1,916 matches
-
care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos îndepărtat în timp și spațiu de evenimentele din povestirea ramă, un deliciu pastoral, dar și spiritual. Donnele angelicate (Biancifiore, Fiammetta), deși excelează printr-un cumul de calități fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu scopul de a le institui ca mărturii adiacente ale punctului de vedere propus și susținut în teza sa. Așa încât numărul celor 1060 de note pot să dea o sugestivă imagine a seriozității cercetării propuse de doctorandă, dar și asupra erudiției Oanei Simona Zaharia în tematica abordată. Autoarea lucrării precizează că nu cunoaște „existența unui alt studiu comparativ care să se axeze, cu precădere, asupra imaginii feminității, așa cum apare ea la Giovanni Boccaccio și la Geoffrey Chaucer. Desigur că suntem conștienți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe cât e în stare viața.”161 Iată o femeie care reușește să formuleze un articol dintr-o declarație de drepturi ale omului: dreptul la viață și păstrarea acesteia cu orice preț. Pampinea cunoaște legislația și o întărește prin exemple din erudiția sa. Pe femei nu le poate concepe decât ca pe niște ființe care iau inițiativa, acționează pentru binele lor și nu se complac doar în lamentații. Devine un factor activ, întreprinzător, are o lucidă capacitate de analiză a situației și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai bogate, acordă mai mare atenție detaliilor, structurilor alegorice și dă dovada unei erudiții debordante.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 20. (trad. n.) 599 Thomas G. Bergin, op. cit., p. 1. (trad. n.) 600 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 20. (trad.n.) 164 pornește în căutarea fetei. După numeroase aventuri o găsește, reușește să pătrundă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tinerilor reprezintă o lume închisă, un microcosmos îndepărtat în timp și spațiu de evenimentele din povestirea ramă, un deliciu pastoral, dar și spiritual. Donnele angelicate (Biancifiore, Fiammetta), deși excelează printr-un cumul de calități fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
luam parte la ședințele Societății literare, prezentând referate pe teme ca: „Privire asupra operei lui Calistrat Hogaș”, „Un reprezentant al criticii materialiste: H. Sanielevici”, „Walt Whitman”, „Un ucenic al lui Allesandro Marizoni”. Discuțiile erau conduse cu autoritatea inteligenței și a erudiției de profesorul Zupperman. Ceva mai târziu am devenit membru ai cenaclului de la Biblioteca „Stroe Belloescu", unde oficia George Tutoveanu. Subțire, ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care ne a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinând o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C. D. Zeletin, regula nu se confirmă, ci dimpotrivă: asupra lui cultura
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
despre un trecut "așa cum [îl] văd eu în acest sfârșit de veac și de mileniu"234. Cartea a răspuns unei așteptări independente de schimbarea manualelor, din anii 1999-2000, iar Editura Humanitas a sesizat corect această oportunitate, valorificând abil înzestrarea și erudiția lui Neagu Djuvara. Curând, a inaugurat o întreagă serie de volume pe tema "Istorie și legendă". Această dificilă corelare între cei doi termeni a fost o performanță remarcabilă, bine susținută prin limbaj, design și structura ilustrațiilor. O altă lucrare a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
răvășită din calea tătarilor. Românii nu sunt singurii eroi și, în general, nu sunt singuri. Povestea nașterii poporului român este redată în imagini provocate, dar nu limitate la moravurile războinice ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o erudiție uneori obositoare mai ales în etimologii și, poate, greu de urmărit. Autorul își ia însă libertatea de a rămâne totuși adult în fața copiilor invitați să i se alăture. Timpul narat este complex, permite elipse, reveniri, rezumate, intersecția mai multor straturi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorie, bine articulată într-o logică proprie, cu o reconfortantă finalitate identitară. Tonul degajat și lipsa constrângerilor normative, de tip academic sau pedagogic 270, au permis autorului să regândească multe din piesele de bază ale memoriei istorice recente, sub acoperirea erudiției și prestigiului său personal. Povestirea sa a dat o nouă șansă Eroului 271, cel care face posibilă o istorie sau alta. Mai mult, a reușit să prezinte foarte convingător cel mai dificil personaj al unei povestiri identitare, eroul colectiv. Poporul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de oțel" de la Alba Iulia. Sugera astfel o nouă și bună continuare a istoriei românești, după răstimpul extrem de tensionat și de indecis al ultimului război 276. La fiecare ediție, indiferent de ajustările făcute sub presiunea contextului, autorul etala o lăudabilă erudiție, făcând trimiteri bibliografice demne de o veritabilă lucrare științifică. Bogăția materialelor auxiliare documente, ilustrații, hărți, obișnuitul tablou cronologic final proba, de asemeni, experiența acumulată de Ioan Lupaș în decursul celor peste două decenii de redactare. În această formulă, manualul său
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
5 și 6 din 1994, reluate pe scurt sub titlul Însemnări despre manualele pentru clasele XI-XII, în "Xenopoliana", tom III, 1995, nr. 1-4, pp. 135-137. Tonul era necruțător, acuzând graba cu care s-au redactat aceste manuale, parada inutilă de erudiție, scrisul "în multe părți rudimentar sub aspect stilistic" și destule "neglijențe în ordonarea și organizarea materiei, cu inutile fragmentări ale acesteia, mărunțită și așa de legiunile nesfârșite de fapte". 123 Directorul editurii Sigma, Boris Singer, promitea pentru ulterioara revizuire că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În circumstanțe biografice diferite ar fi putut deveni una dintre cele mai mari specialiste în limbi și literaturi clasice din Europa. Cu toate acestea, imaginația ei nu se poate rezuma la domeniul faptelor. Mai degrabă a determinat-o să combine erudiția cu experiența personală și să le transforme pe cele două în ficțiune, poezie și dramă, pe parcursul unei producții literare ce se întinde pe mai mult de șapte decenii între 1920 și 1980. Din punct de vedere filosofic a fost o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
muncit din greu pentru a-și îmbunătăți această secțiune mijlocie a romanului, etalând cele mai autentice semnături istorice și filosofice. Capitolul ei central, care poartă numele cărții L'Œuvre au Noir , literal "lucrarea întunericului", tradus liber drept Piatra filozofală combină erudiția cu un stil sobru clasic. Nu e permisă nici o repetiție, nici un cuvânt gratuit. Amalgamul de formă și conținut îi permite să dea glas deplin mentalității eroului pornit în căutarea autocunoașterii, obsesiei lui de a înțelege lumea înșelătoare din jur. Yourcenar
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ideea de prindere finală într-o cursă fără ieșire. După o dezbatere cu el însuși se hotărăște că însuși orașul Bruges îi poate oferi protecția cea mai sigură chiar în incinta azilului Saint-Cosme. Acum Yourcenar folosește toate disponibilitățile ei pentru erudiție inspirându-se din lecturile ample (detaliate în notele însoțitoare) în pântecele eretic al Renașterii târzii pentru a prezenta o tapiserie bogată a vieții contradictorii, eroice și aberante, din acel timp. Orgiile interzise ale lui Cyprien sunt rămășițe ale adamiților istorici
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-se să participe. Era simplu ca bună ziua. Hotărârea de a face astfel, credea ea mai departe, ar putea cu greu constitui baza distincției în scris pentru ceea ce ei au realizat sau nu. În acel domeniu faima era produsul talentului, sârguinței, erudiției, hărniciei, al inexorabilei revizii și, mai presus din toate, al voinței aproape nietzcheene de a fi scriitor. Totuși, lumea de după 1987 a întronat scrierile gay. Peste tot în lume librăriile le-au dedicat spații; cititorii și-au dezvoltat un simț
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
multe evaluări de tip comparativ, ci mai degrabă aprecieri izolate marcate de admirație. Un scurt reproș de incapacitate a construirii personajelor, explicată prin grija acordată exclusiv refacerii atmosferei în Piatra filozofală 29, n-a modificat atitudinea generală de respect în fața erudiției autoarei și a instrumentelor sale stilistice: criticii noștri au fost impresionați de preocuparea sa pentru edificarea cititorului și, de aici, de mijloacele utilizate pentru a-l convinge, de tonul ei atât de adecvat. Între alții, Dan Hăulică a înțeles această
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în analiza sa de la acele particularități ale romanului secolului XX, ce țin de criza limbajului, de frecvența redusă a unor nuclee tematice, fapt care avea să conducă spre insolite acte de relectură a literaturii, în temeiurile unor grile determinate de erudiție, de competențe culturale neobișnuite, având drept finalitate scoaterea sub titluri noi a unor subiecte clasicizate. Desigur, un punct nodal al discuției se va opri asupra fenomenul postmodernității. Atentă la clar-obscurul literarității textelor supuse discuției, Livia Iacob sesizează o trăsătură incontestabilă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Menționăm că am avut în vedere și filiațiile pe care le-a dezvoltat romanul, în cadrul fiecărei perioade istorico-literare analizate, alcătuindu-și structura prin preluarea altor specii (satira menippee în Antichitate, poemul eroi-comic în Renaștere etc.) și definitivându-și stilul în funcție de erudiția și talentul fiecărui parodist în parte. În Evul Mediu, parodia nu supraviețuiește doar pentru a fi supusă acelui ridendo dicere verum al Antichității târzii 6: ea semnalizează existența unei altfel de lumi, lumea pe dos, carnavalescul așa cum îl vedea Mihail
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și uneori chiar perimați, riscând să-și piardă autoritatea, iar în ultimă instanță, să nu mai fie citiți. Înnoire prin autonegare. Iată o situație asumată prin trimiterea transparentă la punctul de plecare, indiferent de contextul istoric; dar una care presupune erudiție, inteligență și nu rămâne la stadiul de simplă metamorfoză, comisă din răzbunare sau, și mai rău, din incultură ori ignoranță. Preluarea se face păstrând distanța ironică și, în cazuri mai rare, autoironică, ceea ce ne conduce spre perceperea parodiei (în special
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
versului. Alteori se alcătuiesc versuri asemănătoare cu alte versuri cunoscute, ceea ce se numește parodie"114, notează autorul latin. El vede, în continuare, parodia drept un mijloc de atingere a perfecțiunii în arta oratorică și o leagă de retorică, prin asumata erudiție și aplecarea spre umor, care au atras, dintotdeauna, auditoriul, fie el oricât de pretențios: "Dar imitarea căci nu voi înceta de a repeta să nu se rezume la cuvinte. Mintea trebuie să pătrundă cu ce artă minunată au prezentat marii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
către vechi e mai ușor astăzi să arunci un "colac de salvare". Iar dacă a crea noul înseamnă să știi să alegi din tiparele vechi, să încercăm, în continuare, să ne oprim asupra formelor epice care foloseau, cu umor și erudiție, parodia pentru a da un colorit mai viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere socoteală lui Claudius despre originea sa. Structurile epopeice se metamorfozează într-o somație, în timp ce atotputernicul Hercule construiește enunțuri demne de cei mai aprigi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]