1,246 matches
-
C. este un intimist șters, lipsit de suflu liric. De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice sau exotice, construcția e plată, fără viață. Se distinge, pentru frumusețea unor pasaje izolate, Bertha, poem dramatic, elogiat de Macedonski, căruia îi vor fi plăcut imaginea picturală, atmosfera de puritate, de bunătate creștină, vraja momentului nașterii Mântuitorului. SCRIERI: Pe velociped cursa între București și Brașov, București, 1894; Bertha, pref. Al. Macedonski, București, 1899; Aripi de vis, pref. Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
în promovarea diferitelor partide politice. La 1918, conservatorii erau susținuți în Botoșani de avocatul Christian Ciomac prin intermediul gazetei Îndrumarea. Partidul Național Democrat și liderul său, Nicolae Iorga, avea aderenți mai ales printre cadrele didactice. În ziarul Craiu Nou, Emil Diaconescu elogia contribuția lui Iorga la unirea provinciilor 97, iar institutorul C. Iordăchescu îndemna la luptă politică activă alături de cărturarul cu origini botoșănene 98. Liberalii au avut în persoana profesorului N. Răutu un susținător vocal care polemiza, în paginile ziarului Democratul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se clădea în structura psihică a tineretului. Lecturi istorice erau prevăzute și în manualele de limbă română. Spre exemplu, într-un manual pentru clasa a IV-a26, aprobat pentru anul școlar 1923-1924, figurau descrieri istorice (Ardealul de N. Bălcescu), texte ce elogiau eroismul strămoșilor (Decebal și Ștefan cel Mare de Alecu Russo) sau care hiperbolizau ideea de patrie (Cântarea României de Alecu Russo). Nu întâmplător, câteva anchete școlare desfășurate în 1925, ce e drept, la nivelul claselor primare, vor indica preferința copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la Universitatea din Roma. Alături de aceștia, alte nume sonore din mai vechile generații vor deveni parte a culturii române: compozitorul Ciprian Porumbescu, folcloristul Simion Florea Marian, poetul George Voevidca sau scriitorul Ion Grămadă. Contribuția liceului la formarea viitorilor intelectuali este elogiată de unii dintre aceștia în amintirile lor. Marcante sunt cuvintele fostului elev, profesorul Ilarion Bereznițchi, pentru care liceul din Suceava a reprezentat "vatra de unde s-au înălțat mereu flăcările culturii generale, dar unde, în același timp și cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
importanță deosebită educației copiilor lor, pe care îi regăsim în toate liceele moldovenești până spre finalul anilor '30. Predominanța fiilor de funcționari și negustori se păstrează pe toată perioada interbelică și este remarcată și de conducerea școlilor. Directorul Liceului Laurian elogia la serbarea finalului de an din 1924 categoria funcționarilor: "obijduita clasă funcționărească pe lângă rolul său precumpănitor în conducerea statului, pregătește mereu cu mari sacrificii pe viitorii conducători ai statului"188. Aproximativ 24% dintre părinți desfășoară diferite munci calificate: cizmar, cârciumar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1909 și 15 noiembrie 1938; de la numărul 264/1930 este editat sub titlul „Mișcarea Moldovei”. Fondator și director politic: G.G. Mârzescu. M. își propune să fie „un ziar de propagare a reformelor liberale, bazate pe ideea ridicării culturale și economice”, elogiind mai ales politica dusă de Gh. I. Brătianu. Rubrica permanentă dedicată culturii este „Mișcarea literară și artistică” („Carnet literar și artistic”), cu informații despre ultimele apariții editoriale, expoziții, spectacole de teatru și concerte. În primii ani, multe articole au caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
sunt subiectele principale. Gazeta a anunțat cu entuziasm știrea alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei, tipărind și discursul rostit de M. Kogălniceanu cu acest prilej. Când Al. I. Cuza este ales domn și în Țara Românească, Bolintineanu elogiază evenimentul (O pagină frumoasă în istoria țării). Publicația a susținut pe domnitor în toate reformele întreprinse (reorganizarea armatei, secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, împroprietărirea țăranilor), prin paginile lui I. Ghica (Reflecții politice), Cezar Bolliac (Unitatea României), Radu Ionescu (Unirea, o eră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este dispare - Iar el e emirul, și toate le are. Spre bătrânețe poetul vede lumea descărnată, redusă la esențe și sunete. Elogiază harpele, nestematele, candizii nenufari și în general florile. Sufletul lui cântă ca duhurile din Paradis: Clar azur și soare de-aur este inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a face o expunere ireproșabil ordonată despre un fenomen care, prin pluralitatea manifestărilor, prin disparitatea acestora, s-ar crede că nu se lasă descris în termenii propuși de autoare. Maria CARPOV " Ce ne propunem de-acum înainte este să nu elogiem, dar nici să nu ridiculizăm postmodernismul în ansamblu. Postmodernismul trebuie mânuit atât de campionii, cât și de detractorii săi." Andreas Huyssen Introducere În ultimele decenii, termenul de postmodernism a devenit un fel de "extensie" culturală obligatorie, o terminație necesară a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un anume loc, au văzut o lumină ce provenea dintr-o cameră subterană. Acolo era așezat un om sărac, acoperit cu haine sărace și zdrențăroase, iar lângă el soția lui foarte săracă; aceasta dansa lângă soțul ei, cânta și îl elogia cu laude deosebite. Regele a rămas uimit, neînțelegând cum e posibil ca acești oameni, care erau împresurați de atâta mizerie, care nu aveau haine bune și nici măcar o casă, să trăiască cu bucurie și să se simtă în siguranță, ca și cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
3. Căutați ocazii de a promova eforturile grupului dumneavoastră. Încercați să vă vedeți ca o firmă de relații publice alcătuită dintr-o singură persoană, care are rolul de a promova eforturile depuse de personal. Căutați modalități creative de a-i elogia pe cei care Își fac treaba. Personal, Îmi place să ofer statuete Oscar (de plastic!) pentru „cele mai bune performanțe”. 4. Nu uitați că un adevărat manager nu-și pierde niciodată nevoia de a fi de folos. Asigurați-vă că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aici, mergând pe urmele lui D'ELIA136, câteva dintre cazurile cele mai grăitoare pentru un astfel de comportament, adevărați sabotori în termeni moderni ai regimului lui Augustus. De exemplu, M. Valerius Messalla, nobilis luptător la Filippi, care continua să-l elogieze pe Brutus (PLUT., Brut. 53) și care a renunțat la prefectura urbis, "in civilem potestatem esse contestans"137, și la participarea la viața politică activă. Asinius Pollio, s-a dedicat activității literare și găzduia un cerc, în cadrul căruia, Timagene, care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să mai fie și mulți alți prieteni de-ai săi. Firește
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de Germanicus în versurile sale, unica lui bogăție. De altfel, totul trece, dar scrierile triumfă în timp. Mai mult, versurile, dacă se poate spune, îi creează pe zeii înșiși, o asemenea maiestate are nevoie de o voce care să o elogieze. (Aici se face din nou simțită necredința poetului: pentru el zeii sunt o creație a poeților.) Îi promite lui Germanicus ceea ce va face și cu Augustus că îi va consacra tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu reiese clar, însă, care au fost adevăratele sentimente ale populației getice față de Augustus, dar, oricum, nu există nici un dubiu asupra simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea ocazie. Trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
siguranță pentru poporul roman decât regiunea Traciei. De aceea, faptul că Ovidiu se adresează unui rege trac este foarte semnificativ și este important de observat și forma de care se folosește poetul în auto-recomandarea sa. Ovidiu începe prin a-l elogia pe acest "descendent al regilor, a cărui nobilă origine urcă până la numele de Eumolpus". Oricine ar fi acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus, precursorii lui Augustus par a fi sugerați prin numele tiranilor Apolodor, Alexandru și Falaride. E de la sine înțeles că, denigrându-l pe Augustus și elogiindu-l fățiș pe Cotys, Ovidiu intenționează să capteze bunăvoința acestuia din urmă, pentru a putea fi primit la curtea sa. Ciudată încercarea poetului din Sulmona care, într-un anumit fel, își dorește să-l pornească pe Cotys împotriva lui Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Germania, nici la epigrame, ci la Teseida, epos de care se ocupa Albinovanus în 14 d.H., an în care Sulmonezul scria scrisoarea din Pont. Nici de-aici nu lipsesc versurile aluzive. După ce și-a exprimat încrederea că Pedo, în timp ce îl elogiază în versuri pe Tezeu, îl imită în viață pe eroul poemului său, rămânând fidel prietenului la necaz, așa cum făcuse și Tezeu cu Hercule, Ovidiu adaugă: "Eu nu-ți cer să-i îmblânzești cu buzduganul pe dușmanii care au pus stăpânire
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nici eu nu sunt atât de nebun încât să mă compar cu nume atât de celebre; eu, cel puțin, nu am ridicat arme criminale (saeva arma) împotriva zeilor... din contră, nu există carte în care eu să nu-l fi elogiat pe Cezar". Quod metuas non est: Antoni scripta leguntur. Doctus et in promptu scrinia Brutus habet. Nec me nominibus furiosus confero tantis: Saeva deos contra non tamen arma tulli... (v. 23-26) Pentru a înțelege aceste versuri atât de încărcate de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
diu."253 Și într-adevăr... în acea zi, domnia regilor a luat sfârșit (dies regnis 254 illa suprema fuit). Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă să dea lovitura mortală tiraniei, este elogiat de Ovidiu și ridicat la rangul de simbol al eroului înflăcărat de iubire de libertate, de ură față de insolență și dictatură, care se remarcă însă printr-o excepțională prudență, impusă de vicisitudinile prin care trecea în acel moment Statul roman
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
potrivnică, cel puțin situația sa personală va cunoaște o anumită îmbunătățire. Însă sentimentele lui Ovidiu față de casa imperială, nu s-au schimbat nici după anunțul celor două dolii dureroase. El i se adresează din nou lui Brutus, pentru a-l elogia pentru fidelitatea prieteniei sale (prietenie intensificată de adversitate: adverso tempore, v. 24), pentru indulgența sa față de supliciile și de "cruzimea" împotriva vinovaților. "Fie ca dușmanii noștri să vadă pe pielea lor cât ești de violent în luptă și să simtă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de evoluție a liricii latine Gallus-Tibullus-Propertius-Ovidiu își are rădăcinile în seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări în același sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10), figurează și doi Priscus 310. În Tacit (Annales, III, 49) se povestește despre cavalerul roman, Clutorius Priscus, care a primit de la Tiberiu o recompensă importantă pentru că a deplâns în versuri excelente moartea lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]