1,461 matches
-
caracterul. Dar în momentul în care noi putem acționa asupra nouă înșine, caracterul e deja format. Atunci, "straturile de ceapă" din care e alcătuită firea mea, învelișurile ființei mele sînt deja la locul lor. E o depunere succesivă aluvionară, de ereditate, de familie, de școală, de mediu. Sigur că în a face răul sau a împiedica răul sau a suporta răul, un foarte mare rol îl are informația. Cînd știi, cînd alegi în cunoștință de cauză, alegi mai bine. Dar nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și modernitate - eseuri pragmatice. Brașov, Ed. Orientul Latin, 2000, 316 p.
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Simona Vasilache Oboseala nu-i a focului, nici a aerului, nici a apei. Lutul-plămadă o poartă în filigran, ca pe o nedorită ereditate. Împotriva ei, și pentru ieșirea din mișmașuri, scrie Gellu Naum Tatăl meu obosit, apărut, cu coperta lui Dan Stanciu & Gigi Rasovzsky, în 1972, la Cartea Românească. Poartă, această scriere, subtitlul pohem. Ar trebui timp și cuvinte pe care nu le
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu surprinderea temelor dominante din gîndirea eseistului: obsesia propriului eu, obsesia României, obsesia feminității și tema eredității putrede. Principala idee a criticului este că pe adevăratul și nedisimulatul Cioran îl găsim în corespondență și în Caiete, și nu în cărțile propriu-zise. Căci, dacă în volumele de autor, precauțiile l-au împins pe Cioran la adoptarea unei prudențe
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
la nivelul diferitelor generații. Cu diferențele de rigoare, tot mai șterse pe măsură ce romanul avansează, copiii vor reitera greșelile părinților și vor retrăi, când va veni vremea, dramele lor. Sistemul socio-economic, regimul politic și, pe de altă parte, legile implacabile ale eredității îi vor aduce pe junii de azi exact în punctul de perspectivă și de suferință al tinerilor de ieri; și bătrânilor de mâine. Interpretez în exces romanul? Marian Dei îl trăiește, ca și părinții lui, pe propria piele: "În toamnă
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
plus, e o prejudecătă să credem că la matematicieni repulsia față de limbi e o condiție a eficienței lor. Matematica fără lexic nu e posibilă, cum de altfel nu e posibilă nici o altă ramură a cunoașterii. De la alfabetul pe care stă ereditatea biologică (cele patru baze nucleotide care, intrînd în 64 de combinații de codoni, codifică cei 20 de aminoacizi esențiali) și pînă la vocabularul chimiei (cu apariția fenomenului de izomerie grație căruia același număr de atomi, pus în altă ordine spațială
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
îmbătrânire este mai accelerat în țările sărace. Foametea, bolile sau munca fizică sunt principalii factori care grăbesc procesul de îmbătrânire. Experții disting între două tipuri de îmbătrânire, primară și secundară. Prima menționată cuprinde transformările inevitabile din structura corpului, determinate de ereditate. Procesul de îmbătrânire secundară cuprinde persoanele afectate de accidente sau de boli. Autor: Anca Murgoci La 20 de ani, celule organismului încep să aibă efecte negative asupra omului. Astfel, se înregistreată pierderi de celule în unele organe și, mai ales
Procesul de îmbătrânire începe de la vârsta de 20 de ani () [Corola-journal/Journalistic/68343_a_69668]
-
Ceea ce, s-o recunoaștem, e cel puțin înduioșător. Este și motivul pentru care, deși orbitează în aceste cercuri, Artemis nu se va lăsa „corupt” de ele. Dimpotrivă, va rămâne, de la un capăt la altul al romanului, un idealist. Având o ereditate complicată (orfan, crescut de o bunică încă tributară unei iubiri de tinerețe) și o sensibilitate artistică plurivalentă (înainte de Litere, a absolvit UNATCul), el e un ins în permanență dispus să problematizeze temele mari. Deși participă cu sugestii la campania ocrotitorului
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
a căzut victimă pseudomesianismului lui Toma Vesper. Individul mi-este binecunoscut, că doar am urmat împreună la Liceul Internat din Iași. Un idiot... Trebuie să vă povestesc o scenă care pune de-ajuns de comic în valoare misticismul său, de ereditate sigur sifilitică. Pe-atunci întâmplarea făcuse vâlvă în liceu. Vesper era în clasa cincea sau a șasea. Ora de religie. Popa vorbește la catedră despre «Minunile în religia creștină». În bănci, o liniște vecină cu somnul. Nu ajunge popa să
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
răspuns argumentat la o întrebare care s-a mai pus, în cazul poeților care scriu și altceva decât poezie. Și anume: este Gellu Naum un dramaturg, sau doar un poet care scrie și teatru, cu toate semnele distinctive ale acestei „eredități” poetice? Pentru volumul al III-lea, Simona Popescu și l-a asociat, în ipostaza de co-editor, pe Ion Cocora. Care este nu doar unul dintre cei mai buni cronicari de teatru ai ultimelor decenii, ci și promotorul de facto al
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman comunități romanofone nu au fost atât de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei erau considerați Daci, Misieni, Bessi, ba chiar
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
ideologică, reacțiile politice ale autorităților ecleziastice și culturale grecești nu au întârziat să se facă simțite. Anateme ortodoxe (împotriva lui M. Boiagi), acuzații de �atentat" la �cauza națională grecească" nu au mai putut avea efect: comunitățile românofone erau legate, prin ereditatea latino-romanică, cu un stat numit România, aflat la nordul Dunării. Integrarea în romanitatea românească se împlinise! Este drept, prima consecință a fost... inimiciția Grecilor: Aromânii, în special, altădată beneficiari ai culturii grecești, se orientau, acum, spre latinitate! Rezultatul: cei care
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
rostit cu prilejul înmormântării (publicat în „Lupta” din 10 ian. 1890), el vine cu câteva linii în plus: un Creangă „hazliu, mucalit și având un spirit foarte fin și sarcastic”, „veselia societății... cu povestirile, glumele și prujiturile lui” (adică anecdotele); ereditatea l-a ajutat să „adune... impresiile copilăriei și vieții de la țară”2. Imaginea scriitorului sporește considerabil în intensitate după moartea sa, când cei care l-au cunoscut țin să-i contureze pregnant făptura. Primul o face N. A. BOGDAN, în necrologul
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
droturi fatale. Încă mai spre noi, cel din urmă președinte al R.S.R., înaintea deci a dlui Iliescu a sfârșit într-un fel pe care avem motive a crede că nu-l prevăzuse. Provenit, deci, dintr-o familie cu o asemenea ereditate, mai cruntă decât a Atrizilor, dl Iliescu, trecând peste împrejurarea că de vreo zece ani încoace s-a mai schimbat câte ceva pe la noi, s-a pierdut cu firea. Poate, asemeni, să fi citit în presa dlui Vadim cum consilieri ai
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
celei românești?", răspunsul este fără echivoc. Nu e în rândurile de față, așa cum s-ar putea crede, dorința "provincială" de a-l anexa pe pictor: "încă un artist român stabilit la Paris!" Meritele artei lui - în care poate că totuși ereditatea românească a jucat un anumit rol, de ce nu? - fac din el un artist care ar trebui cunoscut în țara de origine a familiei lui, acolo unde numele "Caracostea" înseamnă ceva.
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
Doctorul Jouvet merge și mai departe pretinzând că, în această fază, care ar fi o întoarcere spre sine,... un répli sur lui-même..., creierul triază toate informațiile primite în timpul zilei, însușindu-și-le pe cele ce se potrivesc personalității individului, conform eredității sale, celelalte informații obținute fiind respinse ca necorespunzătoare... Mecanică supravegheată strict... Este imposibil - mai spune Jouvet - ca acest moment de intensă activitate cerebrală a creierului să nu folosească la nimic." Dar la ce-o fi folosind?... Aici e întrebarea. S-
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
auctoriale de a face sens. Așa, de pildă, un “cifru”, ori, altfel spus, un criptonim, ar conține, în opinia lui Ion Vartic, numele personajului matein Gogu Nicolau. Aceeași hermeneutică a secretului îl aduce pe critic la revelația unui fel de ereditate cîtuși de puțin biologică, în cazul clanului Caragiale. Aceasta e mai degrabă un artefact psihologic, o autoficționalizare de fapt a sinelui, proiectat ca un Celălalt, revers polemic al tatălui. Concluziile unei asemenea strategii interpretative se dovedesc, printr-un fericit paradox
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele” textuale s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
s-ar transmite inconștient de la o generație la alta, făcînd ca anumiți indivizi să fie purtătorii inconștienți ai teribilelor secrete ale strămoșilor. Un alt caz pentru elucidarea căruia Ion Vartic recurge la interpretarea criptonimică îl constituie “euforionicul” Luki Caragiale. Aici “ereditatea își spune cuvîntul: spiritul mimetic patern se transferă din teatrul jucat și scris în poezia fiului” - o poezie de “mim desăvîrșit” (Barbu Cioculescu), care etalează, cu egală detașare și adaptabilitate histrionică, maniere lirice diferite. Pentru comparatistul prin excelență Ion Vartic
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
în continuare, niște provinciali. - De ce suferim noi de acest provincialism, de această localizare excesivă? - Dumnezeu ar ști să spună mai exact. Cert este însă că românii au rămas prudenți, cred, de sute de ani. Prudența aceasta le-a intrat în ereditate. Ei nu au nevoie de o cenzură exterioară care să le dea o limită a scriiturii lor; o au în sânge. De aceea cărțile noastre, chiar și cele bune, păstrează un aer de mediocritate, de banalitate, de spirit local prea
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
ar fi el, decît o clipă în plus. În cazul lui Batty și al celorlalți androizi, declinul este ireversibil, drama se consumă oedipian între tatăl orgolios și fiul risipitor, ambiguitatea rezidă în acest simulacru de paternitate care nu decurge din ereditate, ci din partenogeneză. Batty este un produs al minții savantului, sufletul nu e de găsit, iar infirmitatea sa decurge din această amputare a trecutului, a etapelor normale ale unei vieți. Opera îi întoarce cruzimea, iar crima se reflectă spectral în
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
era o dulce și o visătoare și al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de bobotează pe un ger de crăpau și pietrele, când orice existență pare că încetează cu ereditățile ei cu tot, supusă atâtor întâmplări, amăgiri, dezamăgiri...
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
triviala problemă a eficienței - pentru că îndreaptă atenția nu împotriva, ci de la (sine). Anatemizarea cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea denunțului. Răcnetul anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism. El perpetuează comunismul dincolo de posibilitățile lui istorice. Mai mult decât orice altceva, pe anticomuniștii postdecembriști îi sperie cei care nu se justifică. Devine suspect abia cel care
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
-său că mănîncă icre din cauză c-a rămas gravidă nu putea da naștere decît unui Stiopka-tontul! Vreau să spun că în nici un caz icrele nu-s un element teratogen. Stiopka-i tont, fiindcă și mă-sa-i toantă. Chestie de ereditate! Nu de icre!! (pentru subcapitolul Icre). * Venit de trei zile-n Iași, nu am deschis încă, incredibil!, cărțoiul!! O voi face azi, duminică, imediat ce termin scrisoarea asta începută la șase dimineața, cam pe întuneric. N-am aprins lumina ca să n-
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
sau cu înșelăciunea au cu moméle să ni-l răpească din mâinile noastre, atunci mai bine, mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinții noștri cu acea mângâiere că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba românească ". Apelul adresat naționalităților din Transilvania pentru o armonioasă conviețuire se învecinează cu demonstrația că "ura între naționalități" a fost aprinsă de păturile conducătoare în scopul
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]