4,693 matches
-
de obicei, în România anului 2006, înfruntare polemică și discurs revendicativ. Există pe această temă o întreagă bibliografie de specialitate, mai ales franceză, dar ea rămîne ignorată cu superbie; cel puțin pînă acum, observăm mai ales vocația interjecțională a disputei, evocarea confuză și vagă de argumente literare pentru mascarea unor pulsiuni ce n-au nimic a face cu literatura, ci doar cu obsesia afirmării sociale și mediatice. Așa a fost mereu și pretutindeni, dar cu atît mai mult în România acestui
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
celebritate occidentală, pe care Gelu Ionescu a avut norocul a-i cunoaște îndeaproape. Sunt piesele unui album din zona istoriei vii, în care omenescul e încă spontan, netras în generalitate, rămas la stadiul de imagine, senzație, emoție. Grație unor asemenea evocări, personalitățile în cauză ni se prezintă sub specia creației, ca niște personaje ale propriilor opere. Facem cunoștință cu ele sub semnul interesului acut cu care le parcurgem opera ce le integrează în chip de... inedite. Eugen Ionescu era "mai degrabă
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
Daniel Cristea-Enache O nostalgie vizibilă impregnează evocările actuale ale vechiului București: orașul interbelic, dinaintea sistematizărilor ceaușiste, metropola cu trupul adâncit în trecut și cu căpșorul, aranjat chic, privind către luminile Parisului. Mulți dintre contemporanii acelui București s-au stins, astfel că "rememorarea" este mai mult un exercițiu
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
ori cu probleme față de regim", "viața de diribau a unui consătean de la Canal"; "știam că la Canal este și un consătean, militar în termen, arma lui fiind numită diribau" (EZ, 15.01.2006). Într-un reportaj de la începutul acestui an, evocarea detaliilor istorice se asociază cu o binevenită explicație etimologică: aflăm că diribau reprezintă pronunțarea populară, deformată, a denumirii unei firme de construcții germano-române; aceasta - Derubau - era foarte cunoscută, se pare, mai ales în legătură cu construirea de căi de comunicații, în anii
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
povestiri sau microromane) Sorin Titel e proiectiv, abstract, oniric pe alocuri, experimental - adică, în general vorbind, evazionist, neimplicat în actualitate și nici în propria biografie decât tangențial, în romanele maturității, de la țara îndepărtată încoace, scriitorul e nostalgic, retrospectiv, concret în evocările prin intermediul povestirilor, realist, în bună măsură regionalist în recuperarea ținutului bănățean. Primul Sorin Titel e predominant vizual, autor de scenarii cinematografice, pe când al doilea Sorin Titel e predominant auditiv, un foarte bun povestitor, posibil autor de scenarii radiofonice. Simetria e
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
radiofonice. Simetria e, desigur, discutabilă, ca orice schematizare, pentru că există elemente comune de la o etapă la alta. Dar e evident că perspectiva socială a prozei lui Sorin Titel se deschide promițător spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
la Nottara (nu le mai amintesc) s-au lansat multe alte cărți, în prezența a numeroși oameni de cultură din Cluj. Au avut loc întâlniri cu scriitori valoroși, precum scriitorul prof. dr. Mircea Popa, Ioan Barbu, Constantin Zărnescu (cu cartea Evocare: Centenarul „Păsării Măiestre”) și Constantin Mustață (cu cartea România trădata și Comoara dintr-un manuscris regăsit după 66 de ani) - de prof. dr. Ioan Bozdog - volum îngrijit de Constantin Mustață). Să amintesc pe scurt, autorii și cărțile lansate sau prezentate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
alteia. Când autoritatea e restrictivă și conservatoare, apar mișcări de reacție și contestare, de negare și transgresare a regulilor. Un clasicism academic incită la revolte avangardiste. În schimb, cînd instanța oficială se manifestă permisiv și tolerant, apar nostalgii totalitare, cu evocarea modelelor (țepeș-vodă, ,ne-ar trebui o tiranie ca-n Rusia", dictatura militară, Ceaușescu etc.). Toleranța autorității produce reacții infantile de mare iritare, pentru că modifică rolurile tradiționale și îl derutează pe cetățeanul care nu mai știe cum trebuie să se comporte
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
ca o rememorare tristă a unui trecut îndepărtat. Cititorul care va lua această premisă în serios nu se va înșela, atît doar că așteptările îi vor fi depășite cantitativ, descoperind în volumul din 2007 al autorului francez nu o singură evocare, ci patru povestiri ale tot atîtor personaje ce și-au legat tinerețea de cafeneaua Le Condé, din piața Odéon. Romanul se constituie din povestea reconstruită de trei bărbați a unei tinere femei. Cum o cafenea își conturează o identitate prin
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
propriul fundal textual, coeziunea romanului nu este în pericol, fiind asigurată de elementele compoziționale. Ceea ce atrage atenția încă de la început este polisemia, păstrată și în română, a adjectivului din titlu. Tonul nostalgic al fiecărui narator legitimează interpretarea primă: romanul este evocarea cu variațiuni a unei epoci și a unei vîrste apuse, recuperabile doar prin povestire. Însă, la fel de bine, se pot găsi argumente în text și pentru cealaltă decodare - mai pragmatică, tristețea trădînd regretul pentru anii petrecuți în derivă, la mesele cafenelei
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
La zece ani de la moartea fostei directoare de la „L’Expres” s-au publicat mai multe cărți, între care un fel de autobiografie socotită pierdută și o evocare biografică datorată unei jurnaliste care i-a luat bătrânei doamne în pragul morții un interviu excepțional. Colaboratoare și iubită a lui Jean- Jaques Servan-Schreiber, fondatorul „Express”-ului, Giroud a fost o mare editorialistă, cu un verb exact, deși deseori teribil
Neuitata Françoise Giroud () [Corola-journal/Journalistic/4001_a_5326]
-
cele mai complete colecții de fluturi din lume. În literatura sa epistolară evocă cu talent și minuțiozitate acest topos care l-a impresionat încă din momentul descinderii. Epistolele trimise profesorului și junimistului Constantin Meissner (1854- 1942) conțin informații, mărturii și evocări privitoare la familia lui Aristide Caragea, la acest fermecător și binecuvântat loc de meditație, la oamenii din sat și de pe moșie și, mai ales, la lecturile și cercetările pe care le întreprinde în cei doi ani cât a fost dascăl
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
alteia din Brăila, a mamei, învățătoarea dedicată instruirii copiilor pe care îi învață nu doar carte, ci și jocuri și cântece, ea însăși cântând „discret la vioară”. Căldura specială a tonului o vom percepe încă mai vie în paginile de evocare a Brăilei, expresie a unei legături culturale și sufletești din care Vârgolici nu face o taină. Dimpotrivă. „Cu orașul Brăila - va scrie - m-am contopit cu întreaga ființă, în cuget și simțire”. Este ceea ce îl și face să lanseze, parafrazându
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
1998) sau Mircea Handoca, care publică în volumul "M.Eliade și corespondenții săi", o epistolă, unde marele savant este anunțat despre o recenzie , datorată lui M.P., nu am dat peste un portret interior al celui care a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie despre moartea excelentului ei redactor nr. 13/1975, la cei care și-l amintesc, întristați, în revista pariziană "Limite", 1975. Virgil Ierunca,( "Subiect și predicat", sau
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
se ocupă de unele personalități notorii, ori nume mai puțin cunoscute, să încerc, cum pot, liniile unui profil al lui Mircea Popescu, pe cont propriu, pornind de la alte surse. Martori ai epocii, supraviețuind miraculos, peisajul Urbei, unde a trăit eroul evocărilor mele, casa unde a stat, locul unde a predat, Universitatea "La Sapienza", sediul redacției, al secretariatului coordonator al Societății Academice Române, unde eu însumi am fost oaspete, pe Passeggiata del Gianicolo, 5, în această primăvară, prin bunăvoința rectorului Colegiului pontifical
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
format prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua formă; Petică reușește să creeze pe cont propriu, în anul următor, primele poeme în proză de tip evoluat, împingînd în uitare exercițiile de pînă atunci ale lui Macedonski
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
este identică, iar principala problemă stilistică întîmpinată de ambii scriitori pare să fi fost disciplinarea, în fraze armonioase, a unei viziuni prin excelență poetice asupra lumii. Poemele de factură pre-trakleană rămîn puține; în jurul lor gravitează zeci de articole de gazetă, evocări memorialistice, portrete, scene cotidiene. Rareori cîte o frază, cîte un paragraf pierdute în textul articolelor de ziar îmbracă o neașteptată scriitură poematică. In intervalul de timp ce i-a mai fost dat lui Petică să trăiască, miracolul din anul 1900
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Alexandra Lvovna Tolstaia Textul de mai jos, extras din amintirile celui de-al doisprezecelea și ultimul copil al lui Lev Tolstoi - Alexandra Lvovna Tolstaia (1884- 1979), este o evocare, impresionantă prin însăși sobrietatea ei, a ultimelor săptămâni din viața fratelui său, Ilia Lvovici Tolstoi. Ca atmosferă și dimensiune tragică, textul amintește întrucâtva de Moartea lui Ivan Ilici - dar pornind din perspective diferite: în vreme ce pentru personajul nuvelei lui Tolstoi (scrise
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
lumii”. Totul într-o tensiune psihologică acută, care plasează tehnica scriiturii nu în romantica sferă a dublului à la E.T.A. Hoffmann sau E.A.Poe, ci în curată sfâșiere dostoievskiană. Apropierea de Istanbul este evidentă: doar că accentele autocritice și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă în plan ficțional. Amintirile autorului despre propria copilărie și tinerețe, despre „blocul Pamuk”, unde și-a trăit o mare parte de viață în ambianța nonșalantă a unei familii burgheze înstărite
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
internaționali - este fără precedent și fără egal în istoria noastră.” Evident, politicienii de astăzi ar trebui să-și însușească lecția lui Ion I. C. Brătianu: idealul său, ca și al celorlalți Brătieni, s-a numit România - așa cum observă Răzvan Theodorescu în evocarea sa. Iar dacă nu reușesc să-și însușească această lecție (mult prea grea pentru oamenii comuni), măcar să încerce. Măcar să-și facă dintr-un asemenea om modelul, reperul. În momentele de slăbiciune și de confuzie, cum este acesta, trebuie să ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
să vadă îi împiedică să o perceapă. Ce strigăt de agonie se va ridica în toată lumea, atunci cînd vălul aparențelor va începe să se destrame. Văd venind cele mai înspăimîntătoare măceluri!” Clarviziune sau pur și simplu potrivire fericită? Oricum, scurta evocare pe care Stroescu-Stînișoară i-o face scriitorului francez ne aduce în atenție o figură aparte a culturii europene.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
care, prin îndepărtarea pe care o aduc în timp, silesc cititorul la o schimbare de perspectivă: ești mutat într-o epocă a cărei atmosferă se definește prin irepetabilitata farmecului ei, dar o atmosferă pe care autorul o sugerează livresc, prin evocarea celor trei elemente care dau tonul oricărei perioade: personaje, evenimente, împrejurări. Adică subiecți trăindu-și dramele în cadre istorice, fără ca vreunul din ei să le poată intui deznodămîntul. Se confirmă din nou regula ingrată a experienței în viață: adevărurile esențiale
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
îi lipsește - defecte pe care le suplinește prin erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
fascinantă a unei lumi apuse la izul înțepător al unor urgențe palide și trecătoare. Oricum, o carte al cărei stil ține de un tipar spiritual pe care generația de azi nu-l poate imita, și asta nu doar din neputința evocării unui univers pe care nu l-a trăit, ci mai ales din lipsa acelui sunet cultural (armonicele din jurul frazelor) pe care nu-l poți obține decît printr-o instrucție de care epoca actuală nu mai are habar.
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
revenirea la monarhie, mai rămâne un singur obstacol de depășit: referendumul. Consultarea populației rămâne singura piedică dificilă pentru susținătorii regelui. Chiar dacă Mihai I se bucură de o mare popularitate, românii sunt încă marcați de anii de comunism, în timpul cărora, simpla evocare a regelui te putea trimite la închisoare. A reuși mobilizarea majorității românilor în favoarea monarhiei va reprezenta cu siguranță un obstacol aproape de netrecut. Cu toate acestea, militanții pentru monarhie nu depun armele: „Cetățenii trebuie informați în legătură cu acest subiect”, subliniază Elie, o
Street Press: 2013 ar putea fi anul revenirii monarhiei în România by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40624_a_41949]