2,389 matches
-
treabă să fie numai literatura românească, cari cu vremea vor pune în regulă și vor desăvârși limba prin facerea unui dicsioner”; la rândul său, Ioan Maiorescu milita în 1860 pentru înființarea „unei societăți academice sau literare, destinată a concentra activitatea erudiților români [...] pentru cultura limbei, pentru studiul istoriei naționale”. Unirea Principatelor, ca și amplul program de reforme care au urmat actului de la 24 ianuarie 1859 au creat condiții optime și pentru punerea în practică a dezideratului înființării unei academii, asemeni celor
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Spiritul liber își consumă ultimele cartușe. Și la fel cum, opunându-se creștinismului oficial, această mișcare libertină a reprezentat, într-un fel, o continuare a gnosticismului, acum, ea nu moare ci se transformă. Metamorfozele sale produc, între alte avataruri, libertinajul erudit din secolul al XVII-lea, el însuși generator de furtuni intelectuale viitoare - tot atâtea ocazii de a submina creștinismul. Pentru moment, Quintin Thierry călătorește: Poitou, Limousin, este văzut la Paris, predă la Anvers dar și la Valenciennes, la Tournai și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o critică deschisă a creștinismului, ci de un scepticism de sorginte montaigniană grație căruia chestiunea religiei catolice poate fi abordată de pe pozițiile unui filosof dornic să elimine niște sechele. Toți aceștia se înscriu fără tăgadă în curentul zis al „Libertinilor erudiți”, iar Eseurile contează, între 1620 și 1630, ca o lucrare majoră a cenaclului. 53. Odiseea unei biblioteci. La moartea sa Marie de Gournay lasă moștenire documente vechi, înscrisuri și note referitoare la soarta viitoare a propriilor sale lucrări - cât și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lăsat în forma aleasă de Montaigne pasajele...libertine. Și atunci, cum să mărturisești mai ales că Eseurile cuprindeau și așa ceva? Și să lași cititorilor de greacă și latină plăcerea de a efectua ei înșiși această muncă, cu discuția și liniștea erudită pe care aceasta le comportă... 54. Teoria prelevării. Astfel înțelegem mai bine cum, fără ca Montaigne să fie libertin înici Pierre Charron, de altfel), el poate face servicii acestui curent care se reclamă de la gândirea lui datorită principiului prelevărilor - al ciupelii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertinismului din secolul al XVI-lea, Vrin, poate fi citit studiul lui Charles BĂnă Erasmus și libertinismul, pp. 37-49, care... nu concluzionează! Erasmus critc la adresa creștinismului, desigur dar libertin? Cu siguranță nu în sensul în care se vorbește de libertinaj erudit în secolul următor. A se vedea de asemenea articolele „Epicurism” și „Lorenzo Valla” din excelentul Dicționar al ediției operelor majore - printre care Colocvii, Elogiul, Adagiile, corespondența, texte asupra artei, religiei, păcii, educației etc. - ale lui Erasmus în colecția Bouquins, la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plăcerilor” este totuși o formulă a lui Montaigne...), Derrida? Nimeni... Doar Merleau-Ponty îi consacră un scurt text - o prefață probabil, intitulată Lectura lui Montaigne - reluat în Elogiul filosofiei, Idăes-Gallimard. Și totuși, Montaigne a întemeiat filosofia franceză: ce ar fi libertinii erudiți fără el? Dar Descartes fără libertini? Sau Pascal, care își însușește un număr considerabil de idei ale sale. A se vedea în această privință Descartes și Pascal cititori ai lui Montaigne, de Brunschvig, Neuchâtel. Dar Bossuet, Malebranche? Dar Rousseau: teoria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și de avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Vivre et philosopher sous l'Empire chrătien, publicate la Privat, epuizate, dar reluate în Le Divin CĂsar. Etude sur le pouvoir dans la Rome impăriale, Tallandier - sau care era jocul relațiilor dintre Filosof și Principe. Spiritual, savant, strălucitor, inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în filosofia antică, așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bruno ars pe rug de către Biserică, la Roma 1601: Despre înțelepciune, de Pierre Charron 1622: Egalitatea bărbaților și a femeilor, de Marie de Gournay 1644:Marie de gournay lasă moștenire scrierile și biblioteca ei îparțial cea a lui Montaigne) libertinului erudit Francisc La Mothe Le Vayer 1645: moartea Mariei de Gournay 1676: Eseurile sunt puse la index Prin anii 5-15: nașterea lui Pavel din Tarsus, zis și sfântul Pavel 30: convertirea lui Pavel din Tarsus Vara anului 44: prima călătorie de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
influența sa, intuițiile sale privitoare la psihologie, și Iulian Apostolul, și justiția, și latina, și lectura, și libertatea, și Lucrețiu, și lumea din umbră, magistrat, - și Marie de Gournay, și biblioteca lui Montaigne calomniată, și colonialismul, și Eseurile, și libertinii erudiți, și religia, prima teză feministă, traducătoare, și materialismul, și medicina, melancolic, memoria sa, și moartea, moartea sa, moartea omului, și munca sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
seamă Marc Antoniu din Julius Cesar de Shakespeare, Eugen Jebeleanu vine în forul public să ne interpeleze conștiințele. Marea lui carte de poeme cu titlul teribil: Hanibal, are ceva imperios, de suflu antic. (Nimic comun cu „antichitatea de cabinet” a erudiților și filologilor.) Ce poate fi mai bărbătesc și mai actual (firește, în înțelesul aristotelic al acestui termen) decât pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu o anumită pasiune, la Dumnezeu și la judecățile sale: pentru Credință și Speranță este loc doar în măsura în care servesc drept fundamente unor reguli: fundamente la a căror origine nu se face referire niciodată, deferind autorităților - adică Sfântului Toma sau vreunui erudit de drept canonic necunoscut nouă - responsabilitatea normativă a faptului. În ceea ce privește relația dintre Credință și Speranță și codurile născute din această relație (în speță, codurile ce reglementează anulările căsniciei și definesc, prin urmare, căsnicia), judecătorii nu intră niciodată în miezul chestiunii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
traduceri din literatura sovietică (N. Ostrovski, A. Serafimovici), unele în colaborare. Din anul 1966, cănd publică în traducere Husarul pe acoperiș de Jean Giono, se va dedică transpunerilor din literatura franceză, afirmându-se că unul dintre cei mai talentați și erudiți traducători din câți s-au aplecat la noi asupra acestei literaturi. A tradus din Eugen Ionescu (cu „subtilitate și culoare”, afirmă N. Carandino), Romain Gary, H. Perruchot, Albert Camus, Alphonse Allais, Hervé Bazin, Jules Romains, André Maurois, H. Charrière. A
ADERCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
secolului al XX-lea, asupra existenței unor corespondențe sau sincronizări în evoluția zonelor culturale. Acuitatea observației, fervoarea căutării unor înțelesuri în creșterea și destrămarea civilizațiilor definesc cărțile lui M., adevărate eseuri de filosofia culturii, scrise fluent și elegant, fără afectări erudite. Și a doua serie - „eseurile rostite”, scrieri prospective, plasate între literatură și știință - răspunde unor dileme majore ale contemporaneității, pronunțându-se asupra viitorului. Cronica anului 2000, tradusă în cinci limbi, evită predicțiile spectaculoase, convingându-și cititorul prin sobrietatea argumentelor și
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
vii, București, 1973; Fire și noduri, București, 1975; Idei în mers, I-II, București, 1975-1981; Zidul și iedera, București, 1977; Zece mii de culturi, o singură civilizație, București, 1998. Repere bibliografice: Marin Sorescu, „Repere”, AST, 1968, 9; Al. Andrițoiu, Cartea unui erudit, RL, 1969, 23; Demostene Botez, „Repere”. „Sfinxul”, VR, 1969, 5; Dumitru Isac, Mircea Malița. Pledoarie pentru inteligența creatoare, TR, 1971, 24; Șerban Cioculescu, Semnele timpului nostru, RL, 1971, 27; Nicolae Balotă, Lauda inteligenței, LCF, 1971, 31; Grigore C. Moisil, Metalurgia
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
să acționeze direct în sensul educării și instruirii sătenilor și copiilor prin predici și lecții sub cerul liber, să realizeze câteva obiective în favoarea obștii românești. Din 1809, după ce obține postul de cenzor la Tipografia Universității din Buda, pentru poliglotul și eruditul M. începe cea mai fecundă perioadă a vieții, când scrie și publică, colaborează la Lexiconul de la Buda, face traduceri și îngrijește calendarele românești ale tipografiei. Toate se constituie într-o operă complexă, care răspundea principalelor deziderate ale iluminismului transilvan, dând
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
atare, deși fiecare din ele a redimensionat în maniera ei semnificațiile scrisului lui Maior, în funcție de fluctuația idealurilor și a gustului propriu, în funcție de modificarea raportului dintre operă - mereu aceeași - și lector - mereu altul. Constantă și definitivă a rămas însă imaginea cărturarului erudit și a patriotului militant, încadrat unei generații eroice. MARIA PROTASE SCRIERI: Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor..., Buda, 1809; Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți, Buda, 1809; ed. îngr. Elie Dăianu, Cluj, 1906; Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea veche este mereu benefică, redactează și volumul Răsfoind scriitorii clasici (1942
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
precum și capitole independente, între care mai important este Noțiuni istorice relative la istoria limbii române. Notele de călătorie (O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1883) nu intră în sfera literaturii. Erudit teolog, M. a publicat numeroase manuale, exegeze și traduceri de opere religioase. În toate textele se arată adept al înnoirii lexicului și sintaxei limbii vechilor cărți bisericești. SCRIERI: Chronica Hușilor și a Episcopiei cu asemine numire, București, 1869; Chronica Romanului
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H. Buckle) sau cu interpretarea evoluționistă de tip Charles Darwin. Erudit, poliglot, el pune în pagină o documentație uluitoare, exhaustivă, care, modelată prin analiză ori lăsată să prolifereze haotic, fabulos, se așază ca fundament al unei construcții ce tinde spre contururi imense, visată a fi de o perfecțiune sferică. Astfel, va
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de cărturar, îngr. Vasile Morar, București, 1998; Dicț. scriit. rom., II, 555-559; Dimisianu, Lumea, 119-127; Bârna, Comentarii, 208-218; Petraș, Panorama, 336-339; Popa, Ist. lit., II, 1165; Mihaela Michailov, De vorbă cu Ion Ianoși, CC, 2002, 1-2; Dorin Liviu Bâtfoi, Lupta eruditului cu sub-înțelesurile, RL, 2002, 50; Al. Săndulescu, Despre Ceaușescu, RL, 2003, 43. I.P.
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Steaua”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Spirit aparadigmatic, erudit și estet, I. aduce în critica literară românească rafinamentul broderiei analitice executate pe suprafețe infinitezimale, în care tensiunea și dispunerea savantă a liniilor ce alcătuiesc desenul textual se îmbină cu finețea rece a inciziei logice. Început ca hermeneutică, demersul critic
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
unei ample colecții de lirică populară, Doine și strigături din Ardeal (1885), realizată în colaborare cu Andrei Bârseanu. Pe lângă participarea la selecția și clasificarea pieselor folclorice, culese de Ioan Micu Moldovanu cu elevii săi blăjeni, J. contribuie la elaborarea unui erudit glosar în limba franceză, care se referă la textele prezente în volum. A format mai mulți elevi, printre care Hertvik Jarník, fiul său, și Jindra Husková-Flajshansová. A tradus în românește romanul Bunica de Bozena Nemcová. SCRIERI: Glossaire des chansons populaires
JARNÍK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287668_a_288997]
-
duală - este dimensiunea programatică a tuturor inițiativelor sale științifice și stăruința cu care aceste inițiative au fost duse la bun sfârșit. Dl. Zub a început prin a-și crea instrumentele de lucru în perspectiva restituțiilor istoriografice la care se gândea. Eruditele bibliografii dedicate lui Kogălniceanu (1971), Xenopol (1973) și Pârvan (1975) - singurele și, neîndoielnic, cele mai complete, până la această oră - continuate prin editarea scrierilor acestora (V. Pârvan, Corespondență și acte, 1973; M. Kogălniceanu, Opere II (Scrieri istorice), 1976; A.D. Xenopol, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]