7,011 matches
-
multe limbi și se practicau obiceiuri diferite, aflat în afara limitelor spațiului național. El reconstituie de asemeni atmosfera culturală a epocii și are meritul că scoate la lumină nivelul liricii care nu apucase să se înnobileze prin temele și limbajul poetic eminescian.
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
alta. Cele 111 constructe exersau exemplar arta incitării. Numai bune de îndelungi taifasuri, în și cu limba română, cele despre gând, îndoială, supărare, dacă, uitare, poartă, despărțire, noroc și trudă etc., etc. În 2002, autorul semna Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană spunând, strâns și expresiv, lucruri memorabile despre Eminescu, cel căruia i s-au dedicat biblioteci întregi de exegeză. Tudor Cătineanu e un „filosof visător” (cum ar spune Gaston Bachelard), însă nu pronunță divorțul intelectului și al imaginației pentru „a visa
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
coopereze așa încât visul să nu renunțe la niciuna dintre „acuitățile” treziei, iar trezia să aibă acces nelimitat la farmec. Cele două capitole, Ipostaze ale echilibrului și Cercul problematic și dezintegrarea, refac fișa medicală și explică simptomele în contextul personalității unice eminesciene: labilitatea, cu reversul pozitiv al plasticității; originalitatea, ca ieșire din comun, ca valoare, așadar; dromomania, ca formă a deschiderii ființei; maniac înseamnă și consecvent și coerent, depresia e melancolie, iar psihoza indică natura spirituală a bolii. Dezagregarea logicii poetului, formulă
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
formă a deschiderii ființei; maniac înseamnă și consecvent și coerent, depresia e melancolie, iar psihoza indică natura spirituală a bolii. Dezagregarea logicii poetului, formulă pe care o preferă „nebuniei”, e, crede T.C., urmarea propensiunii spre totalitate, a forțării marginilor: „Armonia eminesciană [...] a fost și o încercare sistematică de prevenție, de oprire a dezagregării.” E „demonstrația” pe care o face și Florina Ilis, în manieră romanescă, în Viețile paralele. Cartea cea nouă se așază declarat „între eseu și studiu, cu deplasarea accentului
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
odinioară, cuvîntul instituie lumea, face istoria; înregistrînd atrocitatea, poetul gîndește tot timpul în viitor. Vede chiar atrocitatea drept o condiție a iluminării. Poezia nu este limbaj, ne spune Liviu Georgescu, poezia este salvare. La un moment dat, ca în versul eminescian „Unul e în toți tot astfel precum una e în toate”, care vorbește despre consubstan- țialitatea originară a formelor materiei, Liviu Georgescu gîndește salvarea în termenii acestei unități. Dincolo de bine și de rău?! În fapt, e la mijloc un optimism
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
trece printr-o etapă de înăbușire interpretativă sau este considerată vetustă, cum ar spune Susan Sontag, iar informarea cu privire la o scriere literară relativ recentă ar putea să trezească interesul lectorului pentru autorul acesteia ori pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a împletirii dintre moarte și imortalitate, iar personajul prototipic caragialian Mitică pare a purta haine noi când autoarea îl deconspiră ca fiind incapabil de murire. Toate cele trei paliere sunt traversate
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
ficționali. În încheiere, mă opresc asupra a două concepte majore cu care operează Irina Petraș și care țin de sub-palierul personal conceptual, dar pot fi încadrate și în palierul teoretizării morții: muritudinea și știința morții. Știința morții, sintagmă de inspirație eminesciană, cumulează două înțelesuri. Pe acela de a ști, a cunoaște, a avea anumite informații și pe acela de „a ști să faci ceva, a stăpâni o artă”. Autoarea consideră că moartea trebuie atât știută, cât și învățată, cu alte cuvinte
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
-o pe poetă în peregrinările ei prin lume: „Din leagăn/ mi-a căzut privirea/ în Prut” și dintre „averile” sale face parte și „mormântul meu din Bucovina” (Testament). Câteva poeme poartă titlul de Bucovina, văzută în memoria ei afectivă aproape eminescian: „Verde mamă/Bucovină/ cu fluturi în plete” sau ca pe un „Ținut ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
sociale. Obligat, totuși, să constate că, pe lîngă naturalism, există în literatura contemporană și alte tendințe, mai ales în poezie, criticul decide instantaneu că "decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricei moderne înseși, bătrînețea, decăderea liricei" (Eminescu și curentul eminescian, 1896). Pe eșafodaj teoretic marxist construiește Gherea și imaginea "noii critici": spre deosebire de critica maioresciană, decretată a fi "metafizică", noua critică ar fi o critică "științifică", adică bazată pe științele exacte și, evident, pe ideologia lui Marx, ca îndrumar teoretic general
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
ar fi avut un "fond inițial" optimist, alterat însă din cauza contactului cu Junimea; că marele defect al poetului rămîne acela de a fi cîntat "femeia-amantă", și nu "femeia-cetățean", așa cum s-ar fi cuvenit; că cea mai gravă scădere a operei eminesciene o reprezintă exaltarea trecutului medieval "întunecat"; că influența lui Eminescu asupra poeziei românești s-a dovedit nefastă, din moment ce a condus la apariția "curentului eminescian", prin excelență pesimist etc. În studii ulterioare celui din 1887, Eminescu apare pus pe același plan
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
femeia-amantă", și nu "femeia-cetățean", așa cum s-ar fi cuvenit; că cea mai gravă scădere a operei eminesciene o reprezintă exaltarea trecutului medieval "întunecat"; că influența lui Eminescu asupra poeziei românești s-a dovedit nefastă, din moment ce a condus la apariția "curentului eminescian", prin excelență pesimist etc. În studii ulterioare celui din 1887, Eminescu apare pus pe același plan cu O. Carp, Ronetti-Roman, Al. Vlahuță ori N. Nicoleanu, într-o devălmășie pesimistă nivelatoare a oricăror valori. Eminescianismul nu denumește o orientare literară, ci
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
cum autorul „milenarist” începe să facă semne discrete cititorului cultivat, folosind (aparent întîmplător) secvențe și tonalități lirice din bucătăria altor poeți, consacrați. „Fețe de porci în oraș/ scurmă și scurmă cu jale”, scrie autorul, făcînd o incursiune rapidă pe domeniul eminescian și pe cel bacovian. Sau, în Legatul lui Ianuș, îl parodiază de-a dreptul pe Eminescu („Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?”), exact ca acel coleg de generație (Sorin Gherguț) căruia i se adresează retoric
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
despre Eminescu și sunt miș- cat că mi-o trimiteți, însoțind-o de câteva cuvinte nemeritat de bune. Vă cunosc din scris și vă voi cunoaște încă mai bine acum, când voi putea vedea felul cum vă regăsiți în labirintul eminescian. Într-altfel e probabil să nu ne cunoaș tem, căci trăiesc retras, sub un fel de boicot, ca acela de care vorbea Blaga pentru întreg neamul nostru. Abia ieri, revenit în București, am avut în mâini cartea d[omniei] voastre
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
întru“ ceva universul, dar în felul nostru, cred că nu ne rămâne nimic de făcut decât să ne cufundăm - unii din când în când, alții cu întreg destinul lor cărturăresc, cum păreți să faceți d[umnea]v[oastră] - în miracolul eminescian. Dar pentru aceasta trebuie să-l avem în față, tot timpul. Mi se pare, deci, că sunteți dator să vă aliați cu mine și cu alții în chestiunea facsimilării caietelor. În clipa de față chestiunea a fost luată în mână
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
dr. și poet Dumitru Ichim și Dumitru Răchitan, președintele Asociației Culturale Române din Hamilton, luminoși În disponibilitatea lor discretă, mereu eficientă, Îmi Îndrept spre dânșii gândul meu de deplină recunoștință și mulțumire. Nu Întâmplător acel loc părea vegheat de duhul eminescian, căci nu departe de sala festivă este plasată și statuia lui Eminescu, bust de marmură superb În visare, realizat de Nicăpetre. M-a contrariat diferența dintre expresivitatea aspră a busturilor celorlalți și Eminescu. Mia venit În ajutor artistul plastic Doru
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
amestecau În devălmășie În minte, unde se topiseră Într-o aceeași magmă, pastă fără reliefuri, fără proeminențe. Ce greu le va fi fost profesorilor mei de atunci să le prezinte ca poezii de autentică valoare, Într-o vreme când creația eminesciană Însăși era redusă la fragmentul discursului rostit de muncitor din Împărat și proletar și Viața. În demonstrarea anomaliei sub cheia căreia stătea așezată Întreaga noastră cultură nu a fost omis de către Ion Anton Datcu nici Festivalul tineretului din 1953 când
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
și memorialist. Dascăl din stirpea celor foarte rari, devotat și pasionat, a format și modelat generații întregi de discipoli, care i-au continuat cercetările în lingvistică, filologie, textologie și istorie literară. Grație preocupărilor sale, atitudinilor culturale și, mai ales, operei eminesciene, pe care a cercetat- o, sub multiple aspecte, profesorul Gheorghe Bulgăr a stabilit, în timp, relații de o autentică dăruire și prețuire intelectuală. A inițiat dialoguri epistolare cu Perpessicius, Nichifor Crainic, Dumitru Murărașu, Virgil Cândea, Dimitrie Macrea, Mihai Steriade, Mihai
Gheorghe Bulgăr și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3142_a_4467]
-
o dau momentele mari din istoria unui neam. La arme! de Șt. O. Iosif este un Răsunet trecut printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif este un eminescian nu numai în elegia erotică, ci și în aceste puține accente poetice de imn patriotic. Din imnul eminescian împrumută cuvintele cheie ale refrenului și cuvintele interogative de mânie la adresa năvălitorilor. Mai aproape sunt însă versurile refrenului din imnul lui Iosif de poezia lui Mureșanu. Căci în versurile - legământ:„Când patria ne cheamă sub drapel/ Datori sunt toți copiii
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
fost încredințat de Paul Zarifopol după ce i-a citit, în primul număr al amintitei reviste, riguroasa cronică la ediția Poezii de M. Eminescu, îngrijită de Constantin Botez. Cu o consecvență de admirat, a scris despre aproape toate edițiile din opera eminesciană. Și-a spus cuvântul cu maximă franchețe, despre ediția lui G. Ibrăileanu (1930), spre exemplu, reproșându-i aplicarea șovăitoare a criteriului modificării limbii, iar în ediția lui Mihail Dragomirescu a constatat că lecțiunea textelor era "mai defectuoasă decât în oricare
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
noi, atenția marelui critic fiind mai ales ațintită ca nu cumva să se strecoare vreuna în scrisul său." Departe de a fi ceea ce spusese E. Lovinescu, exagerând evident, cronica ediților scrisă de Cioculescu și adunată în volume precum Varietăți critice, Eminesciana și Itinerar critic, vizează chestiuni de fond ale unei ediții critice: modul cum este restituit textul clasic, cu acuratețe filologică sau cu superficialitate, cum este comentat și adnotat critic textul. Nu neglijează nimic din ceea ce trebuie să concure la ținuta
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
și că, de fapt, este ediția sa, pe care a prezentat-o a fi a institutului doar pentru ca să-i justifice acestuia existența. Luând cunoștință de cele opt scrisori, amintite mai sus, Perpessicius i-a mulțumit sagacelui examinator al ediției postumelor eminesciene și i-a promis că la o nouă ediție i le va include în volume, ediție pe care n-a mai apucat s-o tipărească. Spre plăcuta sa surprindere, criticul a primit mulțumiri din partea lui Aurel Martin, directorul Editurii Minerva
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
lui Heliade, rolul capital jucat de el atît pe scena istoriei ce-și accelera ritmul, cît și în conștiința culturală a secolului al XIX-lea. Și nu retoric ne referim la întregul secol, căci spiritul critic maiorescian, dar și lirismul eminescian au aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se pe facultatea pneumatică a
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
debordantă a celor hărăziți poeziei construiește nestăvilit fie scenarii ale originilor mitice, ale metamorfozei eternității în temporalitate, fie ipoteze ale viitorului, în care variantele concordiei universale și apocalipsei sînt complementare. Arătam că limbajul poetic, depășit cu viteza luminii de performanțele eminesciene se constituie într-o limită implacabilă în calea unei receptări pozitive majore a liricii heliadești. Citind sintagme precum: "sufletu-mi s-aripează", "lumina eterului ceresc" (O noapte pe ruinele Tîrgoviștii) ori "Subt degete-mi răsună, liră, te-nfiorează" (Destăinuirea) ai, irepresibil
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
numai spaimă Sunt cam multe sărbători lunile astea mereu sunt multpreamulte sărbători în anii aceștia pierduți ca de coajă nucile verzi cu miez dulce-amărui. Da, dă-mi-te dorului meu acru, acum, ca un balon de săpun sau numănui. Pastișă eminesciană O să spânzur lira-n cui N-o să am cui lumânare Și pustiului să pui Și să-l chem în călimara Visului din astăvara Și de-o toamnă și-nc-o zi Dintr-o iarnă Alb-neagră. Ca un leu... Ca un leu mă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]