1,375 matches
-
introdus în apă considerăm următorul echilibru: Soluția obținută în momentul atingerii echilibrului de dizolvare este o soluție saturată și are o concentrație maximă la temperatura de lucru, egală tocmai cu solubilitatea PbSO4 și prin urmare c = S (eq/L); totodată, electrolitul fiind greu solubil, soluția este infinit de diluată și λ = λ0. Ținând cont de relațiile (132) și (133) se obține relația (134): în care: S = solubilitatea sulfatului de plumb (echivalentgram/L); γ = conductibilitatea specifică a soluției de sulfat de plumb
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
măsură necesar (se manevrează în exterior comutatorul 4). In acest circuit, printr-un montaj electronic special, este posibilă citirea directă pe scală a conductibilitații C (în micro Siemens sau miliSiemens) fără compensare. Este cunoscut faptul ca determinarea conductibilității electrice a electroliților apare o polarizare,motiv pentru care trebuie să se lucreze în curent alternativ. Cu cât conductibilitatea este mai mare, cu atât este necesară o frecvență mai mare. În acest scop, se folosește un oscilator cu frecvența în domeniul 80 Hz
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
trei foițe de platină. Se determină conductibilitatea 1/R. Se repetă apoi prepararea soluției și determinarea lui 1/R. Datele experimentale obținute se introduc în tabelul 20. DETERMINAREA GRADULUI DE DISOCIERE (α) ȘI A CONSTANTEI DE DISOCIERE (K) A UNUI ELECTROLIT SLAB PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ Considerații teoretice Conductibilitatea echivalentă (λ) reprezintă conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram substanță indiferent de volumul în care este dizolvată acea substanță. Conductibilitatea echivalentă a soluțiilor de electrolit crește odată cu diluția; la diluții mari
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
CONSTANTEI DE DISOCIERE (K) A UNUI ELECTROLIT SLAB PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ Considerații teoretice Conductibilitatea echivalentă (λ) reprezintă conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram substanță indiferent de volumul în care este dizolvată acea substanță. Conductibilitatea echivalentă a soluțiilor de electrolit crește odată cu diluția; la diluții mari conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită, caracteristică fiecărui electrolit, numită conductibilitate echivalentă limită (λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
reprezintă conductibilitatea unei soluții ce conține un echivalent gram substanță indiferent de volumul în care este dizolvată acea substanță. Conductibilitatea echivalentă a soluțiilor de electrolit crește odată cu diluția; la diluții mari conductibilitatea echivalentă tinde către o valoare limită, caracteristică fiecărui electrolit, numită conductibilitate echivalentă limită (λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în soluții: unde: λ( & - conductibilitatea echivalentă limită a cationului; λ( +& - conductibilitatea echivalentă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în soluții: unde: λ( & - conductibilitatea echivalentă limită a cationului; λ( +& - conductibilitatea echivalentă limită a anionului. La diluție infinită, electroliții disociază practic complet. Prin urmare gradul de disociere (α) va fi egal cu 1. Gradul de disociere (α) reprezintă fracțiunea din echivalentul gram care a disociat. Gradul de disociere (α) este redat de relația (137): Gradul de disociere (α) al
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
practic complet. Prin urmare gradul de disociere (α) va fi egal cu 1. Gradul de disociere (α) reprezintă fracțiunea din echivalentul gram care a disociat. Gradul de disociere (α) este redat de relația (137): Gradul de disociere (α) al unui electrolit slab într o soluție de o anumită concentrație este egal cu raportul dintre conductibilitatea echivalentă a soluției respective și conductibilitatea echivalentă limită. Dar: în care: γ - conductibilitatea specifică (conductibilitatea dată de ionii dintr-un cm3 de soluție); c - concentrația exprimată
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
curbă similară cu cea din figura 29. Din panta dreptei se determină valoarea constantei vitezei de umflare (k) în conformitate cu relația (157). Datele experimentale obținute se introduc în tabelul 25. UMFLAREA GELATINEI ÎN ACID CLORHIDRIC Considerații teoretice Umflarea este influențată de electroliții existenți fie în interiorul gelului, fie în lichidul care provoacă umflarea. Astfel, umflarea proteinelor în apă variază simțitor la adaos de acid sau de bază, adică variază în funcție de pH-ul mediului. În general, molecula unei proteine se poate prezenta sub una
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
variază în funcție de pH și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric și fiind determinată de dirijarea fenomenelor interfaciale ce au loc în natură, biologie (la nivelul membranelor celulare), industrie (cauciuc, lacuri, etc). Astfel, electroliții și polielectroliții amfoteri (aminoacizi și proteine) se încarcă pozitiv sau negativ în funcție de activitatea ionilor de hidrogen din mediul de dispersie. Punctul sau zona de pH în care particulele nu se mai deplasează în câmp electric (mobilitatea electroforetică este nulă) se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.z.) al particulelor unui sistem dispers eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent pentru caracterizarea electroliților și polielectroliților amfoteri. Pentru aminoacizi, punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt identice deoarece ele nu sunt influențate de prezența ionilor străini în soluție. La polielectroliții amfoteri, cele două puncte nu mai coincid întotdeauna: punctul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de care depinde și disociația electrolitică și anume de pH. La tratarea macroionilor cu un acid sau o bază, punctul de neutralitate nu corespunde egalității sarcinilor proprii pozitive și negative ale macroionului dizolvat, care a adsorbit din soluție contraionii de la electrolitul în prezența căreia se află. În acest caz, punctul de neutralitate este tocmai punctul izoelectric (p.i.) și se poate determina experimental. În cazul aminoacizilor simpli, punctul izoelectric (p.i.) corespunde totdeauna punctului de sarcină zero (p.s.z.), deoarece prezența
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în prezența căreia se află. În acest caz, punctul de neutralitate este tocmai punctul izoelectric (p.i.) și se poate determina experimental. În cazul aminoacizilor simpli, punctul izoelectric (p.i.) corespunde totdeauna punctului de sarcină zero (p.s.z.), deoarece prezența electroliților nu influențează, la concentrații mici, combinațiile micromoleculelor. Solubilitatea variază cu pH-ul, trecând printr-un minim la punctul izoelectric. În lucrarea de față, se va determina punctul izoelectric al cazeinei. Soluția de cazeină este stabilă numai într-un anumit domeniu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în sistemul dispers Obținerea și caracterizarea fizico chimică a soluției coloidale de SPAN 80 (5%) Span-urile sunt esteri ai acizilor grași superiori cu sorbitanul (produși de deshidratare a sorbitolului și anume 1,5 - anhidro - sorbitol). În funcție de natura acidului gras
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
până la distanțe la care se manifestă forțele de atracție care conduc la unirea particulelor cu formarea unor agregate mai mari, capabile să sedimenteze în câmp gravitațional. Coagularea sistemelor disperse liofobe se poate produce sub acțiunea temperaturii, luminii, ultrasunetelor, adăugarea de electroliți. Adaosul unor cantități de electrolit în sistemele disperse liofobe reprezintă mijlocul cel mai eficace de producere a coagulării acestora: acțiunea coagulantă se datorește ionului cu sarcină de semn contrar sarcinii unităților cinetice (particulelor), conținute în sol. Astfel, pentru solul (pozitiv
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
manifestă forțele de atracție care conduc la unirea particulelor cu formarea unor agregate mai mari, capabile să sedimenteze în câmp gravitațional. Coagularea sistemelor disperse liofobe se poate produce sub acțiunea temperaturii, luminii, ultrasunetelor, adăugarea de electroliți. Adaosul unor cantități de electrolit în sistemele disperse liofobe reprezintă mijlocul cel mai eficace de producere a coagulării acestora: acțiunea coagulantă se datorește ionului cu sarcină de semn contrar sarcinii unităților cinetice (particulelor), conținute în sol. Astfel, pentru solul (pozitiv) de Al2O3, la adaosul de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în sistemele disperse liofobe reprezintă mijlocul cel mai eficace de producere a coagulării acestora: acțiunea coagulantă se datorește ionului cu sarcină de semn contrar sarcinii unităților cinetice (particulelor), conținute în sol. Astfel, pentru solul (pozitiv) de Al2O3, la adaosul de electroliți (KCl, KNO3, K2SO4, K2CrO4, etc), agentul coagulant este reprezentat de anionul acestora; pentru solul de iodură de argint (negativ), obținut în exces de iodură de potasiu, la adaosul de electroliți (LiNO3, Mg(NO3)2, etc), agentul coagulant este cationul. Ionii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sol. Astfel, pentru solul (pozitiv) de Al2O3, la adaosul de electroliți (KCl, KNO3, K2SO4, K2CrO4, etc), agentul coagulant este reprezentat de anionul acestora; pentru solul de iodură de argint (negativ), obținut în exces de iodură de potasiu, la adaosul de electroliți (LiNO3, Mg(NO3)2, etc), agentul coagulant este cationul. Ionii coagulanți acționează în sensul descărcării sarcinii electrice a particulelor coloidale de semn contrar, când dispare stratul dublu electric protector; prin aceasta, se distruge bariera de tip electrostatic care împiedică contopirea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se distruge bariera de tip electrostatic care împiedică contopirea mai multor unități cinetice în agregate cu masă mare, ușor de sedimentat în câmpul gravitațional; solul devine instabil, particulele formate prin coagulare (agregare) separându-se din sistem. Efectul coagulant al fiecărui electrolit se caracterizează prin concentrația critică de coagulare (C.C.C.) sau prag de coagulare (ck). Concentrația minimă de electrolit, exprimată de obicei în milimoli sau miliechivalenți la litru de sistem dispers, care provoacă procesul de coagulare, se numește concentrație sau prag de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
mare, ușor de sedimentat în câmpul gravitațional; solul devine instabil, particulele formate prin coagulare (agregare) separându-se din sistem. Efectul coagulant al fiecărui electrolit se caracterizează prin concentrația critică de coagulare (C.C.C.) sau prag de coagulare (ck). Concentrația minimă de electrolit, exprimată de obicei în milimoli sau miliechivalenți la litru de sistem dispers, care provoacă procesul de coagulare, se numește concentrație sau prag de coagulare ck. Mărimea inversă, 1 kc , reprezintă capacitatea de coagulare a electrolitului respectiv. Experimental, s-a constatat
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
coagulare (ck). Concentrația minimă de electrolit, exprimată de obicei în milimoli sau miliechivalenți la litru de sistem dispers, care provoacă procesul de coagulare, se numește concentrație sau prag de coagulare ck. Mărimea inversă, 1 kc , reprezintă capacitatea de coagulare a electrolitului respectiv. Experimental, s-a constatat că procesul de coagulare depinde în primul rând de valența ionului de semn contrar particulei coloidale. Pragul de coagulare al electroliților ce conțin ioni de valențe diferite se supune regulii lui Schultze - Hardy sau regulii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sau prag de coagulare ck. Mărimea inversă, 1 kc , reprezintă capacitatea de coagulare a electrolitului respectiv. Experimental, s-a constatat că procesul de coagulare depinde în primul rând de valența ionului de semn contrar particulei coloidale. Pragul de coagulare al electroliților ce conțin ioni de valențe diferite se supune regulii lui Schultze - Hardy sau regulii valenței: „când valența ionilor coagulanți crește în progresie aritmetică, pragurile de coagulare scad în progresie geometrică”. Deși regula valenței admite că pragurile de coagulare sunt identice
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
capacității coagulante. Astfel, anionii sunt cu atât mai eficienți în privința coagulării, cu cât volumul lor este mai mare: La cationi, creșterea capacității coagulante are loc odată cu creșterea polarizabilității (a capacității adsorbante): În cazul în care se lucrează cu amestecuri de electroliți, uneori pragurile de coagulare sunt aditive, în alte cazuri capacitatea de coagulare scade datorită unui fenomen de antagonism. Foarte rar se petrece o sensibilizare, pragul de coagulare a amestecului fiind mai mic decât suma pragurilor de coagulare a celor doi
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
uneori pragurile de coagulare sunt aditive, în alte cazuri capacitatea de coagulare scade datorită unui fenomen de antagonism. Foarte rar se petrece o sensibilizare, pragul de coagulare a amestecului fiind mai mic decât suma pragurilor de coagulare a celor doi electroliți. Calcularea pragului de coagulare (ck) se realizează folosind relația (188): unde : n0 = volumul de sol supus coagulării (mL); n1 = volumul de soluție de electrolit de concentrație c (mol/L), din ultima probă în care s-a observat coagularea (mL); n2
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
pragul de coagulare a amestecului fiind mai mic decât suma pragurilor de coagulare a celor doi electroliți. Calcularea pragului de coagulare (ck) se realizează folosind relația (188): unde : n0 = volumul de sol supus coagulării (mL); n1 = volumul de soluție de electrolit de concentrație c (mol/L), din ultima probă în care s-a observat coagularea (mL); n2 = volumul de apă adăugată, în ultima eprubetă în care s-a observat coagularea (mL). Partea experimentală Determinarea pragului de coagulare (ck) al solului de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a primei eprubete în care nu s-a observat coagularea. Se adaugă câte 4 mL sol de hidroxid feric. Se agită și se lasă în repaus 5 minute. Din nou se notează coagularea și lipsa ei. Calcule Concentrația minimă de electrolit care a provocat coagularea (pragul de coagulare) este dată de relația (188). În această relație: c = 0,01 mol/L n0 = 4 mL n1 și n2 se referă la ultima probă în care s-a observat coagularea (tabel 33). PREPARAREA
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]