3,226 matches
-
autorităților romane pentru a fi condamnat, ei aveau datoria de a-i asigura o îngropare corespunzătoare (cf. citatul de mai sus din Mișna, tratatul Sanhedrin 6,5). Această sarcină i-a revenit lui Iosif din Arimatea, membru al Sinedriului. Povestirea evanghelică concordă cu practica iudaică pe care romanii o respectau în timp de pace. Evangheliile ne spun că „Maria Magdalena și Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus” (Mc 15,47). Familia lui Isus și prietenii săi trebuiau să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat pe Isus (precum femeile menționate în povestirile evanghelice) știau unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească în conformitate cu tradițiile iudaice. În viitor, aveau de gând să intre în posesia rămășițelor lui Isus pentru a le muta în locul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau se menționează vreuna dintre ele. E un fapt neobișnuit deoarece, începând cu Paul (cf. 1Cor 15), putem observa o foarte sofisticată hermeneutică a câtorva texte biblice deja bine încorporate în teologia creștină de la început. În schimb, în aceste narațiuni evanghelice nu există nicio mențiune a unui pasaj particular și nici măcar un ecou al unui text din Vechiul Testament. Îmi închipui că unii se gândesc că această absență scripturală e motivată de faptul că cei care au scris acele narațiuni - ne aflăm
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
respective, trebuie să fi fost foarte jenant să te gândești că principalii martorii ai acestui eveniment extraordinar erau femei, și nu în ultimul rând una cu o reputație neobișnuită, ca a Mariei Magdalena. Și totuși, în toate cele patru povestiri evanghelice se află în centrul atenției: ele sunt primele apostole, primele care le spun celorlalți că Isus a înviat din morți. Conform cu ceea ce am notat mai devreme în această carte, e pur și simplu imposibil de crezut că tradiția a început
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acest caz, povestirile par să fie foarte, foarte antice. A treia caracteristică stranie ce face pereche cu a treia mutație a crezului ebraic despre înviere o constituie însuși portretul lui Isus. În secolul trecut, mulți au încercat să argumenteze relatările evanghelice după cum urmează. Mai întâi, după moartea lui Isus, poporul era atât de copleșit de durere, încât nu mai știa ce să creadă. În al doilea rând, în mod gradual, a dobândit o nouă conștiință spirituală, o nouă convingere că ceea ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în continuare aceste două idei. Să presupunem, ipotetic, că ucenicii au văzut sau au crezut că văd pe cineva pe care l-au luat drept Isus. Acest lucru, de unul singur, n-ar fi putut să dea naștere la relatările evanghelice actuale. În lumea antică, nimeni nu punea la îndoială faptul că oamenii pot avea experiențe stranii, precum întâlnirea cu cineva mort. Cunoșteau la fel de multe ca și noi despre viziuni, spirite, visuri; știau că, dacă cineva plânge o persoană care abia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
află în Biblia ebraică și aramaică la care se adaugă textele grecești ale canonului alexandrin, adică așa-numitele cărți deutero-canonice, acceptate ca inspirate de Biserica Catolică, nu însă și de Israel și, după exemplul său, nici de cele mai multe dintre bisericile evanghelice. În această carte nu ne-am propus să discutăm problema canonului biblic și criteriile folosite pentru a include sau nu o carte în el. Pentru această temă se pot consulta Introducerile la Vechiul Testament (Soggin 1987), iar alte informații utile se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că motivul principal al declinului era justificata mânie divină. Așadar, o explicație direct religioasă și teologică, cunoscută și la alte popoare. Ceva asemănător se întâmpla din nou la sfârșitul celui de-al doilea război mondial când, în septembrie 1945, bisericile evanghelice germane au publicat o mărturisire a păcatului în care se recunoștea că situația dezastruoasă a țării, învinse și devastate, se datora mâniei divine din cauza neopăgânismului, exterminării evreilor, țiganilor și slavilor și altor infamii, fără să pună deloc în discuție factorii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de a pune mâna, legitim, pe bunurile lui. Bătrânul Marx avea dreptate atunci când spunea în legătură cu burghezii: nu au morală, ei se servesc de morală. Nu o să le facem onoarea de a-i "numi". Să-i amintim sociologului nostru catolic expresia evanghelică a lui Iisus: Qui potest capire capiat, să înțeleagă cel ce poate! De fapt, acestea sunt tipicalități. Acelea ale nihilismului moral în afirmarea ipocrită a moralei (moravuri, știință, politică) universale. Stalinista convertită, maoistul necizelat, catolicul încă preot și arivistul care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă un avocat celebru: "Denunțați-vă unii pe alții este noul credo al unei societăți paranoice și rele care supraveghează totul și nu împiedică nimic"3. Și se fac petiții contra unei teze proaste, contra hărțuirii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar Diavolul nu rămâne mai prejos în îmbulzelile suscitate de muzica "gotică". Candomblé, umbanda braziliene sunt un bun exemplu al unei astfel de conjugări. Și este instructiv să observăm cât de numeroase sunt orașele franceze în care regăsim astfel de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
păcatele” (Mc 2,4). Pentru ca să aibă parte de această iertare, omul este îndemnat în mod constant, de-a lungul Evangheliei, la convertire: „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15); în ciuda păcatului comis, păcătoșii sunt situați în centrul mesajului evanghelic. Atenția față de ei este asemănătoare cu cea pentru săraci, bolnavi, închiși, etc. Ei sunt destinatarii Veștii celei Bune, ai Împărăției Cerurilor, fapt pentru care Isus afirmă în mod explicit că „nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii” (Mc
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Sau, dimpotrivă, va începe să atribuie societății cauza păcatului, pentru că el afirmă că păcătuiește doar datorită structurilor greșite ale ambientului social în care trăiește sau datorită organizării defectuoase a întregii societății. Chemarea la iubire, în aceste context, își pierde perspectiva evanghelică și își însușește doar un sens pur psihologic și ideologic. 3.3 Criza vieții sacramentale și a sacramentului reconcilierii Schimbările la nivel social și cultural fac să se perceapă în mod diferit anumite limbaje și simboluri religioase, fapt care face
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
convertirii și al efortului de conformare cu Cristos”. Prin această structură de celebrare propusă de Ritualul Penitenței, Biserica vrea să facă trecerea de la o celebrare pur juridică, moralistă, intimistică a sacramentului reconcilierii, așa cum era în trecut, la o celebrare mai evanghelică și mai eclezială, promovând totodată și un itinerariu mai accesibil de convertire. Structura propusă de Ritualul Penitenței trebuie menținută cu fidelitate de către confesor și penitent. Însă, dacă există alte necesități pastorale, preotul celebrant are permisiunea chiar de a omite anumite
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
medic. Toate aceste modele, folosite în anumite împrejurări în mod frecvent, dau naștere unor paradigme, la care confesorul poate apela în mod intenționat în dialogul său cu penitentul. Folosindu-se de acestea, el vrea să îi faciliteze penitentului înțelegerea mesajului evanghelic, să îl ajute în primirea reconcilierii sacramentale și să îi indice mai ușor o cale de sfințire. De multe ori, aceste paradigme se impregnează adânc în viața confesorului, modelându-i personalitatea, fapt ce poate fi în favoarea celebrării sacramentului reconcilierii, cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
primi vestea că Cristos, singura persoană care vindecă și poate să învioreze adâncurile omului, este prezent și poate fi întâlnit și simțit în acest sacrament, înseamnă pentru omul de azi, mai ales pentru creștinul care se spovedește, un adevărat anunț evanghelic. În fața rănilor pe care le simte, în fața slăbiciunilor și a temerilor pe care le poartă în sufletul său, penitentul se simte întărit și încărcat cu speranță. Împlinind această misiune, confesorul dovedește că ascultă de glasul lui Isus (cf. In 20
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-i un nivel înalt de sensibilitate morală. El este ajutat să vadă necesitatea virtuții penitenței în viața sa, ca o acceptare liberă a crucii, care nu vrea să însemne o viziune pesimistă asupra vieții, ci o urmare continuă a îndemnului evanghelic „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,14). Spovada frecventă poate fi privită și ca un rezultat al inspirației care vine din răspunsul pe care Isus îl dă lui Petru: „nu de șapte ori, dar de șaptezeci de ori
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este chemat în mod constant să cultive o viață spirituală profundă, deschisă la lucrarea Duhului Sfânt, alimentând un program personal de rugăciune și de meditare a cuvântului lui Dumnezeu, fiind fidel practicii sacramentale, care să se răsfrângă apoi în caritate evanghelică față de cei în nevoie. El este invitat să își dea interesul să își dezvolte „acea sensibilitate umană care îi permite să înțeleagă nevoile și să accepte doleanțele, să intuiască dorințele neexprimate, să împărtășească speranțele și așteptările, bucuriile și necazurile vieții
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă repede. Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să le amestece cu ale celorlalți. Mă bucur să întîlnesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ea Îl apucă Într-o mînă cum ai apuca un pachet. Cu cealaltă Își desfăcu rochia și dezveli un sîn uriaș, moale, cu un sfîrc roz-Încredibil-presărat-cu-bubulițe și Începu să-l alăpteze. Îi povestea mai departe cum stau lucrurile cu religia evanghelică, așa că el nu putea să plece. Tremura din tot corpul. Nu mai putea suporta. Simțea În gură un gust amar. Apoi se uită spre ușă și vomită. În timp ce vomita Își dădea seama că pentru nimic În lume n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
siguranță, pentru că este blajin față de toți; el nu se face temut prin forță, violență, viteză, robustețe, care sunt proprii calului. 4. Măgarul, animal „virtuos”. În cele ce urmează nu vrem să botezăm măgarul sau să-l facem posesor de virtuți evanghelice, însă trebuie să recunoaștem că măgarul are multe virtuți specifice animalelor. Nu trebuie să reevaluăm măgarul, pentru că el se evaluează singur, dovedindu-se din calea-afară de util și adaptabil, extrovers și apt pentru diverse munci. Din-colo de ceea ce s-a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu violență ceea ce vestește, propunerile pe care le face? Doar calea blândeții este calea pastorală. Creștinismul este gratuitate, propunere, invitație, in-terogare. Acest lucru îi cere preotului să abandoneze, întâi de toate, aroganța culturală care este în contradicție izbitoare cu blândețea evanghelică. În pastorală, nu poate avea pondere ni-mic: nici frumusețea, nici forța, nici banul, nici puterea, nici inteligența, nici cultura, nici șiretenia, nici amenințarea, nici șantajul. Nimic din toate acestea sau ceva asemănător. Ba mai mult, deseori, preotul pare să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de rigorile false care acoperă unitatea profundă, chiar și acolo unde ea există, el nu se manifestă ostil, din principiu, diversităților legitime”. Nu numai să nu fie polemic, dar și extrem de delicat trebuie să fie preotul care vrea să trateze evanghelic partea din Biserică ce i-a fost încredințată grijii sale pastorale. Delicatețea în cuvinte, în gesturi, în gânduri și în sentimente se cere pentru o realitate de har, după cum este comunitatea creștină, iar preotul este capabil de aceasta fiind educat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
amenințată, de la copilul de-abia conceput până la a bătrânului aflat la pensie. Suntem slujitorii celor săraci, aju-tându-i să se elibereze de jugul foamei și al ignoranței, de boală și de moartea prematură. Suntem slujitorii păcii, încrezându-ne în forța blândeții evanghelice și a jertfirii de sine făcută din iubire, depășind orice sentiment de ură și de răzbunare”. Activând metodologia întotdeauna validă a răsturnării, acea Lettera își continuă discursul cu o decizie profetică, ce semnalizează bine convingerea că slujirea Cuvântului trebuie făcută
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
răul care sunt prezente în viața comunității oamenilor din care provine comunitatea creștină. În consecință, omilia este o slujire, care trebuie făcută respectând anumite exigențe, cerute de adevărul pe care îl vestește și îl celebrează; omilia trebuie să respecte ordinea evanghelică corectă a primatului harului și omiletul trebuie să fie autentic și sincer, pentru că Cuvântul nu tolerează prefăcătoriile. 4. Familia prezbiterală în fața dificultăților vestirii Cuvântului într-o cultură slăbită 1. Preotul în fața identității nesigure a postmodernismului. Preotul nu este unul care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]