1,539 matches
-
Același substantiv poate trece de la o funcționare la alta: Am văzut un câine (discret)/ În magazin găsiți câine și vizon (dens). Însă este evident că un anumit substantiv preferă un anumit tip de funcționare. O dată cu articolul nehotărât, prezența unui adjectiv epitet este obligatorie în funcționarea densă și compactă: *o apă, *o blândețe... Dar dacă este modificat de adjectivele non-clasificante (o apă limpede, o blândețe primăvăratică...) sau clasificante (o apă verde, o blândețe blondă...), întregul grup nominal primește o valoare non-clasificantă. De
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un atribut, va fi neapărat postpus: un băiat simpatic tuturor vs *un simpatic tuturor băiat. Analiza stilistică este interesată și de ante-punerile adjectivelor care clasifică, ele având o puternică incidență semantică. De fapt, aici se încrucișează cu noțiunea tradițională de epitet retoric (numită atât de simplu epitet în tratatele de retorică). Este vorba de acele adjective "pe care le adăugăm unui substantiv, nu doar pentru a determina sau a completa ideea principală, ci mai ales pentru a o caracteriza și pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un băiat simpatic tuturor vs *un simpatic tuturor băiat. Analiza stilistică este interesată și de ante-punerile adjectivelor care clasifică, ele având o puternică incidență semantică. De fapt, aici se încrucișează cu noțiunea tradițională de epitet retoric (numită atât de simplu epitet în tratatele de retorică). Este vorba de acele adjective "pe care le adăugăm unui substantiv, nu doar pentru a determina sau a completa ideea principală, ci mai ales pentru a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru a determina sau a completa ideea principală, ci mai ales pentru a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai sensibilă sau mai energică", ca să reluăm termenii lui Fontanier de la începutul secolului al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ales pentru a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai sensibilă sau mai energică", ca să reluăm termenii lui Fontanier de la începutul secolului al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai sensibilă sau mai energică", ca să reluăm termenii lui Fontanier de la începutul secolului al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid negru palide
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
literar colectiv. În realitate, faptele sunt mult mai complexe: producția literară, vrând-nevrând, se bazează pe semne de "literaritate", pe termeni (străveziu, de abanos...), pe construcții, pe anumite întrebuințări ale timpurilor etc. marcând apartenența la un anumit uzaj al limbii. Dacă epitetul de natură se bazează pe o redundanță, plasarea înaintea substantivului devine greoaie atunci când nu putem conta pe redundanța dintre substantiv și adjectiv: în afara contextului, negrele speranțe sau palidele roșii par ciudate. Spunem "în afara contextului" pentru că, în lipsa unei redundanțe prestabilite în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
204, 205 direct liber (discurs ~), 217 discretă (funcționare ~), 266 discurs narativizat, 209 dominantă secvențială, 290 dumneavoastră, 61 "discurs" (vs "povestire"), 106 E empatie, 322 endoforă, 315 enunț (vs enunțare), 47 enunțare vs enunț, 47 enunțător, 48 "enunțător" (vs "locutor"), 180 epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
direct liber (discurs ~), 217 discretă (funcționare ~), 266 discurs narativizat, 209 dominantă secvențială, 290 dumneavoastră, 61 "discurs" (vs "povestire"), 106 E empatie, 322 endoforă, 315 enunț (vs enunțare), 47 enunțare vs enunț, 47 enunțător, 48 "enunțător" (vs "locutor"), 180 epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele, 189 H
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Creație, (trad. de Anca Cristodorescu Fuerea), Editura Eminescu, București, 1976, p. 93. 241 Émile Zola, O pagină de dragoste, (trad. de Teodora Popa-Mazilu), Editura Eminescu, București, 1971, p. 52. 242 Les Figures du Discours, Flammarion, Paris,1968, p. 324. Despre epitetele retorice, a se vedea și articolul de sinteză al lui F. Berlan, "L'épithète entre rhétorique, logique et grammaire aux XVIIe et XVIIIe siécles", Histoire, épisté-mologie, langage, tomul 14, I, 1992, pp. 181-198. 243 Gustave Flaubert, 1976, (trad. de Lucia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Răsărit. Specii noi s-au putut identifica pe seama evoluțiilor mai recente: naționalism legitim, manifest în limite re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
erau găzduite toate aceste atacuri? În reviste precum Contemporanul, Gazeta literară, Scânteia tineretului și Amfiteatru care, în opinia lui Eugen Barbu, își făcuseră un trist obicei din a vâna colaboratorii Luceafărului, din a le arunca în față cele mai oribile epitete și din a reduce la nimic contribuția lor literară. Presiunea infernală exercitată de adversarii Luceafărului ar fi dat roade, astfel încât satisfacția lui Ion Băieșu, unul dintre pionii principali ai partidei adverse, și a prietenilor săi ar fi fost întemeiată pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca un fum" ar putea oricând să fie o parafrază aritmică, din punct de vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă ale lui Alecsandri; "scutură-ți părul, unduiosul, de zână" sună eminescian, datorită rarului epitet "unduiosul", proprietate lirică a poetului care a scris versul ce-l obseda prin muzicalitatea lui pe Sadoveanu, "unduioasa apă sună". Poemul acesta reușește singur să impună lectorului un alt tip de lizibilitate (ca să facem uz conceptul lui Matei Călinescu din
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-lea, războinicii MAR. TU sunt numiți "bădăranii de la munte", "cei ce nu cunosc grâul", "cei ce nu cunosc casa și orașul". Texte citate de R. de Vaux, op. Cit., p. 64. 22 Titlul ah, "tată", este unul din cele mai frecvente epitete; cf., de asemenea, ab adm, "Părintele omenirii"; vezi M. H. Pope, El în the Ugaritic textx, pp. 47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și 'Anat, Steaua de Dimineață și Steaua de Seară 25. Așerat, ea însăși "născută de El", este numită "Mama zeilor" (§51); ea naște șaptezeci de fii divini. Cu excepția lui Baal, toți zeii descind din prima pereche, El-Așerat. Și totuși, în ciuda epitetelor care-1 reprezintă ca pe un zeu puternic, adevărat "Domn al Pământului", în ciuda faptului că pe listele sacrificiale numele său este întotdeauna menționat în frunte, El apare în mituri ca fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
său este întotdeauna menționat în frunte, El apare în mituri ca fiind fragil fizic, indecis, resemnat. Unii zei îl tratează cu dispreț, în fine, cele două soții, Așerat și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci, că epitetele exaltante reflectă o situație anterioară, când El era efectiv șeful panteonului, înlocuirea unui vechi zeu creator și cosmocrat de către un zeu tânăr mai dinamic și "specializat" în fertilitatea cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale Ugaritului, unde Baal este principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu, adică Hadad. El este numit "Cel care călărește pe Nori", "Prinț, Stăpân al Pământului". Unul din epitetele sale este Aliyan, "Puternicul", "Suveranul". El este sursă și principiu al fertilității, dar și războinic, totodată, după cum sora și soția sa 'Anat este în același timp zeița dragostei și a războiului. Alături de ei, cele mai importante personaje mitologice sunt Yam
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
între Iahve și Baal. Se întâlnesc nume compuse cu baal chiar în familii reputate pentru credința lor iahvistă. Faimosul Ghedeon se numește și el Ierubbaal, "Baal luptă" (Judecători, 6: 32). Ceea ce presupune că cuvântul baal, " Domnul", era înțeles ca un epitet al lui Iahve, sau că Baal era venerat alături de Iahve 34. La început, Baal a trebuit să fie acceptat ca "zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Faptul că zeii Asura sunt cunoscuți ca "magicieni" prin excelență (AV, III, 9, 4; VI, 72,1) și că au fost asimilați cu sudra, nu înseamnă că ei reprezintă pe zeii populațiilor autohtone preariene. În Vede, titlul asura constituie un epitet întrebuințat pentru oricare zeu, chiar pentru Dyaus și Indra (acesta din urmă e numit "Suveranul Asurilor", AV, VI, 83,3). Altfel spus, termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situații primordiale, în speță aceleia care exista înainte de alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
referă la puterile sacre specifice unei situații primordiale, în speță aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. "Zeii cei tineri", Deva, n-au pierdut ocazia să-și însușească aceste puteri sacre; acesta e motivul pentru care ei beneficiază de epitetul asura. E important de subliniat că "vremea Asurilor" precedă epoca actuală, condusă de către Deva. În India, ca și în numeroase religii arhaice și tradiționale, trecerea de la o epocă primordială la epoca actuală este explicată în termeni cosmogonici: trecerea de la o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Voi izbi acest pământ cu lovituri teribile. Am proiectat o aripă a mea pe cer, cealaltă aici în lumea aceasta. Sunt mare, sunt mare, m-am înălțat până la nori - nu am băut eu oare soma?" (traducerea lui Renou)43. 41 Epitetul sau, Maujavata, indică muntele Mujavat ca domeniu al somei (RV, X, 34, l). Tradiția iraniană localizează și planta haoma în munți (Yasna, 10, 4; Yaxt, 9, 17 etc.). 42 în textele din lajurveda se face frecvent aluzie la sacrificarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
locuiesc la răsărit, Rudra sălășluiește la nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1,740). Arcul, al doilea atribut al lui Apollon, face și el parte din zestrea șamanică, dar folosirea sa rituală depășește sfera șamanismului; cât privește simbolismul arcului, el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]