2,971 matches
-
cauzală simplă, formulabilă ca lege. Pentru a ajunge la lege, dincolo de entitatea „urbanizare”, trebuie căutată o nouă entitate, „proces rapid de creștere caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. Teoria lui J. Steward (1955) ne oferă un exemplu elocvent în această privință. În centrul teoriei sale asupra culturilor stă enunțul cauzal „combinația dintre un anumit mediu natural și o tehnologie generează un anumit tip de cultură”. Această lege cauzală, remarcă autorul, pare să fie infirmată empiric. „Ceata”, de exemplu-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibilitatea unei plasticități ridicate în adaptarea la noile condiții, într-o manieră și mai eficace. Există apoi situații în care adaptarea la un nou tip de condiții, deși eficace în sine, să nu constituie neapărat un tip evolutiv. Un caz elocvent de asemenea tip involutiv de adaptare este citat de Carneiro. În secolul al XIX-lea, indienii Amahauca din Peru au început să fie tot mai des victimele altor triburi mai puternice din vecinătate, cât și a culegătorilor de cauciuc care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tinerii dobândesc o nouă forță politică, ce se opune puterii tradiționale atribuite Înaintașilor (Rosenmayr, 1979/1998, 72-86). Dacă În societățile africane rolul social al bătrânilor este menținut, se observă că societățile occidentale au diminuat istoric rolul bătrânilor. Un alt exemplu elocvent este cel oferit de Germania, unde raporturile dintre generații suferă consecințele perioadei hitleriste. O comparație franco-germană a raporturilor dintre generații a fost realizată de Attias-Donfut, care evidențiază faptul că legăturile dintre generații sunt mai strânse În Franța, fiind asociate cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de Întrajutorare Între generații, ajutorul financiar dat copiilor sau Îngrijirile oferite părinților se transmit de la o generație la alta. După cum afirmă Attias-Donfut (2000, 276), transmiterea lor nu poate să se producă logic decât la scara a trei generații. Un exemplu elocvent În acest sens Îl reprezintă modelul educațional care se manifestă printr-o puternică continuitate Între generații succesive și care se diminuează după trei generații. Reproducerea comportamentelor și valorilor, vizibilă asupra a două generații succesive, este mai slabă la a treia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
învederând apariția unei noi generații literare. Denumirea a fost promovată în primul rând de optzeciștii înșiși, conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent că un optzecist marcant, Mircea Cărtărescu, opina retrospectiv în 1999 - în postură de istoric și teoretician literar -, că „așa cum apare astăzi optzecismul, el pare să nu fi fost doar un grup artistic sau o școală literară, ci un fel de
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
bizar experiment psihologic. Evaluarea lui sub aspect moral rămâne subiacentă textului propriu-zis. Reconstituirea este, cu toate acestea, una dintre paginile cele mai dure despre mentalitățile autoritare din sistemul comunist. Prozator realist, cu aptitudini evidente de reporter, P. frazează simplu și elocvent, „aude” enorm („vocea” străzii, a ambianței, este deosebit de vie în scrierile sale), dialoghează cu dezinvoltură. Stilul se păstrează în romanele Asfalt (În adânc) (1998) și Tancul (2003), acum însoțit de îngroșarea absurdului. În primul text, niște muncitori se ocupă cu
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
1949, Lucian Blaga aprecia caracterul lor „incoruptibil”, releva „câteva bucăți deplin realizate” și „indiciile certe ale unor deosebite posibilități”. Date fiind însă împrejurările istorice vitrege, poetul își publică târziu prima carte, în care Perpessicius identifica „unul dintre debuturile cele mai elocvente ale lirismului nostru contemporan”. Particularitatea poemelor lui P. este lirismul imnic și glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
succesive (și concentrice), marcate prin datare. Studiul Meșterul Manole, amplificare și aprofundare a unei schițe inițiale (Manole, meșterul fiind chiar textul de debut al criticului în „Echinox”), urmată de o versiune intermediară (Apărarea unui voievod, în „Almanahul «Ramuri»”, 1985), rămâne elocvent pentru traiectul actului critic. Autorul optează pentru interpretarea celebrei balade drept „piatră de temelie în exegeza mitului estetic la români”, citind-o prin prisma mitului dedalic. E implicată astfel tema căutării (itinerarul prin labirint, traseul inițiatic, drumul spre un centru
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
care se constituie un corp nou de cunoaștere, diferită și adeseori opusă celei religioase, deschizătoare a viitoarei cunoașteri științifice. Scrisorile filosofice ale lui Voltaire, publicate în 1734, redau în formă accesibilă și entuziastă specificul acestei noi cunoașteri, fiind o ilustrare elocventă a modului iluminist de raportare la producerea și mai ales la dezvoltarea și transmiterea cunoașterii. Proiectul iluminist corespunde astfel primei modernități sau modernității inițiatoare, întrucât în această perioadă sunt lansate unele dintre cele mai influente idei moderne, care se vor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
niveluri tot mai înalte de școlaritate, diminuarea rolului religiei, creșterea nivelului de trai și a speranței medii de viață au fost consacrate mai întâi în anumite societăți, cele occidentale, și apoi s-au extins și în altele. Binomul centru-periferie este elocvent în acest sens, iar Im. Wallerstein i-a demonstrat forța analitică atunci când s-a referit la agregările și dezagregările sistemului mondial în diverse perioade istorice și în societăți diferite. Procese de genul menționat nu au încetat nici acum în destule
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
forță a acelor schimbări care sunt congruente cu cristalizările specifice epocii postmaterialiste, pe care nicicând nu le-a înlăturat complet și care se configuraseră deja, așa cum afirma și Bell, încă din perioada comunistă. Mesajele tranziției postcomuniste românești sunt o mărturie elocventă în acest sens și ele au fost evocate în destule lucrări publicate. Astfel, Dumitru Sandu prezintă în mod detaliat date empirice și analize teoretice care confirmă existența unor dezvoltări și opțiuni valorice specifice tranziției postcomuniste românești și care sunt asociate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
împarte în două părți ce aparțin la „două țări diferite”. Antropologia etnocentrică este evidentă într-o astfel de abordare. Deși se formulează concluzii de tip comparativ cu tranziția postcomunistă a altor popoare vecine, comparațiile propriu-zise, bazate pe date și informații elocvente, sunt absente; deși se fac estimări cantitative la nivel de populație, ele nu se bazează decât pe intervievarea a circa 150 de persoane. Ca atare, modelul luat ca referință nu-i altceva decât o construcție eseistică de tip speculativ asociată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de inegalitate în care se află femeile în raport cu bărbații persistă. Vladimir Pasti are dreptate să o numească „ultima inegalitate”, iar o „carte neagră” ce ne prezintă seria inegalităților dintre femei și bărbați în România este chiar impresionantă. Datele statistice sunt elocvente, experiențele de viață și cele biografice abundă. În lumea profesiilor, femeile sunt evident discriminate: ingineria, fizica, matematica, dreptul sau chirurgia ar fi rezervate bărbaților, pe când profesiile didactice, de documentare sau asistență socială ar fi rezervate femeilor. Chiar și în profesiile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
educația - și mai ales cea superioară - are nu doar o istorie îndelungată, ci și șanse mari de creștere în viitor. Cunoașterea produsă, reprodusă, transmisă sau aplicată, procesele „tehnologice” și tehnologiile aplicate, fluxurile de persoane, organizațiile în care funcționează sunt mărturii elocvente în acest sens. Dar unde să căutăm astfel de mărturii? Să ne concentrăm mai mult asupra educației ca un tot, adică să o considerăm în mod integral, oriunde ar fi ea - în țări dezvoltate sau subdezvoltate, în sud sau în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
instituțional al statului-națiune. Către sfârșitul secolului XX, în cadrul de configurare a modernității recente, universitatea este confruntată din nou cu transformări a căror intensitate și amploare sunt comparabile cu cele din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Indiciul cel mai elocvent al unor astfel de transformări este despărțirea dintre universitatea ca „organizație a pieței” și universitatea clasică, adică cea consacrată în epoca de maturizare a modernizării. Extreme în confruntare Iată o ilustrare a acestei despărțiri, preluată din SUA și evocată adesea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine elocventă prin contrastul provocat de sentința din finalul poemului: „la 26 de ani învățasem/ 26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece (1952)/ festival (1953) [...] suprapopulație (1976)/ dar nu le-am uitat/ niciodată pe celelalte” (Lexic). Temele
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
mai bine importanța înrădăcinării, a adăpării la izvoare. Evident, rădăcinile ortodoxiei nu sunt în pământ, ci în cer și pretutindeni acolo unde suflă Duhul. Dar despre relativitatea formelor istorice ale tradiției știm foarte puține, întrucât rămânem partizanii unor mitologii locale. Elocvent pentru relația ortodocșilor cu tradiția (care înseamnă predare, cu lecții de dictare și traducere) este motivul „limbii sacre” care circulă în unele medii bisericești. Încăpățânarea cu care foarte mulți episcopi și presbiteri doresc să mențină în slujirea Vieții limbi moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
peste noapte, spectaculoase performanțe duhovnicești, povața bine măsurată a părintelui Teofil îi dezamăgește. La fel, pentru cei născuți la cumpăna dintre două lumi smintite, fiind crescuți în cultura suprafeței și a entuziasmelor infantile, vocea sobră a duhovnicului de la Sâmbăta răsună elocvent și aspru. Totuși, privindu-i apariția pe fundalul tradiției Bisericii, vom înțelege mai bine cum anume părintele Teofil întrupează miracolul unei frumuseți aparte. Dintr-un veac stins în depărtări, ea vine către noi domol, încărcată de rod. Astăzi, părintele Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în accepțiunea poloneză de după 1980) nu a avut un corespondent românesc, nici măcar după 1990, când sindicatele, după un debut promițător, au fost anexate de Putere sau cumpărate de mafioți pentru a fi dizolvate. Alegerile din 2000 au arătat și mai elocvent că realismul politic era singura doctrină practicabilă în România postcomunistă, împingând în spațiul alternativ - tot mai dezorientat și mai puțin finanțat de Occidentul intrat într-un proces de încetinire economică, deci condamnat la subzistență precară, din moment ce misiunea sa nu mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Literatură, progres și reacțiune, traducere de Livia Szász Câmpeanu, Univers, București, 1997. Exemplul meu favorit în privința unei geografii simbolice a producției intelectuale este următorul: confruntarea pe teren românesc dintre modelele (sau numai modele) occidentale. În acest sens, povestea cea mai elocventă și mai mișcătoare - pe care aș vrea s-o introduc într-un circuit mai larg decât cel al specialiștilor perioadei 1840-1870, pentru a-i conferi o semnificație mai profundă - s-a desfășurat la Iași, în 1839-1841. Din 1839-1840, încep să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sisteme sociale și politice ar putea astfel să ne inspire și să ne încurajeze într-o perioadă istorică grea, pe care nici nu o mai putem numi, cu un optimism implicit, „Tranziție”. Uriașele probleme ale țării noastre și-au demonstrat elocvent, în mai bine de un deceniu de postcomunism, caracterul endemic și cronic. Pentru a rezolva problemele de acest tip, trecerea timpului nu e suficientă. E nevoie de cunoaștere, de reflecție și de acțiune. În România, unde conversațiile publice despre societatea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
diseminat ideile la scara noii culturi globale, ori au ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de idei, long-sellers. Însuși sistemul de producție și de distribuire a cărții ca (orice altă) marfă, ajuns în Statele Unite la ultimele sale consecințe, cere continuu produse noi care le alungă pe cele mai vechi din campania publicitară, din „imperiul efemerului” (elocventa definiție dată modei de Gilles Lipovetsky) și, în cele din urmă, din raftul librăriei. Chiar când produc fenomene de societate (ca, mai recent, seria cărților cu Harry Potter, pătrunsă rapid în România) și generează mărfuri noi, adesea mai lucrative (de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
special, a rupt amiciția sa cu Eliade în vara lui 1972, după ce, într-o scrisoare din luna iunie a aceluiași an republicată și la noi în Jurnalul literar (1996), românul turnase oarecum gaz peste foc, susținând că articolul cel mai elocvent, „De ce cred în biruința mișcării legionare” (apărut pe 17 decembrie 1937), fusese un răspuns verbal la o anchetă, „prelucrat” (edited) în redacție fără consultarea autorului; tot în apărarea sa, Eliade întreba retoric: de ce oare nu își exprimase simpatiile legionare și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca Charles și Mary Beard, Herbert Croly, John Dewey, Horace M. Kallen, Walter Lippmann, James H. Robinson, Thorstein B. Veblen și Walter Weyl, fondatorii (mai puțin Mary Beard) legendarei New School for Social Research din New York și exemplele cele mai elocvente, în primele decenii ale secolului trecut, de angajament civic superior al intelectualilor (însuși termenul public intellectual le aparține). „Pragmatismul” sau „liberalismul pragmatic” al lui Dewey, sistemul cel mai complet din această constelație de „noi liberalisme” (din care nu au lipsit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]