1,985 matches
-
multor neologisme românești; cuvinte ca icter, pocher, portofoliu, monedă, mapamond au fost astfel explicate prin neogreacă. Unele cuvinte, pentru care se propusese un etimon slav și unul grecesc, au fost ulterior explicate numai prin greacă, de exemplu verbul (a) mirosi. Etimologia poate fi însă corectată și în sens invers: franzelă, despre care se spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut și printr-o limbă slavă. Cuvinte de origine turcică Și în cazul elementelor turcice din română, există
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
odată cu această epocă, la fel ca termenii neogrecești contemporani lor. Cuvintele din turca osmanlie au pătruns în română fie direct, fie prin intermediul unor limbi slave (bulgară și sârbă); acestea din urmă sunt, pentru română, împrumuturi bulgărești sau sârbești, conform principiului etimologiei directe. În timpul din urmă, E. Suciu a invocat, pentru originea cuvintelor turcești, variante regionale, învechite sau din argoul turcesc, care explică mai adecvat originea unor termeni turcești din limba română. Sunt numeroase cuvintele pentru care s-au propus și alte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se arată în dicționarele românești: carabas, caravelă, chilă, covertă, provă, pupa, șiș. Condițiile istorice în care s-a dezvoltat viața maritimă românească (Marea Neagră și Dunărea erau folosite de vasele turcești) explică împrumuturile respective. Unul dintre criteriile folosite pentru respingerea unei etimologii este și cel al răspândirii geografice, care poate fi folosit mai ales în sens negativ: în general, prezența unui cuvânt în Transilvania poate fi un argument împotriva originii sale turcești: pecmez „marmeladă“, folosit în Banat, este un împrumut din sârbă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele ucrainene (calic, a toropi) și cele sârbești (printre care și cuvântul sârb). Nu rareori un cuvânt a pătruns în română pe mai multe căi, deci din mai multe limbi, poate avea o etimologie multiplă. Dacă ținem seama de acest fapt, numărul cuvintelor bulgărești din vocabularul reprezentativ crește la șaizeci și nouă, cel al cuvintelor rusești la două zeci și nouă, iar cel al ucrainismelor la șase; în cazul acceptării etimologiei multiple, numărul cuvintelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
poate avea o etimologie multiplă. Dacă ținem seama de acest fapt, numărul cuvintelor bulgărești din vocabularul reprezentativ crește la șaizeci și nouă, cel al cuvintelor rusești la două zeci și nouă, iar cel al ucrainismelor la șase; în cazul acceptării etimologiei multiple, numărul cuvintelor sârbești din română crește de la două la douăzeci și patru. Există și false împrumuturi slave: cută „îndoitură într-un obiect de îmbrăcăminte; urmă, dungă“ nu este din bulgară (cum se indică în DEX), pentru că este puțin răspândit în acestă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
omaggio (forma sufixului -agiu trimite la originea italiană, ca și în cazul lui naufragiu sau sufragiu); la fel, limonadă este din fr. limonade sau germ. Limonade, dar varianta limonată este din it. limonata. Alteori, sensul neologismului poate confirma sau infirma etimologia franceză: spicher, considerat împrumut din engl. speaker „vorbitor, orator“, este din franceză, unde termenul respectiv are sensul de „crainic (la radio)“, ca în română. Tot așa vatman, explicat ca provenind din engleză (unde el nici nu există), este un împrumut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de altfel, și varianta populară flanel). Numărul cuvintelor franceze din vocabularul reprezentativ românesc este foarte mare: o sută nouăzeci și trei, ceea ce reprezintă 7,47% din totalul acestuia. Împrumuturile din franceză ocupă rangul V, iar, dacă ținem seama și de etimologia multiplă (multe cuvinte au pătruns nu numai din franceză, ci și din italiană sau chiar din latină, luată ca model de Școala Ardeleană), numărul lor crește la cinci sute șaptezeci și unu, adică ,12%. Unor cuvinte ca dată, deja, destin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
italiană sau chiar din latină, luată ca model de Școala Ardeleană), numărul lor crește la cinci sute șaptezeci și unu, adică ,12%. Unor cuvinte ca dată, deja, destin, a deveni, cu origine numai franceză, li se pot alătura unele cu etimologie multiplă ca a declara (fr., lat.), definitiv (fr., lat.), delicat (fr., lat.), deputat (fr., it.) etc. Sunt mai puțin numeroase cuvintele împrumutate numai din latină (castel, delict, insulă etc.) sau numai din italiană (a costa, locotenent, maestru, piață etc.) care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
statutului de anglicism este discutabilă (unii au detectat o mie patru sute de termeni, alții patru mii!). Multe cuvinte care circulă în limba română pot fi declarate anglicisme numai dacă ținem seama de originea lor îndepărtată, pentru că, dacă avem în vedere etimologia directă, ele intră în categoria celor cu etimologie multiplă: engleză și franceză (club, lider), engleză și germană (boiler, șampon), engleză și rusă (screper). S-ar putea lua în discuție și formațiile hibride din limbajul comercial, în care un anglicism este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o mie patru sute de termeni, alții patru mii!). Multe cuvinte care circulă în limba română pot fi declarate anglicisme numai dacă ținem seama de originea lor îndepărtată, pentru că, dacă avem în vedere etimologia directă, ele intră în categoria celor cu etimologie multiplă: engleză și franceză (club, lider), engleză și germană (boiler, șampon), engleză și rusă (screper). S-ar putea lua în discuție și formațiile hibride din limbajul comercial, în care un anglicism este combinat cu un cuvânt de altă origine: PC-Tisch
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb â ETIMOLOGIA GLOBALĂ Percepând limbile din cele patru zări și de pe toată scara istoriei ca expresii zonale ale comunicării sociale, gândirea realistă identifică începuturile limbajului în capacitatea antropoidelor de a reacționa vocal, inclusiv onomatopeic, prin segmente sonore diferite, la feluritele contacte senzoriale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu-și au originea, cum se crede, în dialectele limbii mamă, ci în materialul aglutinant comun
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a unei civilizații de largă cuprindere. Romanii i-au cucerit pe greci, dar nu le-au putut romaniza limba, în schimb cucerind spațiul tracic au determinat aici schimbări importante mai cu seamă în sensul gramaticalizării structurilor aglutinante. Filologia comparată și etimologia În timp ce originea limbajului își află în opera lui Zaborowski explicația completă în continuitatea concepției Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, evoluția limbii și constituirea limbilor rămân procese percepute și abordate necorespunzător în literatura de specialitate. Cauza blocajului în care cercetarea acestor probleme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poată fi dedusă răspândirea dialectelor lor; în aceeași idee maghiara este adusă, ca ramură ugro-finică, din zona golfului Finic, iar pentru elementele turcice din română sunt invocate dialecte turcice din nordul Mării Negre și chiar limba turcă de mai târziu. Deficiențele etimologiei tradiționale pot fi constatate dacă se analizează modul în care autorii de dicționare etimologice își definesc obiectul. Astfel A. Meillet, care a elaborat partea etimologică a dicționarului limbii latine, alcătuit împreună cu A. Ernout (prima ediție publicată la Paris în 1932
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de cuvânt cu elemente i. e., pe de altă parte, cuvinte împrumutate”. Aceste cuvinte nu intră în atenția comparativiștilor decât în măsura în care poate fi găsit pentru ele un sprijin în familia respectivă a limbilor i. e. „S-a estimat, continuă autorul, că o etimologie i.-e. nu poate fi utilă decât dacă apropierea propusă cu alte limbi ale familiei este certă sau cel puțin probabilă; toate apropierile care nu sunt decât posibile au fost, deliberat, trecute sub tăcere.” Făcând trimitere la dicționarele etimologice ale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Fr. Müller, lingvistul francez conchide că după mai bine de un secol în care savanții cei mai pertinenți și mai bine înarmați pentru a cerceta cuvintele latine și pe cele ale altor limbi i.-e., „este probabil că toate etimologiile evidente au fost propuse, așa că s-a convenit să nu se mai propună altele noi”. Considerând că cercetarea etimologică practicată de filologia comparată este unica posibilă, Meillet anulează istoria nescrisă a limbilor atestate mai târziu sau neatestate. Iată raționamentul lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
anevoioasă și chiar imposibilă. Dificultăților pe care teoria neogramatică le ridică în calea analizei etimologice prin necesitatea reconstituirii protolimbii i.-e. Mladenov le adaugă altele care blochează definitiv privirea retrospectivă asupra istoriei limbii. Este vorba de faptul că el, făcând etimologia limbii bulgare pe fondul vastului spațiu lingvistic slav, lărgește baza primară, la care neogramaticii își raportează etimologiile, prin includerea în această bază, alături de indoeuropeana comună, a unui număr important de limbi și familii de limbi din spațiul euro afro-asiatic, limbi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reconstituirii protolimbii i.-e. Mladenov le adaugă altele care blochează definitiv privirea retrospectivă asupra istoriei limbii. Este vorba de faptul că el, făcând etimologia limbii bulgare pe fondul vastului spațiu lingvistic slav, lărgește baza primară, la care neogramaticii își raportează etimologiile, prin includerea în această bază, alături de indoeuropeana comună, a unui număr important de limbi și familii de limbi din spațiul euro afro-asiatic, limbi cu care indoeuropeana s-ar înrudi prin comunitatea originii. Astfel se ajunge la limba comună pe care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le-ne, li-n, le-nt (cf. alb. lë „a lăsa, a ceda”, lënë „delăsat, uitat”; sl. laska „mângâiere”, visl. elska, „a iubi”, lat. laxo „a relaxa, a destinde”). Lipsa de perspectivă asupra istoriei cuvântului iese pe deplin în evidență atunci când etimologia tradițională explică denumirile etnice. Acestea sunt analizate pornind de la atestarea lor în scris indiferent unde, fără raportare la fenomenele etnolingvistice pe care le denumesc, la caracterul istoric și zonal al acestora, și sunt apreciate doar după criteriul fonetic, scoase deci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doar o parte a Daciei: „Ardealul sau Țara Ungurească (de sus) se chiamă țara peste munte, care cuprinde o parte de Dațiia“ pentru întreg teritoriul căreia cronicarul folosește ca sinonim denumirea Sțitiia/Schitia. Numind Ardealul „țara peste munte“ cronicarul sugerează etimologia toponimului: „Derept aceea îi zic Țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și cu păduri, cum ar fi îngrădită“ (p. 130). Într-adevăr, partea a doua a cuvântului Ar deal denumește în româna contemporană forma de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cronicarul Ureche, imaginea unei limbi române compozite, lipsite de naștere și viață proprie, domină și astăzi cunoașterea istorică, blocată în lexicul latinei clasice și în completarea medievală a acestuia prin împrumuturi de cuvinte, unul câte unul, din limbile vecine. 4) Etimologia cuvântului Ardeal, sugerată de Ureche prin aprecierea: „derept aceea îi zic țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și păduri“, a fost prezentată în paginile precedente. Aici reluăm discuția, într-un cadru mai larg, despre alt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vodă“ (p. 147). Cuvântul subliniat însemna „moștenitor, succesor“ având și variantele moșnean, moștean, toate legate de ideea de baștină și moștenire, cu rădăcina moș. Familia domnitoare din Moldova se numea Mușatin, pe când domnii munteni erau Basarabi. Rămânând la suprafața lucrurilor, etimologia tradițională separă pe Mușatini de moșani considerând pe primii descendenți ai Mușatei, mama voievodului Petru I, și raportând formele moșan, moș, moșie etc. la alb. moshë „vârstă, generație, vechime“. Formele sunt autohtone, rezultate prin eliminarea miezului lichid. Comp. lat. alodus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
credea Cantemir, de formele seniore, signore, acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar apoi prefixul (do-m-n), astfel vom ajunge la etimologia formei mână. Masă, lat. mensa. Italiana nu a renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca sinonime, fie cu valori mai mult sau mai puțin diferențiate. Vânat, lat. venatio
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aparent, o formă corespondentă. Este însă firesc a raporta la latină forma românească a căpui „a prinde”, și nu la magh. kapni (DEXI). Aceeași bază latină explică, în urma sonorizării consoanelor, pe a găbui și a găbji, precum și pe gabjă, cărora etimologia tradițională le dă o explicație fantezistă. Vorbă, cuvânt menit să sprijine devenirea românei direct din latină (verbum), și nu prin italiană, care redă sensul respectiv prin parola (A se vedea însă și verbo, cu același sens), este explicat de urmașii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îneca, a ruina”, germ. Fisch. Limbile slave au păstrat miezul lichid în forma ryba „pește”, legată etimologic de glybĭ, glubĭ „adâncime, hău”, ca și magh. hal „pește” și halasto „heleșteu”, engl. flesh „carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]