2,071 matches
-
minute de respirație alternativă pe nări. Acest exercițiu nu numai că echilibrează și mai mult respirația, ci stabilește un echilibru și între emisferele dreaptă și stângă ale creierului, induce o stare de echilibru mental și permite intuiției și flerului caracteristice emisferei drepte să funcționeze împreună cu gândirea rațională și logica liniară ale emisferei drepte. În cele din urmă, inspirați profund, apoi deschideți gura și gâtul larg și vocalizați tonul „aaa” într-un șuvoi prelung și constant, până când plămânii se golesc complet. Repetați
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
echilibrează și mai mult respirația, ci stabilește un echilibru și între emisferele dreaptă și stângă ale creierului, induce o stare de echilibru mental și permite intuiției și flerului caracteristice emisferei drepte să funcționeze împreună cu gândirea rațională și logica liniară ale emisferei drepte. În cele din urmă, inspirați profund, apoi deschideți gura și gâtul larg și vocalizați tonul „aaa” într-un șuvoi prelung și constant, până când plămânii se golesc complet. Repetați de trei ori. Acest ton deschide chakra gâtului, care controlează respirația
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob de mazăre la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de fibrele simpatice ale ganglionului cervical superior. O inervație parasimpatică derivată de la ganglionii otic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele mai frumoase calități ce sunt utile omului. 4. Arealul specific de răspândire a lupului Despre zonele și regiunile geografice populate de lup se poate afirma că În vremurile de Început acest animal sălbatic trăia În populații dense În toată emisfera nordică a globului pământesc, iar mai târziu densitatea s-a redus simțitor În unele locuri, așa cum s-a Întâmplat cu lupii roșii - canis rufus din regiunea sud vestică a Americii. De altfel și astăzi numărul efectivelor de lupi din statele
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
persoane cu preferințe cerebrale diferite pot fi folosite în alcătuirea unor grupuri cu oameni care să se completeze reciproc și care să nu fie într-o opoziție distructivă. De asemenea, în cazul aceleiași persoane, este important ca strategiile, preferințele fiecărei emisfere să fie folosite alternativ sau în interacțiune pentru a utiliza creierul în totalitate. De exemplu, o persoană cu dominantă „creier stâng” va fi mult mai în largul ei într-o muncă tehnică, în care i se cer calități de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
să determinăm relația dintre raționalitate și emoționalitate, precum și dominanța de stânga sau de dreapta. Chestionarul a fost pus la punct de trei biologi americani, L. Schkade, A. Potvin și N. Herrmann prin stabilirea corelației dintre răspunsurile la întrebări și activitățile emisferelor cerebrale verificate prin EEG. Astfel, tipul răspunsurilor la întrebări furnizează aceleași informații ca și EEG, fiind posibil să dai doar chestionarul, fără a face EEG pentru a vedea care emisferă domină. Această metodă se referă la emisfericitatea individuală, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Herrmann prin stabilirea corelației dintre răspunsurile la întrebări și activitățile emisferelor cerebrale verificate prin EEG. Astfel, tipul răspunsurilor la întrebări furnizează aceleași informații ca și EEG, fiind posibil să dai doar chestionarul, fără a face EEG pentru a vedea care emisferă domină. Această metodă se referă la emisfericitatea individuală, și nu la cea de execuție (M. Roco, 2001, p. 51). 3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor Analiza statistică a frecvenței cu care se manifestă tipurile psihologice în cadrul grupului a pus în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
conceptele tehnice și științifice, măsoară cu precizie, percep și înțeleg cifrele manipulându-le cu ușurință (matematic). Preferința pentru detalii și nu pentru ansamblu, prezentarea logică a faptelor, relațiile de la cauză la efect sunt aspecte caracteristice acestor persoane. Trăsătura tipică pentru emisfera stângă este abordarea rațională. Persoanele care au emisfera stângă mai dezvoltată se ocupă puțin de context. Au grijă să găsească cauze și explicații pentru orice. Ele procedează metodic, nu trec la o etapă următoare până nu au epuizat-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și înțeleg cifrele manipulându-le cu ușurință (matematic). Preferința pentru detalii și nu pentru ansamblu, prezentarea logică a faptelor, relațiile de la cauză la efect sunt aspecte caracteristice acestor persoane. Trăsătura tipică pentru emisfera stângă este abordarea rațională. Persoanele care au emisfera stângă mai dezvoltată se ocupă puțin de context. Au grijă să găsească cauze și explicații pentru orice. Ele procedează metodic, nu trec la o etapă următoare până nu au epuizat-o pe cea anterioară. Totul trebuie să se înlănțuie logic
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Monroe. Declarație unilaterală a președintelui Monroe din mesajul anual adresat Congresului la 2 decembrie 1823, doctrina conținea cele două principii esențiale oricărei politici a statu-quoului. Pe de o parte, se stipula respectarea de către Statele Unite a distribuției de putere existente în emisfera vestică: „Nu ne vom amesteca în coloniile existente și-n teritoriile dependente ale vreunei puteri europene”. Pe de altă parte, se proclama rezistența din partea Statelor Unite față de orice schimbare întreprinsă de vreo putere din afara continentului american: „Dar în ceea ce privește guvernele care și-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încercat să aducă sub dominația lor Canada și Mexicul, chiar dacă ar fi putut face acest lucru. Imperialismul continental a fost modificat de limitarea la o porțiune determinată a continentului. Același model mixt de imperialism constituie esența politicii externe americane către emisfera occidentală ca întreg. Postulând o strategie de statu-quo în regiune în ceea ce privește puterile nonamericane, doctrina Monroe a ridicat un scut protector în spatele căruia Statele Unite și-au putut stabili predominanța în spațiul geografic respectiv. Totuși, aici politica americană nu a fost în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
periodică a unor escadroane aparținând marilor puteri în porturile din Orientul Îndepărtat demonstra locuitorilor regiunii superioritatea puterilor occidentale. Statele Unite trimit, din când în când, nave de război în America Latină pentru a le aminti că puterea navală americană este predominantă în emisfera vestică. Atunci când autoritatea unei puteri navale era contestată în regiuni coloniale sau semicoloniale, fie de indigeni, fie de puteri rivale, statul respectiv trimitea nave de război în zonele contestatarilor ca reprezentanți simbolici ai forței sale. Un exemplu faimos al acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reevaluărilor, în scopul actualizării lor. Principala funcție a politicii de prestigiu este de a influența aceste estimări. Dacă, de pildă, Statele Unite ar putea să impresioneze țările din America Latină într-o asemenea măsură încât să le convingă că predominanța sa în emisfera vestică este de necontestat, politica de statu-quo probabil că nu ar fi tăgăduită, iar succesul său ar fi asigurat. Relativa stabilitate politică de care s-a bucurat Europa în anii ’20 și la începutul anilor ’30 era în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și înțelepciune. Când acest dublu prestigiu a dispărut, iar resursele de menținere a imperiului prin forță brută au devenit inaccesibile, partea asiatică a imperiului nu a supraviețuit cu mult prestigiului Marii Britanii. În era politicii de bună vecinătate, hegemonia Statelor Unite în emisfera vestică s-a fundamentat, la fel, pe reputația unei puteri incontestabile, mai curând decât pe exercitarea sa propriu-zisă. Superioritatea acestei țări în regiune era atât de evidentă și de copleșitoare, încât prestigiul singur era suficient pentru a garanta poziția SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
i se datora, deoarece reținerea aceasta îi făcea hegemonia mai tolerabilă pentru vecinii din sud. De la inaugurarea politicii respective, Statele Unite au insistat ca reuniunile panamericane să se desfășoare mai degrabă în țările din America Latină decât pe propriul teritoriu. Deoarece în emisfera vestică dețineau esența puterii de necontestat, era înțelept să nu insiste asupra tuturor manifestărilor prestigiului derivat dintr-o asemenea putere copleșitoare și să permită unor alte țări din regiune să se bucure măcar de aparențele puterii. Această atitudine a început
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politică, militară și cea economică. Cu alte cuvinte, puterea politică a depins, din punct de vedere istoric, de cea militară și - mai ales recent - de cea economică. Un exemplu este expansiunea Europei în ceea ce urmau să devină spațiile colonizate ale emisferei vestice din Africa și Asia. Ea s-a datorat în principal prăpastiei tehnologice dintre puterile coloniale și cele colonizate. Altfel spus, cucerirea Indiei de către Marea Britanie (aceasta din urmă fiind inferioară ca forță de muncă și în alte aspecte ale puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost determinată de o diferență în tehnologia de război pe care partea inferioară a fost incapabilă s-o compenseze în alt fel. În perioada expansiunii din secolele XV-XIX, Europa și-a exercitat puterea prin intermediul tehnologiei de război superioare celei a emisferei vestice, Africii și Orientului Apropiat și Îndepărtat. În secolele XIV-XV, adăugarea, la armamentele tradiționale, a infanteriei, armelor de foc și artileriei a marcat o schimbare fundamentală în distribuția puterii în favoarea celor care le-au folosit înainte ca adversarii lor să
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Statele Unite se situează undeva între înalta calitate neîntreruptă a diplomației britanice și tradiționala valoare redusă, întreruptă de triumfuri pe termen redus, a celei germane. Cu o superioritate incontestabilă a resurselor umane și materiale aflate la dispoziția sa, diplomația americană în emisfera vestică nu putea să nu reușească într-o anumită măsură, oricare ar fi fost calitatea politicii sale externe. Același lucru a fost valabil, dar într-o mai mică măsură, în relațiile dintre SUA și restul lumii. Diplomația de tip „big
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în Europa a fost privită de toți ca o dogmă. Există o înclinație aparent de neșters în atitudinea noastră față de țările Americii Latine de a presupune că superioritatea incontestabilă a colosului din nord, existentă încă din vremea în care națiunile emisferei vestice și-au câștigat independența, este aproape o lege a naturii pe care tendințele demografice, industrializarea și progresele politice și militare o pot modifica, dar nu în mod esențial. La fel, deoarece de secole istoria lumii a fost scrisă de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost martorul extinderii globale a balanței europene de putere. S-ar putea spune că epoca a început cu mesajul președintelui Monroe adresat Congresului în 1823, statuând ceea ce este cunoscut drept doctrina Monroe. Proclamând independența politică reciprocă a Europei și a emisferei occidentale, împărțind în consecință lumea în două sisteme politice, el a pus bazele transformării ulterioare a echilibrului european într-unul mondial. Această schimbare a fost prevăzută și formulată pentru prima dată la 12 decembrie 1826 în discursul pe care George
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obține compensații... prin mijloace mai bine adaptate timpurilor noastre? Dacă Franța a ocupat Spania, era oare necesar să asediem Cadizul pentru a evita consecințele? Nu, m-am uitat în altă parte și am căutat material de compensație într-o altă emisferă. Uitându-mă la Spania pe care au cunoscut-o strămoșii noștri, am decis că, dacă Franța ia Spania, nu trebuie să ia Spania împreună „cu Indiile”. Am înființat Lumea Nouă pentru a reechilibra balanța celei Vechi 10. Această tendință către
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere dezirabilă și necesară”. În a doua parte a secolului al XIX-lea, a început să se vorbească de balanță africană, făcându-se referire la o anumită balansare a achizițiilor teritoriale coloniale ale marilor puteri. Ulterior, balanța de putere în emisfera vestică, în Pacific și în Orientul Apropiat și Îndepărtat a fost adăugată vocabularului diplomatic. S-a vorbit chiar despre „balanța austriacă”, iar despre monarhia de la Viena, cu naționalitățile sale antagoniste, s-a spus că „este constrânsă să-și aplice sieși
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea mai mare parte a istoriei civilizației occidentale, diferitele sisteme ale balanței de putere din Asia, Africa și America erau în întregime independente față de configurația națiunilor europene, până într-atât încât erau aproape necunoscute pentru ele. Balanța de putere în emisfera de vest până la cel de-al doilea război mondial și, în Europa de Est, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și-a datorat dezvoltarea relativ autonomă poziționării periferice. Împărțirea Poloniei, în scopul menținerii balanței de putere regionale, a fost întreprinsă de națiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de state și deci comune tuturor națiunilor. Departe de a proteja o preocupare egoistă particulară, națiunea se prezintă ca apărătoarea principiului general, adică drept reprezentanta comunității internaționale. În acest sens, se poate vorbi despre amenințarea la adresa balanței de putere din emisfera vestică provenită din partea națiunilor nonamericane sau despre echilibrul mediteraneean care trebuie apărat de Rusia. Dar ceea ce trebuie apărat nu se referă la balanța de putere, ci la o distribuție specifică a puterii privită favorabil de o anumită națiune sau grup
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu mai exista nici un fundament, cu excepția unui serviciu extern mediocru, al strategiei de condamnare a politicii de putere și a diplomației secrete transformate în indignare morală la adresa „națiunilor agresoare”, precum și a tradiției big stick, care funcționase atât de bine în emisfera vestică. Astfel, numai improvizările lui Franklin D. Roosevelt, ghidate uneori de o înțelegere intuitivă a contextului internațional, au menținut politica externă americană în concordanță cu interesele americane. În acea perioadă decisivă, secretarul de stat, personalul permanent al Departamentului de Stat
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]