1,648 matches
-
moștenire regatul său ducelui de Anjou, nepotul său, începe împotriva statelor europene lungul război de succesiune a Spaniei (l702-1713), care ruinează finanțele și economia regatului, întunecă ultimii uni ai lui Ludovic alXlV-lea și, la moartea regelui, lasă o țară epuizată și sătulă de absolutism. În același timp, Suedia, la rîndul ei, își vede amenințată dominația asupra Europei de nord. În ciuda epopeii regelui Carol al XII-lea care, la începutul secolului al XVIII-lea, luptă victorios împotriva danezilor, polonezilor și prusacilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
asigură împăratului dominația asupra Italiei. Franța, învinsă, suferă mai puțin de pe urma înfrîngerii: ea renunță provizoriu la Lorrena și la orașele fortificate de pe Rhin. Aflată printre învingători, Austria dă dovadă de o nouă vitalitate. În schimb, Provinciile Unite ies din război epuizate și nu mai reprezintă de acum înainte decît o putere de rangul doi, aflată în umbra Angliei. Aceasta din urmă este în final marea beneficiară a războiului. Pe plan teritorial, se mulțumește cu puncte strategice sau cu insule (Gibraltar, Minorca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
antrenați, arată exact situația sa militară. Din vară, Austria, apoi Suedia se alătură coaliției. Pentru prima oară inferioare numeric, trupele franceze sînt nimicite la Leipzig, în octombrie 1812, în timpul "bătăliei națiunilor". De acum ultimele bătălii se dau pe teritoriul Franței epuizate. Napoleon face minuni, creează armate, obține victorie după victorie, dar Franța cedează în fața superiorității numerice. Spania este pierdută, iar Wellington, general englez, invadează Aquintania: Murat însuși, sperînd să-și păstreze tronul, se alătură coaliției și îi ajută pe austrieci să
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
niciodat?, la emergen?a c?reia acest model a contribuit foarte mult. �n ajunul evenimentelor care, la sf�r?ițul anilor ?aizeci, vor traduce profundă criz? cultural? a lumii occidentale, dimensiunea teoretic? a acestui model este deja �n mare parte epuizat?. Dac? formulă de cercetare empirico-analitic? elaborat? la Columbia a dob�ndit o autonomie ce pare s? apere durabil disciplină de tulbur?ri, apelul la o abordare re�nnoit? a obiectivelor ?i a cadrelor de interpretare sociologic? a fost larg ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Nu inima bătea, ci "Knickerbocker-ul". Merg prin cameră. Pe hol atârnă în cui o lesă de câine. Cel mai tare vibrează înspre bucătărie. E ca și cum aș juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau pistolul-mitralieră. Îmi vine o idee (încă nu m-am putut hotărî). Cotrobăi prin debara, găsesc un pachet de terci Findus pentru copii. N-am apă, pompa
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
atât de întortocheată - cu meandre numite Ștefan Aug. Doinaș, Florin Mugur, Marin Preda, doamnele X și Y de la Cenzură, domnii W și Z de la Partid, Adrian Păunescu - încât, când m-am trezit cu exemplarul de semnal în mână, eram probabil, epuizat. Primul dintre prietenii mei care a văzut volumul cred că a fost Adrian Păunescu, care a și scris un text „de întâmpinare”, extraordinar de călduros, într-o rubrică din săptămânalul Magazin. Dar nu ar fi de mirare ca, în drumul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
uns cu parafină, pentru a ajunge „uns”, prin alunecare, tocmai jos, la poalele munților de unde erau preluați și transportați la fabrica de cherestea. Se înțelege, o astfel de muncă nu era de loc ușoară. Seara, când ajungeam la colibă, eram epuizați. Așa era vara sau toamna, dar mai greu, mult mai greu era pentru muncitorii care lucrau în acest sector iarna, când nu mai simțeau mâinile și picioarele, care de loc ușor se mai dezmorțeau la focul din colibel eăadăpost. De
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ne-a ajutat întotdeauna și ne ajută și acum. Cum să nu o iubim? Iar noi avem oare argumente să-i contrazicem? 14 21 august 2008 Între principii și realpolitik Evenimentele din Georgia și consecințele lor departe de a fi epuizate mi-au readus în minte conflictul permanent, deseori acut, între principii și ceea ce cancelarul Bismarck a numit realpolitik. Toată lumea știe ce sunt principiile. Simplificând, putem spune că sunt un fel de norme generale care guvernează activitatea într-un anumit domeniu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
bolnavului cu SM. Echipa care se ocupă de reeducarea bolnavului tebuie să asigure o stare bună a tuturor sistemelor care sprijină bolnavul. Membrii de familie se confruntă cu experiențe emoționale și sociale similare cu cele ale pacientului: anxietate, resurse financiare epuizate, schimbări de roluri în familie și izolări sociale. În fața stressului cronic dat de boală și în ciuda intențiilor bune, răspunsurile negative ale familiei se pot încadra între hiperprotecție și neglijare sau chiar maltratare. Intervenția echipei terapeutice ajută membrii familiei să se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
resemnară să facă drumul pe jos. Tramvaiele erau ticsite, iar trăsurile, de negăsit. Constantin, încărcat cu lucrurile de primă necesitate, deschidea drumul. Panaiota, care nu avusese putere să continue până la Brăila, mergea greu, susținută de Caterina, iar Nel se târa, epuizată, alături de ele. Până la urmă, Constantin a fost nevoit să împartă bagajele cu Caterina, ca s-o ducă în brațe pe Nel. Pentru a face puțină schimbare, deschise micuțul și bravul Macintoch pe care ucenicise. Surpriză! Aparatul îi livră două texte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
energie, dar ea avea convingerea că numai o reînnoire generală putea înlesni și rezolvarea cauzelor individuale: să contribui la asta era datoria oricui. Își făcea datoria. Șederea la București se prelungea și din alte motive. Seara, când cădea pe pat epuizată, privirea i se oprea pe o fotografie a tatălui ei. I-o făcuse chiar ea, cu câteva săptămâni în urmă, în ajunul plecării la Leningrad. El se căznea să zâmbească, așa cum îi cerea ea, fotografa, mai grijulie să cadreze bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din alta, sunt cât se poate de folositoare, dacă ele sunt purtate cu cinste omenească și numai din dorința de a afla adevărul.” Faptul că, cele patru ediții ale cărții „Călăuză în Credința Ortodoxă” a Arhimandritului Cleopa Ilie sunt deja epuizate, este o dovadă că tezaurul de învățătură autentic ortodoxă va avea de-a pururea mulți păzitori. Facem o plecăciune adâncă în fața Mănăstirilor românești, care de sute de ani și până în ziua de astăzi, prin tipografiile lor, prin propria osteneală și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ambele au drept scop explorarea și explicarea lui. Din această perspectivă, teoria postmodernă este prima teorie socială legată de tehnologie, iar curentul cyberpunk este o literatură nouă, și ea în legătură strînsă cu tehnologia de vîrf și concepută pentru cetățenii epuizați și surescitați ai erei computerelor și mijloacelor de comunicare în masă. Proza cyberpunk este, în plus, o reacție la lăcomia unui capitalism lipsit de orice restricții, ca cel din perioada Reagan-Bush-Clinton. Forma de capitalism prezentată în romanele și filmele cyberpunk
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care-mi arătase drumul la Buhuși, mersesem doar pe lângă bicicletă. Obosit, prin pădure am călcat în bălți, am cărat ca vai de mine bicicleta enorm de grea, cu bagajele pe ea. De vreo două trei ori m-am așezat aproape epuizat, fiindcă timpul trecea, îmi era foame și sete, și nu ajungeam nicăieri. De câteva ori voiam, efectiv, să arunc bicicleta, numai să sfârșesc cazna. Dacă aș fi avut certitudinea că eram pe drumul bun, ar fi fost altfel, dar așa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să coboare și am ajuns pe fosta albie a pârâiașului, acum secată. Albia era presărată cu prundiș, iar în malurile relativ înalte oamenii făcuseră o mulțime de găuri din care scoteau lut galben pentru muruit. Ne-am oprit. Haiduc stătea epuizat și aiurit pe cele trei picioare în fața călăului. Bunica și-a trecut lanțul din mâna dreaptă în mâna stângă și în același timp a scurtat distanța dintre ea și condamnat, trecând de câteva ori lanțul împrejurul palmei stângi. Acum socotea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii disperați și muribunzi, care după furtuni înspăimântătoare și cu proviziile de apă epuizate, bănuind la orizont o fâșie de uscat, murmurau încrezători în destinul lor: "Pământ! Pământ!" Și am adus lumină. Am adus lumină în sufletul nostru, în privirea și conduita noastră, în relațiile interumane și sociale, în munca la fermă și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
limite, acum, e o mutație de sensibilitate, o schimbare de statut ontologic, există, cred, o altă perspectiva a rostului vieții...Dar cum progres în artă nu prea avem, fiecare generație își manifestă excepționalitatea puterii sale creatoare, apoi se înscrie, vrând-nevrând , epuizată, într-o serie istorică. Poezia de acum e biografistă, personalistă, autenticista, minimalistă, etc. are nerv, îndrăzneala de a trece peste orice tabuuri, dar tot ea mai dă și rateuri, coboară la o autocontemplare narcisiacă, de jurnal intim, între nombrilism și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la celelalte, fără niciun fel de mantre, doar cu mâna stângă (ținând în continuare gheață) așezată pe chakra respectivă. Între băi, o meditație scurtă, de cinci minute. Un astfel de program dura peste două ore, iar la final mă simțeam epuizat și căutam patul... Pentru mine, purificările erau atât de intense, încât în primele cincișase zile am dormit foarte mult și chiar mă întrebam dacă nu cumva problemele mele sunt de canal stâng... Nu, nu erau de canal stâng; eu aveam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de drum istoric, utilitatea sa fiind oarecum epuizată și personalitatea-i „incomodă” (vă amintiți, nu-i așa, de frumoasa frază a doamnei Monica Lovinescu, cea care s-a hrănit vreo două sau trei decenii la rând, În emisiunile domniei-sale, adeseori juste, interesante chiar și sub aspect literar, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reordonând, aproape arbitrar, totul, dar și provocând revelații, uneori greu suportabile. Și, În fața lor, a marilor profeți, omenirea a fost nu numai dezarmată, stupefiată până la o formă a imbecilității, dar și Împinsă, Îmbrâncită chiar, Într-o stare revolută, ce părea epuizată, o stare a copilăriei, a unei infantilități renăscute, capabile Încă o dată - de fapt, abia „acum” capabile de a contempla, Înțelege și vedea lucruri și sensuri aproape interzise muritorilor care se bulucesc și fojgăie „sus”, la suprafața lumii „vizibile”, concrete și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și pasionat pe cei din vechime; Grecii, În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neintenționat umoristice“, ceea ce i-a făcut pe oameni să cumpere și mai multe cărți. Au așezat multe funduri pe scaunele pliante aranjate de editori, iar în cele din urmă a devenit o afacere masivă, fiindcă emanam aerul de cool amorțit, epuizat, atât de popular în acel moment anume al culturii. Însă dorința de a mă anula în proprii mei ochi era prea puternică - însemna să câștigi într-un joc fără câștigători. Ajunsesem atât de subnutrit încât în toiul unei ședințe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Marta îi așeză în față o ceașcă de porțelan Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]