2,032 matches
-
aceste viori năvălesc armăsarii/ armăsarii lichizi pe care e bine să stai/ când la mâini degetele îți cresc ca niște unghii/ și unghiile ți se scutură ca niște pălării”. După cum au observat comentatorii, acum revolta versurilor de început s-a estompat, imaginile au devenit mai puțin șocante și lirismul a căpătat o anumită lentoare, un ritm soporific, favorizând reveria: „În august când cerul se umple de tauri/ un vultur coboară în vecinătate/ și mă anunță de la primul telefon că vine să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
în vedere că în cazul lor, numărul de focoase este mai puțin important, în măsura în care ambii adversari au asigurată capacitatea celui de-al doilea răspuns. Superioritatea în sens numeric și calitativ care funcționa atât de bine în cazul armelor convenționale se estompează în cazul armelor nucleare. Ionuț Apahideanu GLOBALIZAREA ÎNTRE CONCEPT ȘI REALITATEA DESEMNATĂ Cu o origine situată undeva în anii ’60, termenul globalizare a început să fie uzitat tot mai frecvent la sfârșitul anilor ’80, în articolele unor economiști japonezi apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
scoțând-o din calmul ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează lumea de irealitate și, mai mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
lotul 2 starea se ameliora imediat după tratamentul de kinetoterapie, dar efectul nu era de durată, așa cum s-ar fi așteptat. Au remarcat ameliorarea calității somnului, trezindu-se mai odihniți. Persista În schimb sensibilitatea la atingerea pnctelor sensibile, crizele dureroase estompându-se semnificativ. Pentru pacienții din lotul 3 nu au Înregistrat modificări semnificative față de nivelel inițiale. Acest lucru ar putea pleda pentru concluziile la care au ajuns și alți cercetători până În prezent referitoare la folosirea inutilitatea folosirii antiinflamatoarelor În fibromialgie. Dacă
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
de di-suasiune nucleară. Rusia nu se modernizează, dar are din nou pretenții de mare putere, șica-nîndu-și vecinii și șantajînd practic întreaga Europă. Sub Putin, Rusia a devenit un actor geo-politic periculos. Resentimentele antiamericane și antioccidentale în general s-au mai estompat în societatea rusă, care păstrează însă un soi de invidie amestecată cu suspiciune și chiar dispreț față de valorile occidentale, în vreme ce elitele ruse nu fac decît să întrețină aceste resentimente, simți-ndu-se izolate și ignorate de politica globală a Statelor Unite, care pare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
motivație ascunsă de ordin ideologic: „Darwin însuși a stabilit tradiția darwinistă care constă în a soluționa problema fosilelor înecând-o într-un val de explicații, a cita selecția artificială drept verificarea selecției naturale, fără a recunoaște limitele comparației și a estompa distincția dintre variațiile minore și variațiile majore.“ Un cititor imparțial al Originii speciilor va putea aprecia cât de îndreptățite sunt asemenea reproșuri. O parte însemnată a cărții lui Darwin este consacrată discuției serioase a tuturor obiecțiilor care fuseseră formulate la adresa
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
dimensiuni morale ori religioase, în descrierile noastre complementare ale realității, pot fi tot atât de factuale ca și variatele niveluri științifice ale descrierii.“ Ne putem întreba dacă a vorbi în acest fel despre „cunoaștere religioasă“ și „cunoaștere morală“, într-un mod care estompează delimitarea dintre afirmații ce pot fi susținute sau respinse prin raportare la fapte controlabile și opțiunile noastre libere, nu înseamnă a merge prea departe. Căci cu greu se va mai putea discuta cu argumente dacă vom accepta să fie ocultate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fac inventarul:/ doi ochi, două urechi, / nasul și gura; / două mâini, două picioare, / cu degetele anexe, / etcetera.” Ironia este viziunea care definește și proza din Întoarcerea lui Ulise (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor), roman antieroic, unde monotonia și banalul existenței cotidiene estompează până la dispariție ecourile luptelor - oricât de celebre - și al aventurilor - oricât de fabuloase - ale bine cunoscutului personaj mitologic și literar: „Iată-l în sfârșit pe Ulise ajuns acasă și asta Odiseea n-o povestește, lângă o Penelopă care acum își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează, în prezentarea personalităților artistice ale lui Adrian Maniu, Al. A. Philippide, Ion Vinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
unei politici confesionale care prefera să întrețină conflictul decît să încerce să îl prevină. În acest context, Jean Bodin inventează noțiunea de suveranitate pentru a pune ordine în sistemul de "guvernanță multiplă"39 al epocii respective, care la rîndul ei estompa frontierele între sfera privată și cea publică, între orașe, regiuni, regate și imperii... El nu decretează dintr-o dată abolirea tuturor corpurilor intermediare și construirea statului absolut, fără concurență din partea altor actori (pentru aceasta trebuie să așteptăm contribuția lui Hobbes). Cînd
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Principiul fundamental originar: "non-discriminarea" sau "tratamentul egal al persoanelor" a erodat frontierele între cetățeniile naționale, obișnuind popoarele cu recunoașterea mutuală 48. Este ceea ce Joseph Weiler numește "toleranță instituțională": din moment ce fiecare popor respectă identitatea constituțională a partenerilor săi, conflictele existențiale sînt estompate, făcînd astfel inutilă edictarea unei legi supranaționale, superioară constituțiilor statelor. Popoarele pot rămîne suverane pentru că, spre deosebire de omul în stare de natură, ele sînt destul de raționale pentru a regla propriile conflicte, fără a-și delega puterea către o autoritate externă 49
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
pictură, vom aprecia cele trei calități fundamentale ale culorii: tonul, distincția vizuală a roșului față de albastru, valoarea, adică relativa întunecime sau luminozitate a unei culori, și saturația, în sensul aprecierii intensității coloristice a tonului, între niveluri foarte vii și cele estompate către neutralitate. În perspectivă istorică, suntem nevoiți să recunoaștem că prezența culorii în gravura tradițională nu a fost chiar unul de prim ordin. Ea a fost abordată și folosită mai mult cu un rol decorativ sau de identificare suplimentară a
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
României literare", 1997). Substituirea se produce de altfel în ambele direcții ale raportului de analogie; dispare deci, adesea, și moartea: "sperînd într-o explozie culturală soră cu integrarea europeană" (EZ 2319, 2000, 8). în asemenea cazuri, probabilul model idiomatic se estompează, textul putînd fi interpretat prin sensul mai general metaforic al relației de rudenie. Dicționarele cuprind destule atestări ale sensului figurat pentru soră: "ceea ce are afinități, trăsături comune, ceea ce se aseamănă, se înrudește cu altceva" (DLR); acest uz poate fi ilustrat
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o participare profundă și patetică la spectacolul suferințelor umane. Dominantă la începuturile artei sale, această orientare va stărui latent, chiar și atunci când raporturile sale conflictuale cu societatea se vor estompa și esențele cromatice tari, solare, o picturalitate regăsită în bună parte datorită lui Luchian, vor institui iluzia unui univers senin. Aproape tot ce desenează sau pictează Tonitza până către 1930 poartă amprenta unui spirit de revoltă, vehement inițial, apoi tot
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920, pictura lui Tonitza își pierde treptat tăișul protestatar, descoperind în schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
mai stârnește azi polemici, cât în primul rând omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de stânga. Nu vom ignora faptul că în subtextul articolului lui Petre Pandrea se poate ascunde o motivație strict intimă a
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
să apară încă de la prima procedură în criosaună. Întregul organism este revigorat, plin de energie, se instalează o stare generală de bine. După primele 5-6 proceduri pielea devine elastică, fermă și catifelată, ridurile încep să se retragă, petele pigmentare se estompează. O cură de 15-30 proceduri în criosaună determină regenerarea organismului din interior, reîntinerind pielea și reducând radical depozitele celulitice de pe întreaga suprafață a corpului. Aerocrioterapia are aplicații multiple, de la estetică și wellness (se „ard” până la 1000 kcal/procedură) până la medicină
S-au deschis primele centre de aerocrioterapie () [Corola-journal/Journalistic/69546_a_70871]
-
neconvențională se revarsă, întotdeauna, într-un discurs îndrăgostit. Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri este structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
răbuiala" cu dohot metodic aplicată de moș Chiorpec ciubotariul sînt ale unui singuratic." Ne amintim în lumina acestor pagini de pasajele din istoria călinesciană în care copilul Eminescu cutreiera păduri și se culca cu capul ades lîngă izvor. Procedeul se estompează în următoarele pagini și vom vedea că Dan Grădinaru evoluează ca monografist o dată cu cartea. De la aceste stridențe de tinerețe va ajunge treptat exact la tipul de cercetare occidental despre care vorbeam la început, adică cercetarea bazată pe documente, pe reconstituirea
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
de simplu acompaniator, astfel încât, violonistul - cu un sunet pur, rafinat, cu o frazare mlădioasă și o tehnică dezinvoltă - deși au existat și unele pasaje discutabile - a regăsit, în ansamblul clujean, un partener fidel, complementar. Din păcate însă, acustica Bisericii a estompat, uneori până la limita inferioară a audibilității, rezonanța muzicii! Cristian Mandeal a strălucit însă în Simfonia I în do minor de Johannes Brahms, compozitorul ale cărui opus-uri simfonice și vocal-simfonice le-a înregistrat, în integrale, pe compact discuri, la Casa
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
ansamblu și datorită jocului de lumini și umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuși - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuși cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul rând mănunchiul de soliști din care s-au remarcat deja venerabilul Mircea Moisa, în
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt multiple. Ele se înscriu într-un unghi favorabil gestionării angoasei de fond, tratate cu pudoare, a melancoliei contrase în tensiunile rigorii. Mai întîi, desigur, putem vorbi de variațiile raportului dintre subiect și celălalt, estompate de natura fluidă a primului, care se revarsă, se combină cu elementele alterității. Dacă monitorizarea reciprocă e, ca să zicem așa, firească ("cînd vizitezi locuri cu totul străine sau cînd te invadează / alte ordini, atunci cauți privirea celuilalt și el vede
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
devine interesant atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian se estompează din cauza stridențelor lexicale și a verbiozității. Ceva mai reușită, în același regim tragic, va fi Moartea lui Dante: cele trei acte ale piesei răspund în ecou celor trei părți ale Divinei Comedii; pictura pre-renascentistă avută drept model atinge uneori o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
este întotdeauna privită ca un eveniment, chiar si atunci când substanța epistolelor este minoră. În cazul particular al lui Emil Cioran, interesul este sporit de împrejurarea că gânditorul s-a străduit, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă și corespondența cu Friedgard Thoma atrăseseră deja atenția asupra unor aspecte mai greu de decelat ale personalității lui Cioran: duioșia acestui spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]