5,930 matches
-
și din tendința sa de a nu recunoaște alte instanțe de judecată rivale. În primul rând, modernismul extrem a presupus o ruptură radicală de istorie și tradiție. Cum gândirea rațională și legile științei puteau oferi un răspuns unic fiecărei Întrebări empirice, nimic nu trebuia considerat ca de la sine Înțeles. Toate obiceiurile și practicile omenești moștenite, deci nefondate pe un raționament științific - de la structura familiei și modelul de gospodărie până la valorile morale și formele de producție - trebuiau reanalizate și modificate. Structurile din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
făcuseră studii detaliate cu privire la distribuția forței de muncă, la producția și cheltuielile gospodăriilor rurale. Chiar dacă unii dintre ei erau poate interesați și din punct de vedere ideologic să dovedească eficiența micii proprietăți, ei aveau de partea lor foarte multe dovezi empirice. Ei susțineau că, În multe cazuri, natura producției agricole face ca profiturile economice ale mecanizării să fie minime În comparație cu cele produse de intensificare (aceasta punând accentul pe folosirea Îngrășămintelor, hrănirea mai bună a animalelor și așa mai departe). De asemenea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prin comparație, unde micii agricultori aveau o activitate intens comercială și erau sensibili la forțele pieței. Lenin s-a hotărât să respingă datele menite să arate cât de eficientă sau competitivă este agricultura familială, a exploatat inadvertențele prezente În dovezile empirice avansate și a folosit informații furnizate de alți savanți, atât ruși, cât și germani, pentru a-și susținea pledoaria. Atunci când probele păreau absolut inatacabile, el pretindea că agricultorii care au supraviețuit au reușit acest lucru doar răbdând foame și lucrând
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pură cultura. Ca și agricultura mecanizată la scară largă, monoculturile aveau o bază științifică În anumite contexte, Însă responsabilii cu dezvoltarea, de multe ori, le promovau fără discernământ, ca pe un act de credință din „catehismul” agriculturii moderne. Deși dovezile empirice pledau Încă de pe atunci În favoarea abordării ecologice și a productivității unor regimuri de culturi combinate, lucrurile și-au urmat netulburat cursul. Ceea ce e sigur, Însă, este că plantarea În șiruri și monoculturile facilitează considerabil munca administratorilor și agronomilor. Aceste două
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ogoarele arate cu tractorul și În agricultura colectivă sau comunală era o convingere estetică Întărită de credința că aceasta era direcția În care se Îndrepta lumea - o teleologie. Pentru nimeni, cu excepția unui mic grup de specialiști, acestea nu reprezentau ipoteze empirice derivate din anumite contexte specifice Occidentului cu climă temperată, care ar fi trebuit examinate atent În practică. În anumite condiții istorice și sociale - de pildă, În cazul cultivării grâului pe câmpurile virgine din Kansas - multe elemente ale acestei credințe ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele două decenii care au precedat crearea de sate planificate, țăranii tanzanieni, de exemplu, Își adaptaseră cu un remarcabil succes așezările și practicile agricole la schimbările climatice și la noile culturi și piețe. Ei păreau să aibă o perspectivă eminamente empirică, deși prudentă, asupra propriilor tradiții. Specialiștii și oamenii politici păreau, dimpotrivă, cuprinși de un entuziasm cvasi-religios și de neclintit, cu atât mai puternic cu cât se bucura de sprijin din partea statului. Aceasta nu era doar o credință oarecare, ci una
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
destul de reprezentativ de astfel de teren agricol se poate vedea În figura 35. Pentru occidentali, impresia vizuală este una de neglijență și dezordine. Datorită codificării vizuale a practicii agricole moderne, majoritatea specialiștilor știau, fără a mai avea nevoie de investigații empirice, că aparenta dezordine ce caracteriza culturile era un semn al tehnicilor Înapoiate, netrecând testul vizual al agriculturii științifice. Campaniile de Înlocuire a policulturii cu culturi pure au fost susținute cu egală fervoare de administrațiile coloniale și de succesorii lor locali
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Înmugurirea sălcilor, Întoarcerea mierlei și prima muscă. Chiar dacă aceste evenimente se petrec mai devreme sau mai târziu Într-un anumit an și chiar dacă ritmul lor poate fi când mai lent, când accelerat, ordinea lor este aproape Întotdeauna respectată. Ca regulă empirică, sfatul dat de indieni era o formulă aproape infailibilă pentru a evita Înghețarea culturilor. Reducând-o la statutul de simplă observație, cum au făcut probabil coloniștii, nu facem decât să răstălmăcim vorbele lui Squanto. Tot ceea ce știm despre cunoștințele tehnice
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
căzute și cei care sting incendiile de pe câmpurile petroliere (și, după cum vom vedea, agricultorii și crescătorii de animale ce lucrează În condiții precare) trebuie să reacționeze rapid și ferm pentru a limita daunele și a salva vieți. Deși există metode empirice care pot fi - și chiar sunt - Învățate, fiecare incendiu sau accident reprezintă o situație particulară și jumătate din problemă este să știi care dintre aceste metode trebuie aplicate, În ce ordine și când ar fi bine să arunci cartea deoparte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
relevant. Mētis-ul se aplică unor situații similare În linii mari, dar niciodată identice, care necesită o adaptare rapidă și exersată ce devine aproape o a doua natură pentru respectivul individ. Competențele ce intră În sfera mētis-ului pot presupune și reguli empirice valabile, Însă acestea din urmă sunt, În mare măsură, Învățate prin practică (adesea În cursul unei perioade de ucenicie formală) și grație unui simț dezvoltat sau unei intuiții strategice. Mētis-ul nu se lasă redus la niște principii deductive, care să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aplicat. Într-un fel, conceptul de mētis se situează În amplul spațiu dintre domeniul geniului, căruia nu i se poate aplica nici o formulă, și cel al cunoștințelor codificate, ce pot fi Învățate pe de rost. Arta localizării De ce sunt regulile empirice care pot fi deduse din orice meșteșug atât de incredibil de puțin potrivite În practică? Artiștii sau bucătarii, observa Michael Oakeshott, pot scrie despre arta lor sau pot Încerca să o prezinte sub forma unor cunoștințe tehnice, Însă ceea ce scriu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acestor principii și, chiar dacă ar consta În acest lucru, cunoașterea modului de aplicare (adică a felului În care să faci efectiv respectivul lucru) nu rezultă direct din cunoașterea lor”. Esența mētis-ului este a ști cum și când să aplici regulile empirice Într-o situație concretă. Subtilitățile aplicării sunt importante tocmai fiindcă mētis-ul este cel mai prețios În contexte schimbătoare, indeterminate (unele date sunt necunoscute) și particulare. Deși vom reveni la chestiunea nedeterminării și a schimbării, aș dori să analizez aici mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pilot. La nivel local, experiența lui este superioară regulilor generale de navigație. Lucrarea clasică a lui Mark Twain, Viața pe Mississippi, spune foarte multe despre cunoștințele pe care le dobândeau piloții de pe navele fluviale. În parte, este vorba despre reguli empirice: indicii de suprafață privind vârtejurile, curenții sau alte pericole. Totuși, Într-o mare măsură, cunoașterea se traduce printr-o familiaritate destul de specială cu porțiunea de Mississipi pe unde navighează, cu caracteristicile acesteia În diverse anotimpuri și cu nivelurile apei - cunoștințe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi folosite cu succes În contexte particulare. Aceasta nu este doar o recunoaștere din partea căpitanului de navă a faptului că regulile pe care le știe el sunt inferioare celor locale ale unui pilot, ci o admitere a faptului că regulile empirice sunt ele Însele, În mare măsură, o codificare a practicilor concrete de navigare și pilotare. O ultimă analogie ne va ajuta să clarificăm și mai bine relația dintre regulile empirice și mētis. Acesta din urmă nu este doar o particularizare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ale unui pilot, ci o admitere a faptului că regulile empirice sunt ele Însele, În mare măsură, o codificare a practicilor concrete de navigare și pilotare. O ultimă analogie ne va ajuta să clarificăm și mai bine relația dintre regulile empirice și mētis. Acesta din urmă nu este doar o particularizare a valorilor locale (cum ar fi temperatura sau precipitațiile medii Înregistrate În acel loc), menită să permită reușita aplicării unei formule generice Într-un context dat. Dacă facem o paralelă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu este doar o particularizare a valorilor locale (cum ar fi temperatura sau precipitațiile medii Înregistrate În acel loc), menită să permită reușita aplicării unei formule generice Într-un context dat. Dacă facem o paralelă cu limba, cred că regulile empirice pot fi comparate cu gramatica formală, mētis-ul corespunzând limbii efectiv vorbite. El nu se bazează mai mult pe regulile empirice decât limba vorbită pe gramatica formală. Competența lingvistică se dezvoltă Încă din leagăn, prin imitație, uz, Încercări succesive. Învățarea limbii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să permită reușita aplicării unei formule generice Într-un context dat. Dacă facem o paralelă cu limba, cred că regulile empirice pot fi comparate cu gramatica formală, mētis-ul corespunzând limbii efectiv vorbite. El nu se bazează mai mult pe regulile empirice decât limba vorbită pe gramatica formală. Competența lingvistică se dezvoltă Încă din leagăn, prin imitație, uz, Încercări succesive. Învățarea limbii materne este un proces stocastic, adică unul alcătuit din aproximări succesive și auto-corectare repetată. Nu Începem prin a Învăța alfabetul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tehne Pentru greci, și În special pentru Platon, conceptele de epistemă și tehne reprezentau tipuri de cunoaștere de cu totul alt ordin decât mētis. Cunoașterea tehnică, tehne, putea fi exprimată precis și exhaustiv sub forma de reguli exacte (nu reguli empirice), principii și propoziții riguroase. În sensul cel mai strict, tehne se bazează pe deducția logică din principii fundamentale axiomatice. Ca tip ideal, tehne diferă radical de mētis din punct de vedere al organizării, al codificării și modului de transmitere și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
e să acceptăm jargonul științelor sociale, atunci conceptele pe care le exprimă termeni precum „raționalitate limitată” (mai degrabă decât „control sinoptic”) și „satisfacere” (mai degrabă decât „maximizare”), termeni inventați pentru a descrie o lume ce acționează după ureche și metode empirice, seamănă foarte bine cu mētis-ul. Învățatul dincolo de cărți În domenii precum controlul eroziunii solului sau aplicarea politicilor publice, unde surprizele se ivesc la tot pasul, metoda „tatonatului” ar putea părea singura prudentă. Faptul că, În aceste cazuri, nivelul de incertitudine
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lucrurilor, atunci nu există substitut pentru mētis. În cazul unui medic cu experiență, mētis-ul este cel care Îi spune dacă este nevoie de analize și de ce analize anume. Chiar și acele elemente ale mētis-ului care pot fi transmise prin intermediul principiilor empirice reprezintă o codificare a experienței practice. Fierberea sucului de arțar pentru a face sirop din el este o chestiune delicată. Dacă Îl lași prea mult, dă În foc. Momentul când siropul e gata poate fi determinat cu ajutorul unui termometru sau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Momentul când siropul e gata poate fi determinat cu ajutorul unui termometru sau a unui hidrometru (care indică densitatea specifică), Însă persoanele pricepute la asta se iau după bulele care se formează la suprafața lichidului chiar Înaintea momentului critic - o metodă empirică mult mai ușor de folosit. Totuși, pentru a ajunge să dezvolte acest simț, este nevoie ca respectivul să fi greșit cel puțin o dată și să fi lăsat prea mult siropul pe foc. Întotdeauna m-a amuzat următoarea instrucțiune din rețetele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mult siropul pe foc. Întotdeauna m-a amuzat următoarea instrucțiune din rețetele culinare chinezești: „Încălziți uleiul până când aproape scoate fum”. Se presupune că bucătarul a făcut suficiente greșeli pentru a ști cum arată uleiul Înainte de a fumega. Aceste două reguli empirice sunt, prin definiție, reguli descoperite prin experiență. Cei care nu au acces la metode științifice și la posibilități de verificare În laborator se bazează deseori pe mētis pentru a pune la punct vaste sisteme de cunoaștere, a căror acuratețe este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
regulă, o cultură orală se poate schimba foarte mult În timp, considerând În același timp că a rămas fidelă tradiției. Poate că cea mai bună analogie pentru rezerva de mētis a unei societăți este limba sa. Da, există câteva reguli empirice În ceea ce privește exprimarea: clișee, formule de politețe, obiceiuri privind Înjuratul și conversații uzuale. Însă, dacă nu există o comisie centrală de gramaticieni cu puteri „polițienești” substanțiale, limba se schimbă mereu, pe măsură ce se inventează noi expresii și combinații, iar jocurile de cuvinte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
asemănătoare atunci când făcea apel la „un pic mai mult «respect pentru viațăș, un pic mai puțină Încorsetare a viitorului, un pic mai multă toleranță pentru neprevăzut și un pic mai puține așteptări”. Pe baza experienței, s-ar putea deduce reguli empirice care, dacă ar fi respectate, ar putea reduce riscul ca planificarea dezvoltării să ducă la dezastru. Deși scopul meu central nu este acela de a descrie punctual o reformă a practicilor de dezvoltare, regulile acestea ar cuprinde cu siguranță unele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
1983. Ibid., p. 45. V.I. Lenin, The Agrarian Programme of Social Democracy in the First Russian Revolution, 1905-1907, ediția a doua revăzută și adăugită, Progress Publishers, Moscova, 1977, p. 70. La Începutul secolului, școala germană și cea austriacă de studiere empirică a operațiunilor agricole aveau o foarte mare influență. Marele economist rus care a mers pe această linie a fost A.V. Ceayanov. Savant minuțios, susținător al micii proprietăți (a scris propriul său roman utopic) și Înalt funcționar sovietic, el a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]