2,112 matches
-
Singura deosebire dintre ele constă în aceea că unul este parte a unei structuri artistice, iar celălalt nu. (I.M. Lotman, 1970, p. 83) Diferența între jurnalism și literatură stă în intenționalitate și în scop (a informa, a comunica vs a emoționa, a crea efect estetic), dar și în structură, așa cum arată exemplul lui Lotman: „Tatăl citește ziarul”. În acest caz (neutru, constatativ), semnificația semnelor apare treptat, într-o succesiune temporală anume. Dimpotrivă, ...construcția artistică se edifică sub forma unui continuum spațial
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ezitările, suferințele și elanurile primei iubiri. Aceleași emoții, gafe și gesturi minunate vor însoți lunile de început în ale gazetăriei. Angajat fiind la un cotidian, ți se dă o legitimație și un birou - singurele bunuri palpabile ale unui jurnalist. Ești emoționat și ușor nedumerit, dar chiar și așa vrei să pleci imediat pe teren și să scrii reportaje, interviuri, știri - orice, numai să scrii. Spre dezamăgirea ta, fără alt adaos explicativ, șeful te conduce la secția de documentare, clamând prima ta
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi plecase entuziasmată la culcușul ei. În zilele următoare degeaba îl așteptă pe vecin, nu venise
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
relaxat. ― Să vedem dacă-mi mai amintesc lecțiile de mitologie. Calliope era una dintre muze, așa-i? ― Exact. ― Care dintre ele? ― A poeziei epice. ― Cea mai tare, spuse Luce. Încerca să se comporte degajat, dar Îmi dădeam seama că era emoționat. La urma urmei, era un caz extraordinar. Mă savura meticulos. Pentru un om de știință ca doctorul Luce nu eram cu nimic mai prejos decât un Kaspar Hauser sexual sau genetic. El era sexologul faimos, invitat la Dick Cavett, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am gândit la asta, dar nu eram sigură. Alta ne-ar fi telefonat să ne anunțe. De ce n-ați făcut-o? — Uitați că tocmai Îmi pierdusem sora, singura mea rudă, și că funeraliile aveau loc astăzi. Care nu v-au emoționat deloc. — De unde știți? — Răspundeți la Întrebare. — Poate că m-ați fi reținut. — Nici o treabă urgentă nu vă chema la La Rochelle, pentru că trebuia să mai stați câteva zile În Baleare. — Atmosfera era apăsătoare. Gândul că acel bărbat... Nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cheltuiala lor. Cei mai dezghețați rămân, ceilalți sunt vânduți la licitație. Pe estradă se produce o schimbare. Apare un nou autor-lector. Inima Vipsaniei tresare. Este Calpurnius Piso. Știa că a acceptat invitația, dar nu că va citi el însuși. Se emoționează. Piso e prieten cu Tiberius. Nu pentru asta îl apreciază. Adică nu numai pentru acest motiv. Admiră calitățile lui de om - extrem de rare la cei din clasa lor socială. Se ridică și-i caută din ochi pe Calpurnii. Îi desco
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos acoperită cu spirale de acant, în timp ce friza superioară înfățișează o procesiune ceremonială. Tiberius răcnește la urechea tânărului: — Exact la fel s au petrecut lucrurile acum 24 de ani! Velleius pricepe. Privește atent cortegiul sculptural și, fără voia lui, se emoționează. Își imaginează cu ochii minții cum a intrat principele în Roma. Ca și aici, s-a oprit probabil să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a virginelor ve stale. Se uită apoi la următoarea reprezentare a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse către tânăr și îi zâmbi cu milă. Firește că e mai înalt! Se numește Popocatepetl. Emoționat peste măsură, Nishi repetă cuvintele pe care le mai spusese și altă dată: Lumea este cu adevărat... largă! Muntele cel uriaș rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însă, Sorin. Auzi, să uiți un vers! Și, asta, chiar în spectacol! Ce rușine! Văzându-i mâhniți, Sorina vine să-i mângâie și să-i îmbuneze. -Nu-i nimic, băiețelul e foarte mic. La fel ești și tu, Sorinel! V-ați emoționat prea tare și... Să știți că și eu, când eram mică, am pățit la fel. Eram la cămin și făceam repetiție pentru un spectacol. Și tot așa mi s-a întâmplat. Ba mai rău: am uitat toată poezia. Dar tovarășa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
va veni abia peste două luni. I-au întrebat pe mama și pe tata, dar aceștia sunt prea ocupați cu sărbătoarea. Au vrut să i întrebe, apoi, chiar pe bunici, dar, dragii de ei,erau atât de fericiți și de emoționați că (s-au gândit copiii) ar fi căpătat și de la ei, poate, același răspuns. S-au gândit să-l roage pe Tudorel să le spună ce e cu ziua asta a bunicilor. Băiatul le-a explicat că, în urmă cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se lăsase să cadă din sombre rêverie În somn profund. Și cățelușa clandestină a lui Esmé căzuse În reverie. Cuțu-Cuțu stătea Întinsă pe spate, Întinzându-și picioarele de plăcere de fiecare dată când Esmé o scărpina pe burtă. Marlena era emoționată să-și vadă fetița atât de fericită. Îi amintea de un episod din propria copilărie când Îl implorase pe tatăl ei s-o lase să păstreze un pisoiaș găsit pe stradă. Fără un cuvânt, tatăl ei i-l luase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar acum am simțit-o pe pielea mea. Ce se întâmplă în cazul în care crești un copil cu astfel de concepții? Unde o s-ajungem? E ciudat, la spital toți se învârteau speriați în jurul meu, dar eu nu eram deloc emoționat, eram total pasiv. Nu mi-ar fi păsat dacă cineva ar fi făcut o glumă despre atacul cu gaz sarin. Cam așa eram atunci. În acea vară chiar am uitat de atac. Am citit în ziar despre un proces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau literară, sau despre dragostea ei) cu atâta înverșunare. Dar câteodată contrazicerile sunt așa de vădite, că te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-o zi, un negustor ambulant i-a vândut un parfum admirabil. Deseori ne emoționam de parfumul delicat și ne felicitam de afacerea excelentă. După un timp însă, făcând din nou aluzie la calitatea parfumului, Ioana a protestat vehement: "Dar e oribil, ne-a înșelat negustorul". Nu-și schimbase singură părerea, ci fusese influențată de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cum educația mea începuse de mult, ea a învățat deodată numai operele bune, a cunoscut pe Debussy, înainte de a fi auzit pe Puccini. Același lucru s-a întîmplat și în literatură, unde a gustat pe Racine, înainte de a se fi emoționat de Henri Bataille. Avusese norocul unui profesor bun, pe care nu-l avusesem odinioară eu, și pierdusem mult timp ca să am curajul să cred că anumite opere sunt proaste, indiferent de admirația ce o au încă pentru ele unii critici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ți-ai făcut o mie de planuri, și deodată totul trebuie să-ți devie egal. Atâtea emoții împărtășite trebuie acum să le acoperi, căci ele au avut o valoare numai pentru că au vibrat amândoi, și, singuri, fiecare s-ar fi emoționat în alt chip. Trebuie să arunci cu totul anii aceia și să nu mai păstrezi nimic, după cum la un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund, de pe unde nu vezi nici un început de boală. În același
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înțelegi cu străinii, ca să te descurci în locuri necunoscute, te preocupă. În absența Ioanei am fost pentru prima oară la Saint-Malo și, după ce am părăsit hotelul de lângă gară, mergeam pe istmul lung aproape de un kilometru, ce ducea la orășelul-cetate. Eram emoționat de priveliștea ce se desfășura în față, căci zidurile trase capricios scânteiau sub soare, iar marea se întindea nesfârșită, legănând comori de pietre scumpe. Am avut o clipă în care emoția mea a fost imensă și am spus: "Dar bine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
arunci ani din viață și e imposibil. Timpurile cele mai grele le păstrezi, căci ți-au aparținut numai ție și ți-au dăruit o experiență de care ești mândru, iar eu trebuie să uit un timp când Ioana, fecioara, se emoționa, roșindu-și minunat obrazul de obicei palid, sau atâtea ore de comun acord între noi, când tineri de tot, făceam la tot pasul descoperiri. (A face descoperiri în viață nu este decât un privilegiu care nu durează decât până ajungi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost cu voi, ceilalți? Și ce are de gând să facă Etius acum? Așezați în jurul focului, mâncară, băură și vorbiră până ce lumina soarelui începu să se stingă. Sebastianus află amănunte despre moartea eroică a lui Metronius și fu surprins și emoționat să constate cu câtă admirație îl pomeneau toți. La rândul său, el le povsti cele câteva lucruri pe care le cunoștea despre mersul confuz al bătăliei, căutând să minimalizeze consecințele hotărârii lui Thorismund de a părăsi armata. întrucât nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar ce se petrece în ea? Când vorbește, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
petrece în ea? Când vorbește, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
caz, Gironda e nevasta ta omule, deci - Îți aparține. Păstreaz-o și n’o mai Înstrăina cu atâta ușurință. Femeia Îți este devotată și te respectă. Și cu asta am spus totul...” Această Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să rostească unele sugrumat de emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de așteptare Încordată, fu plimbat prin diferite birouri de fiecare dată fiind obligat să scrie o altă declarație. Însfârșit, fu introdus Într’o Încăpere unde maiorul Huzum avea alături un colonel În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ricanat la asta. — Sigur că nu vreau, Steven. Pentru numele lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat făcând asta, își amintește ea. Nu mai jucase rolul frumoasei fără inimă înainte. Timp de câteva minute Connolly a rămas afară, bătând la ușă și rugându-se să-l lase înăuntru. Sheba a început să se teamă că o să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a fi îndrăgostită nu-i produsese asemenea senzații solemne. Flirtul ei cu Richard fusese o poveste veselă, lipsită de griji. Cel mai aproape de starea ei prezentă fusese, spunea ea, în ultimul trimestru al sarcinilor când, exact ca acum, se trezea emoționată până la lacrimi de cele mai banale lucruri. Începuse să-i scrie scrisori lungi, pline de lirism lui Connolly - scrisori pline cu analize mohorâte ale sentimentelor și declarațiilor pasionate pe care i le făcea. Era prea riscant să le trimită, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]