1,345 matches
-
intitulat Tour Eiffel, turiștii toamnei. Titlul sintetizează, de fapt, foarte bine liniile de forță ale volumului: el invocă, pe de o parte, prima proză, Epistolar, textul cel mai amplu și cel mai bun al cărții - care prezintă, sub forma unui epistolar între narator și prietenul său, aventura emigrării la Paris în 1989 și revenirea în țară patru ani mai târziu -, iar pe de alta, cea de-a doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
cel din Tratament fabulatoriu, de pildă), cu care Mircea Pora are și alte lucruri în comun: dialogismul prozelor, „micile transmisii” (cu vorba lui Mircea Pora, sau „transmisiunile”, cu termenul lui Nedelciu), formele jurnalistice reluate parodic-literar (ca la Caragiale), de genul „epistolar de bloc”, „întrebări și răspunsuri”, „anunțuri gratuite”, „mărturisire ministerială” ș.a.m.d. (sintagmele citate sunt chiar titluri de proze scurte). Spre deosebire, însă, de nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură poetică și de finețe descriptivă. Din volumul de proze scurte și foarte scurte - ce surprind realități sociale din comunismul târziu, dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de pagini), redactat sub forma unei serii de scrisori trimise de personajul-narator prietenului său, ce povestesc experiențele pe care le traversează cel dintâi în ultimul an al comunismului ceaușist în încercarea de a
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
în țară. Acesta refuză s-o primească. Apoi evenimentele se precipită. În 1927 mor, succesiv, la distanțe relativ apropiate, regele Ferdinand și Ionel Brătianu. Carol, în loc să se înapoieze, pentru a urca pe tron, la sfîrșitul anului 1927 îi cere Elenei, epistolar, divorțul. Conducătorii țării au fost împotrivă, mai nimeni negîndindu-se la voința părăsitei Elena. De abia în iunie 1928 divorțul se oficializează. Elena avea 30 de ani și era regina mamă fără ca acest titlu să-i fie acordat oficial. Părea o
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
și câte nu ar mai fi de spus despre marele Claude sau IPI, cum îl numeau cu drag prietenii! Este pentru mine o datorie de onoare de a menține vie memoria acestui ROMÂN adevărat, un erou al neamului românesc. Acest Epistolar (o infimă parte din email-urile pe care Claude mi le-a trimis, precum și email-uri de la prietenii comuni) este publicat în acest sens să îl readucă pe IPI în gândurile celor care au avut bucuria să-l cunoască, precum și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care au avut bucuria să-l cunoască, precum și al cititorilor interesați. Dar, ce rău îmi pare că trebuie să scriu la timpul trecut, cu tristețe în suflet, despre acest mare prieten al meu! Acest interviu cu Andrei (de început al "Epistolarului", mi-a fost "Forward-at" de Claude așa cum se vede: Băsescu nu vrea un muzeu al comunismului Chiar dacă a condamnat oficial comunismul, președintele Traian Băsescu refuză de circa doi ani să accepte finanțare pentru înființarea unui Muzeu al Comunismului la București
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
statul american Florida, i-a trimis încă din 2005 o scrisoare lui Traian Băsescu în care se oferea să sprijine financiar cu 100.000 de dolari înființarea unui Muzeu al Comunismului la București. în exclusivitate pentru Jurnalul Național, Claudiu Matasă, EPISTOLAR IN MEMORIAM - PROF. DR. ING. CLAUDIU MATASĂ Destine iterare un fost deținut politic în perioada comunistă, spune că nici măcar nu a fost refuzat oficial, deoarece nu a primit nici un răspuns. Acesta ne-a pus la dispoziție mai multe mesaje pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-i mai plăcea. Probabil, sub imboldul femeii iubite, îl reia, încât la 11 martie 1955, o anunța că lucrează la finisarea lui: ,tai și umplu ceea ce trebuie tăiat și umplut." Scriitorul pare mai inspirat stilistic în însemnările de călătorie (tot epistolare) din Vietnam. în drum, imaginea Siberiei, văzute din avion, îl copleșește: , Era o iluzie fantastică. Planeta era înfricoșătoare. Sunt unele spectacole care nu se pot suporta și cred că zborul în spațiul cosmic poate să ia mințile celui care va
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
apărută, va scrie laudativ despre ea și Paul Georgescu, primul care o citise, și Ov. S. Crohmălniceanu. O cronică veninoasă a publicat J. Popper, de mult uitatul critic circumstanțial. De admirat la Marin Preda, să spicuiesc iarăși din acest mic epistolar, este dezarmarea într-o confruntare directă, aproape polemică, a unor politruci notorii ai epocii, ca Nicolae Moraru, care țineau morțiș să ,ideologizeze" literatura, atitudinea lui deocamdată nereceptivă față de orientarea dogmatică. Se conturează acum și rivalitatea cu Petru Dumitriu, căruia ,îi
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
doar de liantul epic al faptelor. Un roman pe care a năzuit mai târziu să-l scrie Pavel Dan, cu titlul provizoriu Pe urmele Școlii Ardelene. Paginile corosive, gogoliene, din crochiul lui Pavel Dan își au un antecedent tematic în epistolarul lui Cipariu. Propunându-și o relatare riguros obiectivă ("Ci a mea maximă-i au să tac de tot, au să nu cruț nimic. Giumătate a grăi adevărul ar fi de prisos"), el smulge cu brutalitate Blajului acel văl de aură
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca orator. Cuvântările sale sunt ocazionale, rostite fiind de directorul de școală, de vicepreședintele "Astrei" și de membrul Dietei transilvane. Așadar, cuvântări școlare, culturale și politice. Elogiul
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
limba a lui Moliere. Iată ce scria despre el în „Le Magasin Litteraire” din Paris, cu numai un an înaintea trecerii lui în eternitate: „Emil Cioran este unul dintre marii scriitori-filozofi francezi. Păstrând cu România sa natală legături emoționale și epistolare, el a devenit francez prin propria lui voința, fiind numit de unii un adevărat «aristocrat al îndoielii». A devenit un analist lucid și agresiv, un critic feroce al contemporanilor săi. În același timp, dacă în miezul operelor sale se gaseste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială. Și cu inspirație din realitatea ultimilor ani bucureșteni. Pe de altă parte, coc de cîteva săptămîni ideea unui roman epistolar în cheie ironică despre ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Inițiativa e firavă și insuficient decantată, motiv pentru care încă nu l-am încunoștințat pe coautorul ipotetic. Dar dacă o să-i pice întîmplător sub ochi interviul nostru, poate că o să iasă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
publicisticii cipariene, Stela Toma se dovedește cea mai bună cunoscătoare în raport cu toți ceilalți cercetători. Dar nu numai aici. Excelența investigațiilor, a contextualizărilor și a interpretărilor Stelei Toma se vede și în celelalte capitole: discursurile, confesiunile (adică jurnale de călătorie, memorii, epistolar), versurile, folclorul și traducerile - din care editoarea oferă eșantioane semnificative, însoțite de comentarii bine documentate și foarte atent argumentate. Aici există precedențele unor cercetări pe care le-am menționat și de care Stela Toma ține întotdeauna cont cu onestitate profesională
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
la câteva cuvinteť. Muribundului , aria eroului de operă care cântă pentru a-și alunga moartea nu i se mai pare absurdă, căci Ťtăcem și cântăm ani în șirť. Poate că cititorilor o să li se pară ciudat patetismul și pesimismul acestui epistolar ŤTrecutul șsic!ț crește-n urma mea. Mă-ntunecť." (din capitolul Milena, stâlpul de foc) Ignorăm nebuloasa aparatului critic, care aduce laolaltă metafore incompatibile și cultural, și geografic, dar nu se poate să nu ne frapeze reproducerea eronată a versului eminescian
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
Fragment dintr-un roman epistolar. Corespondență ficțională între L.M. și dr. Aphonse Fruchter Berna, 3 februarie 20... Draga mea dragă, Sper să te găsească scrisoarea mea mai bine și mai liniștită și sper că te îngrijești cum trebue și că ai mers la medic și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cum se urcă pe schele, unii fluieră, alții înjură, oricum muncesc, muncesc și nu prea e timp de altceva. Cele bune, Herr Doktor, L.M. ( Acest fragment face parte dintr-un proiect literar amplu, al cărui subiect este maternitatea, un roman epistolar cu titlul „“. L.M. sunt inițialele femeii care se află în plin proces procreativ. Doctorul Alphonse Fruchter este un personaj la fel de ficțional ca femeia, dar, ca și ea, are o legătură strânsă cu realitatea, pentru că un medic pediatru cu acest nume
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
victorii de la Marna, din 7-9 septembrie 1914, bătălie în care francezii i-au învins pe germani, oprindu-le înaintarea spre Paris. 15 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755). Gânditor, filozof politic și scriitor francez al Iluminismului. Autor al romanului epistolar exotic Scrisori persane (1721), dar și al lucrărilor de istorie și filozofie politică Considerații asupra cauzelor măririi și decăderii romanilor (1734) și Despre spiritul legilor (1748). 16 Wilhelm al II-lea. Împărat al Reichului German (1888-1918), ultimul împărat al Germaniei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dar și o biografie a lui Napoleon Bonaparte, precum și Scrisori către Pauline, Viețile lui Haydn, Mozart, Metastasio, Roma, Neapole, Florența, Istoria picturii în Italia. 64 Pierre Choderlos de Laclos (1741 1794). Militar (ofițer) și scriitor francez, autor al vestitului roman epistolar Legături primejdioase (1782). De asemenea, a mai scris: Despre femei și educația lor (1783), Jurnalul Prietenilor Constituției (1790-1791), Despre război și pace (1795). 65 Honoré-Gabriel Riquetti, conte de Mirabeau (1749-1791). Scriitor, jurnalist, francmason, diplomat, revoluționar și om politic. A avut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ioana Părvulescu, omul care a găsit forța de a se rupe de risipitorismul criticii de întâmpinare pentru a se dedica eseului istoric literar și de studiu al mentalităților. Cu rezul tate seducătoare, precum se știe. Cartea întrebărilor, culegerea de eseuri epistolare apă rută recent la Humanitas, este o încântare prin disponibilitatea autoarei de a se plia pe naturile umane ale unor destinatari fermecător de diferiți (de la Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu și Mircea Cărtărescu, la Rodica Zafiu, Anca Manolescu, Oana
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scurt: cea mai ispititoare imagine a îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri și capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță, Odobescu, Blaga... Și mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui paseist nevindecabil. Dan C. Mihăilescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
etc. Remarcîndu-se ca o personalitate culturală de prim ordin, întemeiază, în 1900, publicația Noua Revistă Română și, după primul război mondial, Ideea Europeană, continuînd să se îngrijească și de Revista de Filosofie, de el înființată. Firește, Rădulescu-Motru a întreținut relații epistolare cu personalități de prima mărime din țară și străinătate. A publica această, probabil imensă, corespondență e o datorie care, realizată, nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudată. Pînă atunci, dl Virgiliu Tătaru, cu sprijinul Inspectoratului pentru cultură Mehedinți, ne propune
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă toate varietățile: monologul, dizertația, conferințele, discursurile, predica, omilia, caterisirea". Bun cunoscător al operei părintelui Galaction și experimentat editor
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
și cercetătorul istoric, memorialistul și jurnalistul, a împlinit 90 de ani. Dar să mă refer numai la volumul de Corespondență, așa cum îmi propusesem. Nicolae Rotund, în prefață, îl raportează la o tradiție angajantă a literaturii noastre și amintește de schimbul epistolar clasic dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Se mai referă la corespondența Duiliu Zamfirescu - Titu Maiorescu și mai putea să o facă, mai apropiată de noi, la aceea dintre M. Blecher și Geo Bogza. Este vorba în carte de scrisori
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]