1,186 matches
-
de 60 ha și este localizată la sud-estul Dealului Sării (576m). Acesta acoperă cel mai mare zăcământ de sare din țară, ale cărui rădăcini sunt îngropate până la 2,7-3 km adâncime. Diapirul de sare pe orizontală are o formă ușor eliptică, având diametrul de 1,2 - 1,4 km, iar pe verticală are forma unei uriașe ciuperci. Dealul a fost secționat de apele părâului Corund încă din Cuaternarul târziu, formând un canion de sare și rezultând un deal mai mic (Corbul
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
alții. Horrocks a citit majoritatea tratatelor de astronomie ale vremii, a găsit slăbiciunile lor și a sugerat noi linii de cercetare chiar înainte de a împlini șaptesprezece ani. A fost primul care a demonstrat că Luna se mișcă pe o orbită eliptică în jurul Pământului, a scris un tratat de astronomie kepleriană și a început să exploreze matematic proprietățile forței ce avea ulterior să fie cunoscută sub numele de gravitație. Isaac Newton, în Principia a recunoscut munca lui Horrocks în raport cu teoria Lunii. Horrocks
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
conținea multe dovezi ale caracterului entuziast și romantic al lui Horrocks, inclusiv comentarii umoristice și pasaje de poezie. Horrocks și-a pus energiile în slujba misiunii extrem de complexe de a determina orbita Lunii. El a presupus corect că orbita este eliptică și nu circulară și l-a anticipat pe Isaac Newton sugerând că orbita ei e influențată atât de Soare, cât și de Pământ. În ultimele sale luni de viață, a făcut un studiu detaliat asupra mareelor, într-o încercare de
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
când unghiurile superioare sunt unghiuri drepte, acest patrulater este echivalent cu afirmația descrisă de postulatul cinci al lui Euclid. Atunci când unghiurile sunt ascuțite patrulaterul lui Saccheri ne conduce la geometria hiperbolică, și când unghiurile sunt obtuze, obținem proprietăți ale geometriei eliptice. Saccheri însuși, a afirmat că se poate arăta contradicția dintre cazurile ungiurilor ascuțite și obtuze. Prima mențiune a patrulaterului lui Saccheri este făcută de Omar Khayyam(1048-1131) la sfârșitul secolului al XI-lea în volumul I al cărții "Explicarea dificultăților
Patrulaterul Saccheri () [Corola-website/Science/323202_a_324531]
-
cunoscut prin descoperirea sa, în 1736, relativ la metoda de reducere a ecuației de gradul al V-lea, prin transformarea lui Tschirnhaus la forma: Mai târziu, abia în 1858, Charles Hermite a reușit să rezolve această ecuație și aceasta cu ajutorul funcțiilor eliptice. Bring a studiat între 1750-1757 științele juridice la Universitatea din Lund. Ulterior a ținut cursuri de istorie la Universitatea din Lund, concomitent cu cercetările sale în domeniul matematicii. În anul 1790 a fost rectorul universității.
Erland Samuel Bring () [Corola-website/Science/326615_a_327944]
-
orbitei, timp de 20 de ani din cei 249 cât durează mișcarea sa de revoluție, Pluto este mai aproape de Soare decât Neptun. Orbita lui Pluto este diferită de orbitele planetelor. Este foarte înclinată în raport cu planul ecliptic și foarte excentrică (alungită, eliptică). Excentricitatea duce la faptul că se intersectează cu orbita lui Neptun. Cea mai recentă apariție a acestui fenomen a durat de la 7 februarie 1979 până la 11 februarie 1999. Calcule matematice indică faptul că apariția anterioară a acestui fenomen a durat
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
valabilă a paralaxei Soarelui. A participat la o expediție în Cayenne pentru determinarea paralaxei planetei Marte și, împreună cu R. Richet, a determinat distanța Marte - Pământ. Ca și Giovanni Alfonso Borelli și Robert Hooke, a susținut că forma traiectoriilor cometelor este eliptică sau parabolică. A studiat cometele care au apărut în anii 1577, 1665 și 1680 și a presupus că este vorba de una și aceeași, adică ceea ce ulterior va fi denumită cometa Halley. A descoperit patru sateliți ai lui Saturn și
Giovanni Domenico Cassini () [Corola-website/Science/326323_a_327652]
-
Luna nu gravitează exact în jurul centrului Pământului, ci în jurul unui punct care leagă cele două centre de masă aflat la aproximativ 1710 km sub scoarța Pământului, punct în care cele două mase se echilibrează. Baricentrul este unul din focarele orbitei eliptice a fiecărui corp. Acesta este un concept important în domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
fi aliniate de aceeași parte a Soarelui, centrul de masă combinat ar fi la aproximativ 500,000 km de suprafața soarelui. Acest calcul are la bază distanța medie dintre corpuri și valoarea medie "r". Dar toate orbitele corpurilor cerești sunt eliptice, iar distanțele dintre corpuri variază între apside în funcție de excentricitatea "e". Atunci, poziția baricentrului variază ea, și este posibil ca pentru unele sisteme baricentrul să fie uneori "în interiorul sau în exteriorul" celui mai masiv corp. Această situație apare atunci când: Imaginile sunt
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
rare, foarte masive, frecvență supernovelor de tip Ib și Ic este mult mai mică decît a celor de tip ÎI. În mod normal apar în regiuni în care se formează stele noi și nu au fost niciodată observate în galaxii eliptice. The light curves (a plot of luminosity versus time) of Type Ib supernovae vary în form, but în some cases can be nearly identical to those of Type Ia supernovae. However, Type Ib light curves may peak at lower luminosity
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
decât al Soarelui, contrar tuturor celorlalte comete cunoscute în această perioadă. Orbita sa era foarte slab legată de Jupiter, având o perioadă de vreo doi ani și o distanță maximă față de Jupiter de 0,33 de unități astronomice. Orbita sa eliptică în jurul planetei era foarte excentrică (e = 0,9986). Calculul mișcării orbitale a cometei scoate în evidență că ea se afla pe orbită în jurul lui Jupiter de un oarecare timp. Ea a fost capturată, foarte probabil, pornind de la o orbită solară
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
i-a determinat periodicitatea în 1826. Cometa a fost descoperită la 8 martie 1772 de astronomul francez Jacques Laibats-Montaigne la Limoges. Ea era invizibilă cu ochiul liber. A fost urmărită cu telescopul timp de 29 de zile, dar nicio orbită eliptică nu a fost determinată. Cometa a trecut cel mai aproape de Pământ la 13 martie, la 0,62 ua. Cometa a fost redescoperită la 10 noiembrie 1805 de către astronomul francez Jean-Louis Pons de la Obsevatorul din Marsilia. Magnitudinea sa aparentă era cuprinsă
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
trăitor în nordul Italiei. Scrierea sa "Almagestum Novum" a fost publicată în 1651 ca apărare a vederilor catolice din timpul Contrareformei. Riccioli argumenta îndeosebi contra ideilor lui Galileo, Kepler și Copernic în favoarea unui model heliocentric al Universului, cu orbite planetare eliptice. "Almagestum Novum" conține date de referință asupra cunoștințelor științifice ale epocii, și a fost după publicarea sa folosită pe larg de către profesorii iezuiți. Sistemul nomenclaturii lunare datorat lui Riccioli este folosit și astăzi. Ilustrațiile Lunii, din "Almagestum Novum", au fost
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o stea în cinci colțuri, legenda „porto scrisori” scrisă cu litere chilirice și valoarea nominală a timbrului (27, 54, 81 sau 108 parale), amplasată în interiorul buclei de formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale și 20,25 mm la valoarea de 108 parale. După unii exegeți, gravorul și
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
abia în 1997, de către Paul A. Wiegert și Kimmo A. Innanen, de la Universitatea din York la Toronto, și de Seppo Mikkola de la Universitatea din Turku în Finlanda. "Cruithne" are un diametru de circa 5 kilometri. Este situat pe o orbită eliptică normală în jurul Soarelui, cu o perioadă orbitală cvasiegală cu cea a Pământului. Cruithne își parcurge orbita eliptică în ceva mai puțin de un an, apropiindu-se practic până la orbita lui Mercur și îndepărtându-se dincolo de cea a lui Marte. Din
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
și de Seppo Mikkola de la Universitatea din Turku în Finlanda. "Cruithne" are un diametru de circa 5 kilometri. Este situat pe o orbită eliptică normală în jurul Soarelui, cu o perioadă orbitală cvasiegală cu cea a Pământului. Cruithne își parcurge orbita eliptică în ceva mai puțin de un an, apropiindu-se practic până la orbita lui Mercur și îndepărtându-se dincolo de cea a lui Marte. Din punctul de vedere al unui observator terestru, Cruithne descrie o traiectorie care se aseamănă cu un bob
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
devine gol spre maturitate; per ansamblu, ciuperca oarecum fragilă. Depozitul de spori este de culoare galbenă, iar carnea este albă. În raport cu alte tipuri de ciuperci, sporii speciei "V. bohemica" sunt gigantici, măsurând de obicei 60-80 pe 15-18 µm. Ei sunt eliptici, netezi, câteodată curbați, și aspectul lor este între cristalin (translucid) și galben. Sporii, a căror număr este de doi (mai rar trei) per ască, sunt caracteristici strict acestei specii. Ascele netede și eliptice măsoară 275-350 µm lungime pe 16-23 µm
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
obicei 60-80 pe 15-18 µm. Ei sunt eliptici, netezi, câteodată curbați, și aspectul lor este între cristalin (translucid) și galben. Sporii, a căror număr este de doi (mai rar trei) per ască, sunt caracteristici strict acestei specii. Ascele netede și eliptice măsoară 275-350 µm lungime pe 16-23 µm lățime. Micologul englez-canadian Arthur Henry Reginald Buller a determinat faptul că ascele sunt heliotropice—se îndoaie în contact cu lumina. Astfel cum el nota, „Am tăiat transversal prin lamelele sale, am examinat aceste
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
înclinație mai mică de 20° în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două. Pe de altă parte, membrii familiei Hilda se deplasează pe orbita lor eliptică în așa fel încât afeliul lor este întotdeauna opus celui al lui Jupiter în raport cu Soarele, sau cu 60° în avans sau în întârziere față de Jupiter pe o orbită mai mică decât orbita acestuia. În cursul a trei orbite succesive fiecare
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
din aceste trei puncte. Spre deosebire de asterozii troieni, asteroizii Hilda pot să ia indiferent ce diferență de longitudine cu Jupiter, cu excepția acelora care îi apropie prea mult de planetă. Dacă fiecare asteroid din familia Hilda se deplasează urmând propria sa orbită eliptică, mulțimea acestor asteroizi formează în orice moment o formă triunghiulară cu liniile de intersecție ușor convexe și cu colțuri trunchiate. Această structură pare să fie stabilă pe termen lung. În septembrie 2015, numărul asteroizilor cunoscuți din familia Hilda era de
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
până la 6-12 m în înălțime, cu scoarță cafeniu-cenușie și ramurile tinere patrunghiulare, plantele bătrâne, prezintă, uneori, ramuri mici cu extremități spinoase de 3,5 cm lungime. Frunzele sunt opus decusate, simple și întregi, aproape sesile; stipelele sunt minuscule; limbul este eliptic sau alungit sau larg lanceolat, de 1-8,5 cm x 0,5-4 cm, cuneiform la bază, ascuțit sau rotunjit la vârf, cu nervuri penate. Inflorescența este un panicul terminal de talie mare, piramidal, atingând până la 25 cm lungime, cu numeroase
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
galaxie satelit a Căii Lactee. Cu un diametru de circa , ea se află în momentul de față la de Terra și se deplasează pe o orbită polară la vreo de centrul Căii Lactee. Tipul său face obiectul unor dezbateri, fiind considerată ca eliptică și sferoidală, încât termenii de Galaxia Pitică Sferoidală din Săgetătorul sau Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul sunt și ei menționați. Acest ultim termen posedă abrevierea SagDEG (din ) și ea folosită. Această galaxie nu trebuie confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
de față la de Terra și se deplasează pe o orbită polară la vreo de centrul Căii Lactee. Tipul său face obiectul unor dezbateri, fiind considerată ca eliptică și sferoidală, încât termenii de Galaxia Pitică Sferoidală din Săgetătorul sau Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul sunt și ei menționați. Acest ultim termen posedă abrevierea SagDEG (din ) și ea folosită. Această galaxie nu trebuie confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul, denumire abreviată SagDIG (din ). Descoperită în 1994 de către Rodrigo Ibata, , și , era considerată
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
cele ale atomilor cu mai mulți electroni. Mai rău încă, pe măsură ce tehnologia spectrografică a evoluat, s-au observat linii spectrale adiționale ale hidrogenului, linii pe care modelul lui Bohr nu le putea explica. În 1916, Arnold Sommerfeld a adăugat orbite eliptice la modelul Bohr pentru a explica liniile de emisie în plus, dar acest lucru a făcut modelul foarte dificil de utilizat, fără a putea explica atomii mai complecși. În timp ce experimenta cu produse de dezintegrare radioactivă, în 1913 radiochimistul Frederick Soddy
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
i-a dat un plus de viteză necesară pentru a ajunge la Jupiter. Faza științifică a misiunii a început odată cu intrarea pe orbita planetei Jupiter, la 5 iulie 2016. "Juno" trebuie să realizeze observațiile sale de pe o orbită polară foarte eliptică, cu o perioadă de 14 de zile. Sonda trece la foarte mică altitudine deasupra polului planetei pentru a evita în mare măsură centura de radiații intense care pot provoca daune instrumentelor, deși sonda spațială este puternic blindată. Misiunea ar trebui
Juno (navă spațială) () [Corola-website/Science/336480_a_337809]