1,699 matches
-
firesc, atât de perfect, cum noi nu am fi fost niciodată în stare, iar tata ne făcea complice cu ochiul. Ca să tăcem și să nu punem întrebări, să nu o deranjăm și s-o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a grăit învățătoarea. Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri învățători le-au ieșit în întâmpinare. Aveau multe motive să iasă înaintea bătrânului învățător... Purtau în brațe buchete
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dâmbovița sau de Hudson. Între cei, adică, de care vroiam să mă depărtez și de care, astfel, mă și depărtasem. (Text apărut, Într-o formă prescurtată, În Familia, nr. 11-12/2001) Ștampila poștei: 31.12.71 Dragă Norman Manea, Profund emoționată că nu ne-ai uitat casa de la Vălenii de Munte Îți urăm ca unui copil fidel al familiei noastre: mari succese literare (să crape dușmanii). Multă dragoste În căsnicia dumitale și multă Încredere În talentul dumitale. Pe 1972 sperăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
amintit aceste mizerii care nu Își au, de fapt, locul În aceste rânduri de gratitudine și afecțiune, doar pentru că erau, inevitabil, reactivate În amintire de titlul și de conținutul textului Dvs. recent. Vă scriu ca să Însoțesc prin câteva stinghere vorbe emoționate cele trei volume În engleză pe care vi le trimit. Presupun că vă face plăcere să aflați că ele au avut un surprinzător și extraordinar ecou În presa americană... pe care Îl semnalez, nu pentru a-mi da, neapărat, curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chipul lipsit de orice expresie. Tinerele fac tot ce le stă în putere ca să-și învingă teama de scenă. O fată respiră adânc, în timp ce celelalte își masează gâtul. Lan Ping așteaptă, cu inima bătându-i cu putere. Nu e la fel de emoționată cum credea că va fi. Reflectează la timpul petrecut în închisoare. Ce poate fi mai înspăimântător de-atât? Zâmbește. Domnul Zhang Min observă diferența. Se apleacă înainte, cu bărbia sprijinită în degetul mare, și începe să o privească pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oaspeți cu dorința ei de a învăța. Are douăzeci și patru de ani și focul din pieptul ei arde cu flăcări mari. Energia ei își face efectul magic asupra unora, dar altora ea li se pare naivă și prea îndrăzneață. E prea emoționată ca să observe o atitudine sau alta. E martoră la felul în care Mao joacă rolul de naș pentru armata sa. Ea vede ce poate să realizeze prin această căsătorie - i se înfățișează cel mai bun exemplu. El îi spune fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
orizontul unei existențe mărețe? Da, îi răspund eu. O să creștem un imens caprifoi roșu și vom umple cerul cu el. În dimineața următoare, vicepreședintele Liu îi face o vizită lui Mao în cabinet. Liu nu e doar neliniștit, ci și emoționat. Mao îl salută călduros. Mao glumește în legătură cu călătoria sa. Liu e afectat de umorul și buna dispoziție a lui Mao. Începe să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte tristă atunci când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai devreme, împreună cu Kang Sheng, Chun-qiao și discipolul său, Yiao Wen-yuan. Ne așezăm pe partea stângă a unei mese lungi, cu Mao și premierul Zhou la fiecare capăt al mesei. Suntem îmbrăcați cu toții în uniforma Armatei Populare de Eliberare. Sunt emoționată și un pic neliniștită. Îmi fac griji că nu par destul de dură. Ye e mai bine. Ea e o nevastă de soldat tipică, în stare să lovească în masă mai tare decât bărbatul ei. De când Mao vrea ca Lin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu ori regină, ori prizonieră. Mao m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a rămas singură până când s-a căsătorit cu tatăl lui Mark, douăzeci de ani mai târziu. Între timp, acceptase faptul că eu sunt singurul copil care-i va fi dat în viața asta. Deci mă vei susține? am întrebat-o, emoționată. —O, Jenny, cum poți să pui o asemenea întrebare? Ne-am mâncat prăjiturile cu curmale, amândouă simțind că acest gen de descărcare nervoasă era prea dureros. În familia noastră, ca și-n multe altele, mâncarea este un excelent refugiu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prea mic, răspunse Maria mieroasă. Începând cu acest moment, Lisa este oficial pe locul întâi în topul celor mai bune prietene. Chiar atunci sosi Lisa. M-am uitat la ceas. Niciodată nu pleca de la serviciu atât de devreme. Eram chiar emoționată să văd că amândouă îmi arătau atâta grijă. Și ea se îmbrăcase deosebit. Nu că nu ar fi arătat mereu foarte bine, dar era mai strălucitoare decât de obicei și se și tunsese, deși nu era zi de tuns, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vijelios“ e cuvântul cel mai bun, mai degrabă o briză constantă. Ed deveni reținut. —21 de ani. E o viață întreagă. Cum treci peste așa ceva? Am început să creez peisaje montane pe fața de masă, cu sare de mare. Eram emoționată și trebuia să-mi ocup mâinile cu ceva. În absența unui mesaj cu instrucțiuni de la Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed și l-am sărutat. —A fost foarte frumos din partea ta. Dar îți dai seama că nu va fi o seară prea romantică și că... — Nu voi putea rămâne peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce se întâmpla. Nu știam regulile, ce trebuia să fac sau să spun. Vrei să spui că nu ai știut care era momentul cel mai bun să-i spui că vrei un copil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sperasem să vorbesc cu Paul, dar plecase de dimineață, iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de metrou. Se întâlnea cu Julia să vadă un film și era extrem de emoționat. Acasă am găsit butonul roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar nu pentru bani, așa cum credeau, ci pentru informații. Aveam mâna pe receptor, gata să sun la Hammond, când a sunat telefonul, speriindu-mă de moarte. După ce m-am mai calmat puțin, am ridicat receptorul. —Sam? a spus o voce emoționată. Sam, sunt eu, Judy, de la Castle Road. —A, bună, Judy. Mă tot întrebam ce motiv avea să mă sune. —Sam, ai treabă? Ai putea să treci pe aici? —De ce? A spus ceva atât de încet că abia am putut auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare pe ea și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropolie. Mi-au trimis vorbă monahii de la mânăstirea Colțea că neamul cantacuzinesc or să facă fiecare Paștele la ctitoriile lor. Marele stolnic a plecat azi în zori la Târgoviște. — La Târgoviște, spuseși sfinția ta? De câte ori voievodul era enervat sau doar emoționat, spre mirarea dregătorilor lui începea să vorbească oltenește, iar bătrânii povesteau că așa făcea și moșul său Matei Vodă. Roaba țigancă mută strângea talgerele unele peste altele. Domnul izbucni: — Constantine, rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bunătatea să trimită un imbrohor purtător al cuvântului lui către beiul valahilor Constantin. În românește, vodă răspunse că este fericit să-l întâmpine pe trimisul padișahului, care este binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu, care încheie spunând că imbrohorul este așteptat cu dragostea și cinstea ce i se cuvine. Călărețul salută pe domnitor și făcu drumul până la camarazii lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
economică. Și totuși... Maria Ghitta demonstrează că epoca... supramodernă a teatrului românesc, anul Întîi de după șocul eliberării, nu a Început spontan, nu a fost Întîmplător, nu a scăpat din chingile neo controlului ideologic. Cei care au anunțat pe micul ecran, emoționați, „ Tiranul a fugit!”, nu erau inocenți. Primul an de libertate al artei scenice, susține atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat Între „magia libertății și frenezia lipsei de proiect”. Într-un fel, se amintește În text, libertatea e mai grea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
puteau pune un civil. MINISTRUL: Sigur. Chiar mi s-a propus. Dar am refuzat ministerul sănătății din motive de sănătate. JENI: Înțeleg. Dar al cui ministru sînteți? MINISTRUL: Cum? Nu știi? JENI: Cînd am dat concurs, am fost atît de emoționată că am uitat să întreb la ce minister voi fi angajată. MINISTRUL: Ia ghicește. JENI: Comunicații? MINISTRUL: Nu. JENI: Forțe armate? MINISTRUL: Ha-ha-ha. Nici vorbă. Pentru forțele armate ar trebui să fiu civil. JENI: Și nu sînteți civil? MINISTRUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea tot strânse în pumnisori peste sânul mare, încărcat de lapte. Sugea cu poftă. - Unde-mi sunt țigările? întrebă tatăl emoționat și cu mâinile tremurând. Mi-am dorit tare mult un băiat, dar fetița asta asa de frumoasă m-a cucerit. Să-i mulțumim Moșului și Moașei că ne-au adus-o în dar și să bem pentru asta! spune turnând
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
început vă invităm să rememorăm acordurile tangoului Silencio prin vocea nemuritorului Carlos Gardel." Ritmurile melodiei se aud încet în cameră și Amalia răsucește butonul volumului mai tare. Cei doi continuă să tacă, ascultând fermecați. Brusc, melodia se întrerupe. Prezentatorul anunță emoționat: "Întrerupem programul pentru a transmite că starea de sănătate a Primei Doamne este în continuare gravă, dar stabilă. Biserica cheamă poporul argentinian la rugăciune pentru însănătoșirea doamnei Eva Peron... " Dumnezeu să-i dea sănătate! A făcut enorm de mult bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată, în timp ce întinde binoclul lui Marius. Un lung șir de siluete întunecate se ivesc in ritm alert de după creastă. În câmpul vizual al lentilelor intră un alt grup compact de soldați germani. Cele două coloane se întâlnesc, apoi se desfășoară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]