3,571 matches
-
1997, Roma), prozator. Tatăl, de profesiune sculptor ceramist, era originar din Sicilia, iar mama, Ana (n. Munteanu), din Slobozia. Până la vârsta de zece ani locuiește, împreună cu familia, la Odessa, unde face școala primară. În 1920, ca urmare a revoluției bolșevice, emigrează în România. Urmează liceul la Râmnicu Sărat și București. Frecventează cenaclul Sburătorul începând din octombrie 1931, când E. Lovinescu notează în „agende” că italianul „citește poezii declamatorii date la «Adevărul»”, peste o săptămână prezentând „o schiță fantastică, Cocoșul, acceptabilă, și
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
și „Națiunea”. Prima carte, romanul Sângele, îi apare în 1935, autorul fiind remarcat de ziarul „Dimineața”, care îi acordă un premiu pentru proză. După o vizită de șapte luni, în 1949, în Italia, renunță un timp la ideea de a emigra în Occident, dar în 1951 se va stabili la Roma. Semnând cu numele său real, publică în italiană lucrări pe teme de mitologie și religie, antropologie, filosofia limbajului, fiind sedus de cultura orientală veche, pe care o propune cititorului european
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
Socec 7 6343. Pamfilian Paul, 10 apartamente, București str. Iacob Negruzzi 32, 37 6344. Predescu Gheorghe, 9 apartamente, București, cal. Griviței 28. 6345. Petrescu C. Maria, 7 apartamente, București, str. Luigi Cazzavillan 7 6346. Perianu Elenă, 9 apartamente, București str. Emigrat 16 6347. Palniteceanu Iancu Lazăr, 3 apartamente, București, str. Ion Frimu 42, cal. Dorobanților 242 6348. Penescu Ion și Elenă, 10 apartamente, București cal. Șerban Vodă 230 6349. Popescu Stela, 8 apartamente, București Bul. Gh. Coșbuc 50 6350. Puscanu Alice
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Prix de la Liberté, oferit de PEN-Clubul francez. În țară încep o serie de represiuni din partea aparatului de partid (interogatorii, supraveghere, destituirea din funcția de la Asociația Scriitorilor, interdicția de a publica un nou volum de nuvele, Oratoriu pentru imprudență). În 1986 emigrează și obține azil politic în Franța. Din 1987 lucrează la revista „Esprit”, unde publică articole și eseuri, dar și ca portar la un imobil din Paris. Continuă să scrie în limba română, dar îi apar, tot în traducerea lui Alain
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
metatextual (ce este de fapt această poveste, cine și de ce scrie această carte?). Îmblânzitorul de lupi (1991) inaugurează tema exilului, pe o tramă inițiatică amintind de Baltagul lui Mihail Sadoveanu: o femeie însoțită de fiul ei își caută bărbatul iubit, emigrat cu mai mulți ani în urmă la Paris. Romanul angajează aceeași problemă: cine este omul de lângă tine („omul torturat de demonii săi se răzbună inconștient pe aproapele lui”) și posibilitatea transformării omului într-un animal straniu, într-un agresor inocent
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Chiar și teoriile sale științifice au fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativității restrânse, ca fiind "negermane". Odată cu venirea lui Hitler la putere în 1933 Einstein, care se află în vizită în Statele Unite ale Americii, s-a decis imediat să emigreze. A primit o funcție la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. De-a lungul vieții sale, fie forțat de împrejurări, fie pentru a-și atinge anumite deziderate, Einstein și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri: în anul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
PANĂ, Zahu (Zaharia) (21.VIII.1921, Beala de Sus, Macedonia - 11.III.2001, New York), poet. Este fiul Paraschivei (n. Simacu) și al lui Vasile Pană, negustor. Familia emigrând în România în 1926, P. învață mai întâi în comuna Cocina, urmează liceul la Silistra, venind apoi la București, unde se alătură mișcării legionare. După o detenție la Aiud (1941- 1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
familie de luptători pentru drepturile aromânilor din Balcani. Bunicul său, preotul Atanasie Papanace, este asasinat fiindcă citea Sfânta Evanghelie în limba română. P. își face clasele primare în Veria, iar studiile secundare în Salonic, la Școala Superioară Comercială. În 1925 emigrează în România, unde devine student al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, absolvită în 1929. Intră în mișcarea legionară, este arestat în 1930 și în 1933-1934. Lucrează ca funcționar la Banca Românească, apoi la Administrația Financiară din Călărași și
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
1994, Haifa, Israel), poet. Bunicul său dinspre tata a trecut Prutul de frica armatei țariste, care l-ar fi recrutat forțat, si a trăit în Moldova. P. a făcut studii de medicină, absolvite în 1940. La începutul anilor ’60 a emigrat în Israel, unde a profesat ca medic urolog. A fost și un artist plastic apreciat, prezentând mai multe expoziții cu ecou imediat. Debutează cu versuri avangardiste în revistă „Alge” (1930), colaborând și la „unu”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Lumea”, „Revista
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
obligatorie în bazinul carbonifer al Donețului, în intervalul 1945-1949. După repatriere își face stagiul militar și prestează diferite munci pe șantiere. Studiază germanistica la Universitatea din București (1955-1960) și lucrează ca reporter pentru emisiunile în limba germană ale Radiodifuziunii Române. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1969 în Berlinul de Vest. O sumedenie de cărți, conținând poezie, precum și traduceri din scrieri ale unor autori aparținând literaturii române, dar și celei ruse (Velimir Hlebnikov), italiene (parafrazări libere a treizeci și trei de sonete de
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de germanistică, este nevoit în 1963 să solicite pensionarea din cauza sănătății șubrezite. Emigrează în 1976 în Germania, stabilindu-se pentru ultimii ani de viață la Freiburg im Breisgau. După debutul publicistic din 1930, K. va oferi cititorilor numeroase contribuții de istorie literară transilvăneană, va scrie critică literară și va contribui la propagarea literaturii
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
pentru mai multe servicii, să intre în șomaj real sau în șomaj formal sau în starea de pensionare, toate dublate, atunci când se poate, de angajarea informală pe piața muncii. Alteori, unii, destul de mulți, au fost pur și simplu forțați să emigreze în străinătate pentru o muncă bine plătită, dar poate fără nici o legătură cu vechea ocupație sau cu calificarea formală. O astfel de piață extinsă a muncii se asociază cu un nou sistem de redistribuție, ce generează riscuri și inegalități de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
s-a continuat cu „invazia familiilor homosexuale”, cu „lupta femeilor pentru dezrobire casnică” sau pentru „dezvrăjirea asimetriilor de putere și diviziune a muncii”, pentru ca, mai recent, să se insiste asupra „eliminării violenței casnice” și împotriva despărțirii copiilor de părinții ce emigrează pentru muncă și câștig. Unii sunt profund îngrijorați de faptul că armonia casnică a familiei burgheze, monogame, nucleare în constituție și extinsă prin grijile pentru copii și pentru cei mai în vârstă ar fi ajuns să fie înlocuită de o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul” (1966), iar editorial, cu volumul Rugăciune către Efemera (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de Diapazon (1973) și Între cer și pământ (1976; Premiul Asociației Scriitorilor din București). În anii ‘80 emigrează, plecând mai întâi în Israel, iar mai târziu în Canada. M. a atras atenția criticii literare încă de la primele versuri. Dacă în cazul altor confrați opiniile erau controversate, în ceea ce o privește se poate vorbi despre o unitate a punctelor
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
Descendent al unui cunoscut neam armenesc, ce număra pe căminarul Ion Missir, pe junimistul Petru Th. Missir ori pe avocatul și omul politic (deputat și ministru) Basile Missir, Bogdan Missir s-a căsătorit cu institutoarea elvețiancă Cécile Marchand și a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a devenit fermier. Insuccesul întreprinderii, dar și dorul de țară l-au determinat să se întoarcă pe meleagurile natale, pe când al doilea născut al său, viitorul scriitor, avea patru ani. M. a urmat în Botoșani
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie (1961), lucrează aici în calitate de consilier artistic. În 1977 emigrează în Israel, unde va fi mai bine de zece ani angajat la Eth Hatefutsoth, muzeul diasporei, din Ramat Aviv. Din 1987 editează la Tel Aviv revista „Minimum”, al cărei director va fi. Este prezent cu însemnări, cronici, articole de atitudine
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
este concediat ca „necorespunzător politic”, iar între 1956 și 1969 lucrează la revista „Filatelia”. Din 1942 și până în 1986 funcționează ca secretar al secției de documentare a Federației Comunităților Evreiești din România, apoi ca director al Muzeului Evreiesc din București. Emigrează în Israel în 1987. Primește în 1951 Premiul Editurii Tineretului la secțiunea „literatură pentru copii”, iar în Israel este distins cu premiile „Iacob Groper” (1981), „A. Dominic” (1987), „Sara și Haim Janculovici” (1990, 1997) ș.a. Debutează în revista Liceului „Ferdinand
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
N-am descoperit America!, București, 1937; Paul Valery și poezia pură, București, 1938; Povestea minunată a lui Shirley Temple, București, 1938; Să împiedicăm războiul? (Poate știința să împiedice războiul?), București, 1938; Albumul Shirley Temple, București, 1939; Atlantinia, București, 1939; Să emigrăm cu toții, București, 1939; Amintirile unei studente, Bacău, 1940; Extraordinara odisee a reporterilor, București, 1940; Despre câțiva copii, București, 1942; Rango, prietenul oamenilor, București, 1942; Pogromul de la Iași, București, 1944; Pogromurile din Bucovina și din Dorohoi, București, 1945; Bingo, București, 1945
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
restaurant din Luduș a devenit o obișnuință. Parțial izolat, din cauza lipsei unor mijloace curente de transport public cu Ludușul, Ațintișul este totuși unit prin nenumărate legături cu lumea exterioară: liceenii de la oraș, cei care lucrează în orașele din jur sau emigrează pentru a munci în străinătate, informațiile cu care au contact sătenii, prezența firmelor de lapte moderne, cu punct de lucru în sat. Puțini săteni au avut ocazia de a vedea un sat din afara țării, însă copiii plecați în străinătate, informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
doi timișoreni. Atât” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani); „S-au mutat pentru că este mai ieftin și infrastructura este destul de dezvoltată” (femeie, 52 de ani). Situația emigrației sezoniere este destul de clară în Zerind: majoritatea populației de etnie romă emigrează temporar, la muncă, în Ungaria: „Avem o comunitate de romi destul de numeroasă în Zerind. În rândul etniei rome este o obișnuință de trei, patru ani sau chiar mai de mult să meargă în Ungaria la lucru, la ferme de grădinărie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
te-ai născut este cel mai bine”; „Acolo e altfel, nu e acasă” (femeie, 40 ani, trăiește din ajutor social). Mulți dintre respondenți țin să precizeze că au sau au avut posibilitatea de a pleca din satul lor, de a emigra din România în special în Ungaria, însă au rămas în Zerind: „Acasă e mai bine”. O altă opinie dominantă este afirmarea apartenenței Zerindului la Europa: „Întotdeauna am aparținut Europei”. În satele europene sunt mai multe locuri de muncă, nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la început au chemat apoi alte rude, uneori chiar întreaga familie, stabilindu-se în țara de destinație. Ni s-a spus că se poate observa cine a plecat după casa pe care o are acum, deoarece majoritatea celor care au emigrat și-au construit case noi sau și-au modernizat vechile case. Primii emigranți au plecat în anii 1997-1998, iar țările de destinație au fost Turcia și Grecia. Al doilea val de migranție s-a înregistrat în 1998-1999, iar țările de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Aproape (la București, amânată sine die), ne lipsește și astăzi o publicație de largă circulație, care să „vestească de pe acoperișuri” ideea creștină despre timpul și spațiul lumii românești. La fel de pilduitoare este lamentabila condiție a revistelor teologice, incapabile să atragă inteligențele emigrate la studii în Apus ori să repertorieze aparițiile esențiale de carte, dacă nu străină, atunci măcar românească. Într-un chip aproape neverosimil, trec astăzi necomentate în publicistica creștină nenumărate isprăvi din lumea bibliotecilor, a galeriilor de artă sau a smeritului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să califice acest episod de voluntară apostazie drept „un suicid spiritual”, pentru care s-a pocăit până la sfârșitul vieții cu lacrimi amare. Drumul spre Athostc "Drumul spre Athos" În anul 1922, mai mulți intelectuali ruși au unica oportunitate de a emigra în Europa. Alături de o elită care-i va cuprinde pe marii teologi ai diasporei franceze (Vladimir Lossky, Serghei Bulgakov și Paul Evdokimov), preotul Sofronie se stabilește la Paris, unde va și expune câteva dintre lucrările sale artistice (Palais des Tuileries
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adoptat de o parte a noilor elite economice și mediatice (prin manele); din Statele Unite (prin subculturile de tineret, prin consumism, dar și prin subcultura de divertisment în curs de completă globalizare, o subcultură postistorică și transculturală); din țările unde se emigrează masiv (în primul rând, Italia, Spania și Portugalia), prin naveta transnațională și negocierile dintre culturile populare de acolo și cea de aici; și așa mai departe. Întreaga mutație a spiritului public românesc după 1989 ar putea face obiectul unui mare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]