12,743 matches
-
până la a fi și a-și cunoaște esența adevărată, specifică: eul pur. Prin asta, omul moral e prin definiție un om liber care își dictează propria determinare în conformitate cu propria esență și conștiință. Libertatea se dobândește prin cunoașterea limitelor, prin libertatea eului de a vrea conștient ceea ce e în stare să vrea. Forța unificatoare e sufletul. Cu ajutorul memoriei. E sufletul supus schimbării? E clar că noi ne schimbăm. Ne schimbăm caracterul, dorințele, plăcerile, vrerea, reacțiile, ideea despre viață, despre valori și ce
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
procreația primordială, Adam și Eva dădeau naștere unei procreații infinite care prolifera posibilitatea și probabilitatea cunoașterii și a creației. La început, în individ se naște conștiința de sine, prin delimitare și diferențiere față de ceilalți, prin conștientizarea propriului trup, al propriului eu, cu dorințele lui. Apoi apare conștiința identității sau neidentității. Se nasc apoi valorile (la cei care se nasc): morale, estetice, sociale; aspirațiile. Esența ființării e a dori eternitatea. Eternitatea fizică, biologică, a materiei însuflețite și neînsuflețite. Eternitatea psihologică și spirituală
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
și în același timp voința (conștientă sau inconștientă) de a-și satisface dorința. Eliberarea lucidă de dorințe și vrere e ceea ce misticii fac. Dar ei le transformă în iubirea de Dumnezeu, o iubire absolută a existenței. Renașterea a ridicat demnitatea eului, omul se poate uita cu demnitate la semenii lui. Epoca barocă l-a impulsionat și i-a dat vanitate. Rațiunea are pretenția de a explica existența lui Dumnezeu pe cale pur logică. O logică impusă și speculativă. Pentru Descartes eul e
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
demnitatea eului, omul se poate uita cu demnitate la semenii lui. Epoca barocă l-a impulsionat și i-a dat vanitate. Rațiunea are pretenția de a explica existența lui Dumnezeu pe cale pur logică. O logică impusă și speculativă. Pentru Descartes eul e rațiunea gânditoare care-și dovedește propria existență prin conștientizarea procesului gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
impulsionat și i-a dat vanitate. Rațiunea are pretenția de a explica existența lui Dumnezeu pe cale pur logică. O logică impusă și speculativă. Pentru Descartes eul e rațiunea gânditoare care-și dovedește propria existență prin conștientizarea procesului gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că eul e totul. Nietzsche duce conceptul la extremă, proclamând atotputernicia superegoului care
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
care-și dovedește propria existență prin conștientizarea procesului gândirii. La Kant, eul se emancipează, e instanță conștientă, ordonatoare și legislatoare, morală și liberă, fie că se manifestă religios sau nu. Leibnitz numește omul un mic Dumnezeu. Apoi Fichte decretează că eul e totul. Nietzsche duce conceptul la extremă, proclamând atotputernicia superegoului care se autodepășește continuu, fără a implica neapărat și nuanțe morale, procesul are loc dincolo de bine și de rău, mergând în linia lui Spinoza, care decreta ca virtute puterea și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
adevărul universal. Dar vrerea lucidă și sublimată e însăși caracteristica omului. Budismul se ocupă de anularea vrerii, prin anularea voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
lucidă și sublimată e însăși caracteristica omului. Budismul se ocupă de anularea vrerii, prin anularea voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu, moralitatea e intrinsecă lui Dumnezeu. Creștinismul are în vedere un proces
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu, moralitatea e intrinsecă lui Dumnezeu. Creștinismul are în vedere un proces dinamic al contrariilor pe o spirală a transcendenței planurilor realității și spiritului, de la
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
e această dinamică. Galaxiile sunt gândurile Lui și noi ne minunăm de spectacolul feeric al universului. Formula lui Einstein a dus la bomba atomică, la formula morții, dar și a începutului, a vieții. În plan filozofic, energia ar fi subiectul, eul, sufletul, voința, conceptul, forma, ideea, iar masa ar fi obiectul, substanța, realitatea. Ele sunt interschimbabile. Hegel descrie istoria ascendentă: de la un eu-voință sau spirit natural, impersonal, anorganic ori biologic, reflex, la un spirit personal, conștient de sine și de lume
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
se ia în posesie, moral și altruist, terminându-și evoluția în Ideea Absolută, în frumusețe și bine, în Dumnezeu. Voința superioară e deasupra cauzalității și efectului, ținând totuși cont de ele, e liberă, imortală și incoruptibilă, într-o aventură a Eului, a Voinței și Spiritului, a devenirii lor.
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
susțin greșit că la baza emoțiilor ar sta expresiile emoționale. Expresiile emoționale însă nu sunt acte anonime, ci reacțiuni ale organismului totalitar, adică în totalitatea lui. Așadar, expresiile emoționale sau mimica sunt linii de direcție, numai în care se cristalizează eul omenesc. Obiecțiunea lui Bechterew: Mimica este autonomă. Ea se poate manifesta, fără să aibă loc și emoția. Ca în cazul animalului decerebrat, căruia i se excită thalamusul. Invers - animalul poate avea o emoție, fără mimică, atunci când thalamusul este anesteziat. Mimica
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
anesteziat. Mimica are loc prin thalamus. Emoția, - de ordin cerebral. Ea se bazează pe o structură psiho-fizică, totalitară... (folosind iarăși cuvântul compromis politic). Corpul și presupusul suflet fac parte dintr-o unitate mai cuprinzătoare, numită structura psiho-fizică - conștiința de sine, eul... Acum, se pun două întrebări, esențiale: prima, în ce condiții se nasc emoțiile; a doua, ce este propriu-zis emoția... Prima condiție de apariție a emoției este să avem o schimbare de trăire, erlebnis... A doua condiție este ca schimbarea de
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-ar părea, astăzi... Așadar, Eul liric aruncă în afara drumului pietre ce ar putea împiedica minunea vegetală să crească, din întâmplare, acolo - chiar dacă scrutătorului îi e sortit să se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după care, el sfârșește prin a pune, la rândul lui, o întrebare metafizică: "La urma urmei, / din câte adevăruri se compune un om?" Fă-mi plata, te
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
în care cuiva i se cere să spună "adevărul", adică "tot". Ca orice ins supus chestionării (căci despre așa ceva e vorba, mergând până la folosirea torturii oculare: "Și stingeți odată această cumplită / lampă scormonitoare de iad, / care-mi bate în ochi!"), Eul jură că a spus tot și altceva nu mai știe. Întrebările probabil foarte vagi, de ordin general, trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Eul jură că a spus tot și altceva nu mai știe. Întrebările probabil foarte vagi, de ordin general, trebuiau să-l împingă pe cel anchetat să ofere el însuși un "element" de la care punerea în acuzație să poată fi întocmită. Eul a înțeles perfect respectiva tactică și, de vreme ce trebuie să spună tot, dă răspunsuri generale până la sfidare: el îndrăznește să pronunțe chiar verbul mortal "recunosc", urmat de "știu", atât de necesare torționarilor pentru a baza rechizitoriul pe formula: "X și-a
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
la infinit. Este el supravegheat și studiat de invizibilul Bătrîn, este acesta pseudonimul unei absențe? Și de ce n-ar fi toți pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul se numește Daniel, la fel ca tălmăcitorul viselor lui Nabucodonosor. în Babilonul din romanul lui Octavian Paler nu există însă nici un rege, iar Dumnezeu este cu
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
ușurau. Am amețit deodată și simțurile mele au părut că se pregătesc, de la o clipă la alta, să întrerupă contactul cu lumea exerioară. Tot ce era în preajmă a început să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Damaschin vădesc o mare vitalitate, o învolburare a simțurilor "păgînă", aidoma celor ale lui Blaga sau Ioan Alexandru. Semeața izbucnire biologică semnifică un soi de intrare zgomotoasă în arenă, menită nu numai a atrage atenția ci și a da curaj eului creator prin sine însuși, a-l autostimula prin maniera incandescentă de care se arată capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
veacului trecut, cu mici variații, tema a rămas în esență aceeași. Chiar istorii de mare actualitate ale literaturii britanice nu depășesc limita acestui cadru analitic. Stephen Coote conchide, de pildă, că romanul reprezintă o alegorie a ideii că, în om, "eul public și cel intim nu sînt decît două fațete ale aceleiași personalități", iar Andrew Sanders crede, în mod similar, că nuvela studiază "binele divizat" (de interferența "răului") și, simultan, "dedublarea etică". Întrebarea care se pune aici este următoarea: ne aflăm
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]