esslingen)</br> 1343. Contesa Iuliana Doroteea de Limpurg-Gaildorf (n. 1677, Castelul Schmiedefeld - d. 1734, Gaildorf) </br> 1344. Ernest August, Prinț Elector de Hanovra (n. 30 noiembrie 1629, Herzberg am Harz - d. 2 februarie 1698, Herrenhausen)</br> 1345. Sofia de Hanovra (n. 14 octombrie 1630, Haga - d. 8 iunie 1714, Herrenhausen)</br> 1346. Georg al II-lea Wilhelm, Duce de Kalenberg (n.
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Fürstenberg (n. 16 ianuarie 1659, München - d. 13 noiembrie 1701, Bruxelles)</br> 1430. Același cu 1212.</br> 1431. Maria Anna Wilhelmina, Contesă de Baden-Baden (n. 8 septembrie 1655, Baden - d. 22 august 1702, Cheb)</br> 1432. Frederic Wilhelm cel Mare, Elector de Brandenburg (n. 6 februarie 1620, Cölln an der Spree, o insulă pe Spree, la Berlin - d. 29 aprilie 1688, Potsdam)</br> 1433. Doroteea, Prințesă de Holstein-Glücksburg (n. 3 martie 1636, Glücksburg - d. 6 august 1689, Karlsbad)</br> 1434. Johann
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Dessau - d. 17 august 1693, Berlin)</br> 1435. Henriette Katharine, Prințesă de Nassau-Orania (n. 10 februarie 1637, Haga - d. 3 noiembrie 1708, Castelul Oranienbaum)</br> 1436. Frederic I al Prusiei (n. 11 iulie 1657, Königsberg - d. 25 februarie 1713, Berlin), Elector de Brandenburg, Rege al Prusiei</br> 1437. Sophia Charlotte de Hanovra (n. 10 octombrie 1668, Castelul Iburg, în Saxonia Inferioară - d. 1 februarie 1705, Hannover)</br> 1438. George I al Marii Britanii (n. 28 mai 1660, Osnabrück - d. 11 iunie 1727, lângă
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
când Caroline avea trei ani. Caroline și fratele ei mai mic, Wilhelm Frederick, au părăsit Ansbach împreună cu mama lor, care s-a întors în orașul ei natal Eisenach. În 1692, mama Carolinei a fost împinsă într-un mariaj nefericit cu Electorul de Saxonia și ea și copiii s-au mutat la curtea saxonă, la Dresda. Doi ani mai târziu, Eleonore Erdmuthe a devenit din nou văduvă după ce necredinciosul ei soț a contactat variolă de la metresele sale. Eleonore a rămas în Saxonia
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
doi ani, până la moartea ei în 1696. Caroline și Wilhelm Frederick s-au întors la Ansbach pentru a sta cu fratele lor vitreg, Margraful Georg Frederick II. Curând Caroline s-a mutat la Lützenburg în afara Berlinului, în grija lui Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care fusese prietenă cu Eleonore Erdmuthe. Frederick și Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701. Regina era fiica Sofiei de Hanovra și sora lui George, Elector de Hanovra
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
lui Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care fusese prietenă cu Eleonore Erdmuthe. Frederick și Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701. Regina era fiica Sofiei de Hanovra și sora lui George, Elector de Hanovra. Ea era renumită pentru inteligență și caracter iar curtea ei necenzurată și liberală au atras mulți învățați, inclusiv pe filosoful Gottfried Leibniz. Caroline a fost expusă unui mediu intelectual plin de viață destul de diferit de tot ce a
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
și boală, și doar speranța că aș putea-o urma în curând mă consolează". În iunie 1705, nepotul reginei Sophia Charlotte, George Augustus, prinț de Hanovra, a vizitat curtea din Ansbach, incognito, pentru a o cerceta pe Caroline, tatăl lui Electorul voind ca fiul lui să facă o căsătorie din dragoste nu una aranjată ca a lui. Rapoartele pe care le citise despre Caroline vorbeau de "incomparabila ei frumusețe și de atributele ei mentale". Lui i-a plăcut imediat "caracterul ei
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
și trimisul britanic a raportat că George Augustus "nu s-a mai gândit decât la ea".. La rândul ei, Caroline nu a fost păcălită de deghizare prințului și l-a găsit atractiv pe pretendentul ei. El era moștenitorul tatălui său, Electorul de Hanovra, și al treilea în linie la succesiunea tronului Marii Britanii. La 22 august 1705, Caroline a ajuns în Hanovra pentru nunta ei cu George Augustus; s-au căsătorit în seara aceea la capela palatului la Herrenhausen. În următoarea lună
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I al Marii Britanii. Odată cu ascensiunea la tron a lui George I în 1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall și curând a fost investit Prinț de Wales, Caroline devenind
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]