1,678 matches
-
spus astfel de bazaconii, pe care va crede că le-a spus pur și simplu, pentru că așa i-a venit, ca într-un joc, ori că i-a luat Dumnezeu mințile. Achile o privea pe Vencica, stând lângă fereastră, dreaptă, emoționată și cu o privire care nu era a ei. - Despre Elvira nu știi nimic, așa-i? - Nu, dar pot să-ți spun că la cimitir nu cred că mai este. Sunt multe suflete care stau în jurul tău, nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la dorințele ei și devenea dispus să accepte orice. Ea avea ceva neclar în minte, îi părea puțin rău că îl chemase și nu știa ce să-i arate. Apoi se hotărâse să-i arate filmul făcut la Bookarest. Era emoționată că îl va vedea, mai ales că intra prima oară la ea în casă, dar se gândea că e un tip alunecos și care nu merită. Bineînțeles, nu excludea posibilitatea să se culce cu el, dar aceasta era oricum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de parcă l-ar fi văzut. Și chiar îl vedea. A țâșnit pur și simplu spre el și s-a oprit la mai puțin de jumătate de metru. Îl privea jucăuș, cu ochii migdalați și topiți ai Giuliei. Zogru era uluit, emoționat și nu știa ce să facă. Noua Giulie venea spre el, lent, ca un vis. Și-au atins fețele, apoi vârfurile cozilor. Era un sentiment de împlinire pe care nu-l mai trăise niciodată, înrudit întrucâtva cu cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu vin și ulei erau bine închise, că frații își pieptănaseră bărbile, că totul era gata, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâinile mele de bunăvoie, acceptarea ta va fi zălogul. Așa am devenit femeie măritată în Egipt. Benia a pu masa, aducând pâine, ceapă și fructe pentru noi și am stat în bucătărie, am mâncat și am băut, într-o tăcere emoționată. Eram o fetiță ultima dată când mă culcasem cu un bărbat. Benia se gândise la mine din acea zi de la piață, cu doi ani în urmă. Eram timizi ca doi virgini aduși împreună de părinții lor. După ce am mâncat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Gildas. Atmosfera apăsătoare pusese stăpînire peste sala mare de consiliu a primăriei. În jurul mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa și solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea emoționată. În fața ei, Pierre-Marie de Kersaint, cu capul plecat, părea cufundat Într-o dureroasă reculegere. În realitate, zgîria discret cu unghia o mică pată de pe pantalon, ce nu se lăsa Îndepărtată. Yves reîncepu să vorbească. Anunță pe ordinea de zi votul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la brațul ei PM Își ascundea cu greu plictiseala. Doar Juliette, care profita ca să facă pe furiș schimb de priviri cu tînărul Ronan, părea cu adevărat emoționată. În scîrțîitul pietrișului sub picioare, oamenii se Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o abordeze, așa că se duse În Întîmpinarea ei. - L-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Bruno era insuficient pentru amândoi. Apoi, mai era și fiul Christianei; și pentru asta mai trebuia așteptat. Totuși, era posibil; pentru prima oară după atâția ani, ceva părea posibil. A doua zi, Bruno Îi scrise o scrisoare scurtă și emoționată lui Michel. Se declara fericit, regreta că ei doi nu reușiseră niciodată să se Înțeleagă perfect. Îi dorea să cunoască și el, În măsura posibilului, o anumită formă de fericire. Semna: „Fratele tău, Bruno.” 17 Scrisoarea Îl găsi pe Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul și-mi face ușor cu ochiul. Mă uit la chipul ei înflăcărat, exagerat machiat, apoi la fața roz și durdulie a lui Eddie și, deodată, mă simt atât de emoționată că nu știu ce să zic. Tot timpul ăsta, ei planificau petrecerea. Făceau bannerul. Comandau baloane. — Doamnă Geiger... domnule Geiger... Mi-ați luat pur și simplu maul... — Stai, că încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Of, la naiba. Hilary se uită la mine. Pot să lipsesc o clipă, Samantha ? — Nici o problemă ! Încerc să nu par prea nerăbdătoare. O să mă descurc ! În clipa în care pleacă, oftez ușurată. — Deci, Guy ridică din sprânceană. Cum te simți ? Emoționată ? — Da ! zâmbesc. De fapt, mă simt cam suprarealist, așa îmbrăcată ca odinioară în costum negru și înconjurată de cei de la Carter Spink. Nu i-am mai văzut de nu știu câte ore pe Trish și pe Eddie. Carter Spink a pus stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rău că n-am putut să facem asta ieri. Dar vizita lui Jack Harper a dat totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zîmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cît de emoționată sînt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea și‑mi spunea: „Tocmai i‑ai tras chiulul”. Îmi salvase viața. Ședeam În fund, mâncam bucate gătite chiar de el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a supus unui examen preliminar. Istoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase ce atârnau la capătul unor membre lungi și fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la o masa pentru a ne spune poveștile de viață. Trecerea anilor pe unii i-au schimbat, alții au rămas aceiași. Pe rând fiecare a spus câte ceva despre el, ce a mai făcut până la momentul respectiv și ce au realizat. Emoționați și curioși am ascultat poveștile și mi-am dat seama că toți au ales meseria care li se potrivea cu adevărat și cu siguranță i-a fascinat. Dar dintre toate poveștile cea care ne-a impresionat pe toți a fost
Călătorie în timp. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
a anunțat, că noi, cei din clasa I C, vom învăța cu doamna Viorica Dăscălescu. Nu știam cui trebuie să-i mulțumesc pentru acest lucru. Poate părinților, care m-au dat la această școală, sau poate lui Dumnezeu. A intrat emoționați. Parcă toate erau făcute numai pentru mine, pentru colegii mei. Clasa, băncile, florile ne-au primit cu căldura lor. Cu ajutorul dumneavoastră, am ornat clasa care, de la o zi la alta era tot mai frumoasă și mai primitoare. Nu pot uita
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
din cauza distanței, dar cei doi rămân prieteni nedespărțiți. Astfel, cu cei doi plecați Tania se mută în Pitești alături de părinții ei și de Sergiu, fratele ei mai mic. Astăzi este prima zi la o școală nouă. Tania nu este foarte emoționată, nu este chiar o persoana prea sociabilă. Ar prefera să stea într-o bibliotecă decât să socializeze. Telefonul sună și ea primește un nou e-mail: „Baftă la școală, să îți faci mulți prieteni! Îți trimit mesajul devreme fiindcă în curând
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci și numai atunci (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, jur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
umeri. Iorgu o mângâie pe obraz, ca atingerea unui fluture o petală de cais înflorit. ”-... Huhu meu, băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru că în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după ea să-i sărute mâna... dar, picioarele ca de plumb îl țintuiau locului. O adrmira
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fata !” toastă el si asteaptă. Băgă de seama că vocea îi tremură si, îi fu rusine. Ea îi răspunse cu o degajare si o naturalețe încântătoare. ”- Pentru aniversarea ta... Pentru cei... de ani pe care îi împlinești !” El o privi emoționat, era de-a dreptul fermecătoare. După o clipă continuă glumind. - Pentru tine, Fată... Pentru Calea Lactee... Pentru Andromeda si Cassiopeea! ” Ea se îmbujora toată, până în albul ochilor. ”- As dori să-ți fac un dar, zise ea, un dar mare, însă n-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe ele. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna Frusinei. Apoi i-a pus verigheta pe deget. S-a ridicat și a cuprins-o de mijloc și cu mare drag a sărutat-o. Ea a fost foarte emoționată. Printre zâmbetele de bucurie, îi curgeau și lacrimi de fericire din ochi. Amândoi se simțeau fericiți și împliniți în dragoste. Mai aveau să-și realizeze visul lor, de a fi împreună, și altul pe plan profesional; George să își termine
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
si sărutată. Au stat îmbrățișați câteva minute și s-au sărutat. - Cred că m-am îndrăgostit de tine, îi șopti la ureche, Alexandru. Ești femeia pe care mi-o doresc lângă mine. Abia aștept să fim împreună! Frusina era încă emoționată și nu spuse nimic. Au stat la pescuit până s-a înserat, când luna apăru pe cer. - Este timpul să mergem acasă, spuse Frusina. Mâine de dimineață trebuie să mă trezesc devreme, să îl ajut pe tata la treburi prin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tot mai bolnav, comunicarea mea telefonică cu camaradul Marin Petrișor Încetase, spre perpetua-mi părere de rău. Abia În acest an (2007), prin februarie, vrui, din nou să-i aud vocea. Îmi răspunse Doamna Profesoară Florentina Petrișor, soția lui, zicând emoționată că Ică al ei (așa-i spuneam și eu) s-a mutat din viața aceasta la data de 28 aprilie 2004. Cu alte cuvinte, decesul lui Ică s-a produs cam la o lună după ultima noastră convorbire telefonică. Cum
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]