32,222 matches
-
universului. * Boala ca viciu involuntar. * Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul. * Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
ale lui Felix Alexa sînt studiu de caz: cazul Krecinski și cazul Filumena Marturano. El merge cu analiza foarte profund, fără să expedieze nici o relație. Fiecare este pusă sub lupă, iar la această minuțioasă privire detaliile sînt revelatoare. Mergînd spre esențe, regizorul nu mai este preocupat de aparențe. Cu alte cuvinte, el este interesat de a-i face pe actorii cu care lucrează să descopere împreună cu el chipul fiecărui personaj, resortul interior, raporturile în care se află cu sine și cu
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
noștri prin forța talentului lor fascinant. Năluci venerate de urmași, cum e singuratecul Mateiu prin vraja verbului său... Vreau să spun că, fără Călinescu, nu l-am fi văzut pe Mateiu Caragiale umblând... Fără el nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada scrâșnea sub picior: * ...Era iarnă uscată cu zăpada
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
înfruntare dintre adevărații istorici și echipa lui Roller a fost cîștigată, în decembrie 1956, de cea de a doua, prin apariția unui articol dur în Lupta de clasă semnat de un I. Goliat, care aducea aspre reproșuri revistei Studii. În esență cîteva idei și principii constituiau obiectul acestor confruntări, care au fost, atunci, de o acuitate extraordinară. În primul rînd era definirea caracterului participării României la primul război mondial. Roller și ai lui (avea destui adepți mai mari și mai mici
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
să renunțe la orice urmă de bun-simț, asemenea adversarilor lor. în general, populația din România nu credea că se întâmplă ceea ce vedea că se întâmplă, întrucât nu avea obișnuința să ia în considerare absurdul. Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea competiție a vieții față de învingători, ura rataților față de realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Mircea Mihăieș În editorialul său din numărul 50 / 2000 al "României literare", dl. Nicolae Manolescu răspundea la întrebarea " Cine l-a inventat pe Vadim?" în esență, "infractorul ideologic și moral" ar fi un produs al deșănțării și vulgarității promovate obsesiv de presa din România. Dl. Manolescu are toată dreptatea să sublinieze importanța lui Ion Cristoiu în deschiderea, începând cu 1992, a pârtiei vulgarității fără seamăn și
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
acel sicriu plutitor, fără lumină, fără căldură (și era "cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani"), peste șapte sute de oameni au stat blocați, noua săptămîni. "Nu puteam merge înainte, nu puteam merge înapoi", zice unicul supraviețuitor, definind, perfect, esența "situației tragice". În timpul cît a stat ancorat lîngă malul Istanbulului, ca un cimitir plutitor, de pe vas s-au salvat (evacuat) doar nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și eseistica pillatiană, unde "limbajul de simili-concepte" favorizează
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere", spre rememorarea "repertorială", spre "manifestarea concretă a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
și o sensibilitate fremătătoare, care trimit atît către memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și spre amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, spre urma abstractă a unei realități reduse la esență. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice ostentative și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără eforturi obstinate
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
devine izbitor în lectura mea paralelă și despre el va fi vorba în editorialul de astăzi. Ce susține Mircea Eliade în articole (electorale, și ele, în bună parte) precum De unde începe misiunea României?, O revoluție creștină, Piloții orbi etc.? în esență, fiindcă n-am spațiu ca să dezvolt, el atacă întreaga clasă politică din România de după 1918, acuzînd-o de politicianism, de corupție economică și de iresponsabilitate față de destinul național. Să mai spun că aceste teme le regăsim în presa din zilele noastre
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
-ndoiesc că ele ar putea fi lesne contestate. Dar ele constituie totodată deplasări subtile și interesante de la gîndirea mainstream a epocii noastre. De pildă: ca trăsătură distinctivă a naturii umane, Frankfurt propune voința, o contracandidată la obișnuita rațiune. Prin urmare, esența definitorie a conceptului de făptură umană, și implicit și a celui de persoană, după Frankfurt, este voința. Consecințele unei astfel de modificări de abordare sînt extrem de importante. Unii vor susține că o teorie a conceptului de ființa umană elaborată astăzi
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații sufletești în fața insondabilului. Sunt versuri bune, ce respiră o sensibilitate genuină, o sensibilitate a esențelor bulversante. Paul Daian, Mingea de păr a vieții, Editura Coresi, București, 2000, Colecția "Poeții orașului București".
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
bun superior atrage spre ea dispozițiile celor care participă la ea și le interzice să privească spre trecut, înlăturând amintirea bunurilor inferioare prin bucuria bunurilor mai remarcabile”2. Acest pasaj ne introduce până la fondul doctrinei participării și face din epectază esența însăși a raporturilor Creatorului cu creatura. Dumnezeu și omul fac parte din lumea inteligibilă. Sufletul este nelimitat. Diferența esențială este aceea că Dumnezeu este infinit în act, în timp ce sufletul este infinit în devenire. Divinitatea sa este de a se transforma
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
un „dincolo”. Ajungem la concluzia că epectaza este condiția însăși a sufletului. Nu este o etapă particulară a sufletului. La început putem considera această „tensiune” ca un fapt. Dar vom descoperi că ea constituie reîntoarcerea sufletului la adevărata sa natură. Esența sa este de a-L primi în fiecare moment pe Dumnezeu, de a fi continuu creat, cum zice Sfântul Grigorie. Și dacă este expresia naturii sale cele mai profunde, nu ne vom mira să vedem pe Sfântul Grigorie afirmând că
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană se referă, în esența ei, la un „deasupra” și de aceea „fiecare pas ce-l face în înălțimi duce totdeauna către unul de deasupra”20. Este vorba de scara pe care se urcă continuu, această idee furnizându-i Sfântului Ioan Scărarul titlul cunoscutei sale
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
măsura întinderii spre ceea ce îi apare înainte, îi crește și pofta și din pricina caracterului covârșitor al bunurilor, ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima dată urcușul”25. Epectaza „este experiența acestui început mereu nou al urcușului duhovnicesc. Esența sa este de a primi în fiecare clipă pe Dumnezeu și de a se depăși mereu, căci ea este sinteza unei interiorizări și a unui extaz neîncetat, pentru că Dumnezeu e de fiecare dată interior nouă în unire și de fiecare
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
reprezentare a depășirii, de felul că fiecare început produce un nou început 78. Astfel sufletul constată, pe măsură ce avansează, această realitate, făcând ca, încetul cu încetul, să se degajeze din experierea ei o nouă lege, nebănuită până atunci: anume că însăși esența vieții spirituale este de a fi într-un progres continuu. În cele din urmă conștientizează că, deși paradoxal, perfecțiunea (τελειότης) însăși este de a fi într-un continuu progres (προκοπή)79. Desăvârșirea dorinței sau epectaza continuă Când marele Apostol Pavel
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
George Coșbuc: poezie originală, proză literară, studii, publicistică, traduceri, corespondență. O ediție cuprinzătoare a operei lui Coșbuc este o veche cerință a culturii noastre. (...) Ediția prezentă urmărește, în limitele posibilităților și ale exigențelor, să cuprindă opera lui Coșbuc, reconstituind, în esență, drumurile creației" (p. LVII). După cum se va dovedi, ediția Coșbuc, începută într-o notă de oarecare modestie, va depăși posibilitățile editorului. Ritmul ei de apariție a fost foarte lent: în 1966, volumul I cuprinde Balade și idile, inclusiv secțiunea de
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
mărturisire - că eroul sau eroina nu se simt frumoși - în poeți cât se poate de diferiți: Alan Brownjohn, Ruth Fainlight, Selima Hill. E de fapt o profesiune de credință, care spune mult mai mult decât "Umblă-nveșmântată-n frumusețe." Merge direct la esența unei mari suferințe existențiale. E oare suferința existențială subiectul tău preferat? E.F. Da, cred că este. Și Alan Brownjohn îmi e prieten. Foarte englez dar de o mare onestitate în ce privește propria identitate. Trebuie să-ți spun că, scriind viața Annei
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru a fugi de căile bătătorite ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
din 1999: La gallina volante a fost răsplătită trei ani la rînd cu Premiul Italo Calvino, Selezione Campiello, respectiv Rapallo-Carrige, în timp ce volumul Palline di pane a ajuns în finala Premiului Strega în 2001. Rezumînd cartea în discuție, constatăm că, în esență, situațiile sînt mai ales repetitive: părinții lui Gaspare decid să se sacrifice pentru ca băiatul talentat și studios (după spusele celor în drept) să învețe într-o școală bună. Drept urmare, tatăl va continua să pescuiască din vechea lui bărcuță cu motor
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]