2,944 matches
-
la fugă cel puțin, nu în sens literal! Creșterea aportului de oxigen nu corespunde unei creșteri a cantității de dioxid de carbon produse, fapt ce creează un dezechilibru. Hiperventilația este definită drept un ritm și o profunzime a respirației care exced nevoile organismului la un moment dat. Dezechilibrul rezultat poate produce numeroase simptome fizice, printre care se numără: Amețeală Slăbiciune Confuzie Senzație de sufocare Vedere încețoșată Senzație de ireal Amorțeală și înțepături la nivelul extremităților Mîini reci, umede Rigiditate musculară (inclusiv
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
are dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie să conție convocațiunea alegătorilor până în două luni de zile și a Adunărilor până în trei luni. Domnul poate amâna Adunările; oricum, amânarea nu poate exceda termenul de o lună, nici a fi reînnoită în aceeași sesiune, fără consimțământul Adunărilor. Art. 96. Domnul nu are alte puteri decât acele date lui prin Constituțiune. secțiunea ii Despre miniștri Art. 97. Nu poate fi ministru decât cel care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
felul de bunătățuri. Ospătari în alb ne întind pe tavă păhăruțe cu vin de Porto, sendvișuri și răcoritoare. Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește câteva imagini spectaculoase, și în primul rând giganticul pod Vasco da Gama, a cărui apariție ne lipește pe toți, ca un magnet, de ferestrele din dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe tavă păhăruțe cu vin de Porto, sendvișuri și răcoritoare. Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește câteva imagini spectaculoase, și în primul rând giganticul pod Vasco da Gama, a cărui apariție ne lipește pe toți, ca un magnet, de ferestrele din dreapta ale vagonului. „Se întinde pe o lungime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți întoarce în carcera inițială, „naturală” a existenței tale. Sunt gânduri care se scriu aproape singure. Mâine-dimineață, vom pleca spre Polonia, la Malbork. Înainte de culcare, îmi fac bagajele. 22 iunie, joi VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spune ea îi provoacă lui Vasile hohote de râs în cascadă, un râs contagios. Se pare că între ei doi, Corinne și Vasile, se creează un fel de legătură psihologică, pentru că se înțeleg dintr-o privire. Într-un târziu, urc - excedat de fumul de la țigările celor din salon - pe punte ca să privesc cum intrăm și ieșim succesiv dintr-o ecluză. E un lac de acumulare, și albia râului a fost coborâtă cu câțiva metri. Un muncitor de bord trebăluiește la niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și în comerț. Aceste prăpastii sunt considerabile: multe din statisticile naționale desemnate să urmărească plățile internaționale pentru bunuri și servicii nu au aproape nicio legătură între ele: deși exportul unei țări înseamnă importul alteia, nu mai înainte de 1983 plățile globale excedau încasările cu 100 miliarde de dolari (Walter 1985: 19). Existența unor astfel de interstiții nu este în niciun caz recentă, și un număr de teorii ale formării statului care altfel sunt conflictuale între ele, sunt de acord în privința faptului că
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ea manifesta mereu pentru el un interes neobișnuit, care pe el îl și flata, îl și mira, îl și jena, ea îi declara că se simte definitiv, obsesiv atrasă de el și se comporta ca atare. De regulă, Irina îl exceda cu prezența ei, cu pasiunea ei paroxistică, așa încât era absolut stranie absența sau retragerea sau eclipsa ei din ultima vreme. Tata și-a spus că plecarea lui intempestivă este un semn al destinului. Probabil, așa se cuvenea, prin transferul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și a patra. Punând alături mai multe programe TV, constatăm că prezentarea pe scurt a acestor filme-gunoi e la fel în toate. Fapt ce înseamnă că textul e livrat deodată cu filmul, că are un autor și că lumea noastră, excedată de romancieri, eseiști și poeți, l-a născut pe scriitorul de subiecte de tip hodoronc-tronc. Numai publicul său cel mare și telecomandat e în stare să priceapă subtila relație cauzală dintre coada vacii și ștampila primăriei. Cele șapte simțuri La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
regiune. Le simt undeva aici, peste dealuri, și apropierea lor mă irită și îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme diferite. E ceva și asta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o floare. În tot acest timp, țăranii de la începutul secolului douăzeci își duceau viața în mizerie, cei din anii ’50 înfundau pușcăriile pentru că se opuneau colectivizării, iar cei din anii ’80 erau excedați de cotele de lapte pe care le dădeau statului sau de drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot așa și acum. În timp ce domnu’ reporter descinde la sat, alege pe sprânceană câțiva tineri, îi pune pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și al cărei accent valah pare inalterabil și până la amănuntul deloc căutat cu lumânarea că un arhitect întors în țară nu poate umbla îmbrăcat ca ultimul papițoi într-un compleu de piele (scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor locuite de bătrâne doamne excedate de chiriași și până la și mai răs-vu-ul scenei ghicitului, în care o țigancă având studii de dicție se-ntâlnește pe terasa unui bloc ( !) cu arhitecta finalmente sinucigașă, nimic nu ne e cruțat Animată de cele mai multe intenții, realizatoarea naufragiază într-un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de a fi Înfruntat cu un adevărat eroism această duhoare ciumată, fără ca totuși să se strâmbe câtuși de puțin” <endnote id="(439, p. 82)"/>. În 1910, Henri Stahl Îl invocă pe primarul ultraantisemit al Vienei, Karl Lueger (1897-1910), fiind, chipurile, excedat de putoarea și de murdăria din cartierul evreiesc al Bucureștiului <endnote id="(843, pp. 103 ș.u.)"/>. Un ton sarcastic adoptă și Willy Pragher, la Începutul anilor ’40 : el se Întreabă malițios dacă „Strada Parfumului” din București se numește astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
intrat În impas și ar fi fost o demonstrație «ad oculos» a importanței elementului evreiesc În România” <endnote id="(261, p. 95)"/>. Aflându- se la Berlin, În aprilie 1912, I.L. Caragiale s-a folosit și el de o imagine similară. Excedat de „intoleranța antisemită” din România, Caragiale i-a spus lui Adolphe Stern urmă toarele : „Ce orbi sunt oamenii din țară [În privința «chestiunii evreiești»] ! Aș voi ca să se ridice Într-un balon uriaș toți evreii din țară, pentru numai câteva ceasuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau altul, de serviciul secret militar sirian". Nu întâmplător Siria reprezintă cel mai important client în achizițiile de arme al Rusiei și Chinei, "partenerul strategic" din zona al acestor puteri. Dar influență malefica a lui Assad (între timp decedat) o exceda pe cea a lui Arafat. Siria acorda asistență militară și furniza mari cantități de armament principalelor carteluri ale drogului din lume. Potrivit unui raport al Comisiei pentru Terorism a Camerei Reprezentanților din SUA, Siria constitula o componentă majoră a rețelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
PRIMA CONSACRARE Din capul locului Labiș s-a remarcat prin vioiciune de spirit, rapiditatea unei gândiri mature, jocul neașteptat de idei și, ceea ce se întâlnește mai rar, o atitudine morală fermă, urmare a educației de acasă. Maturitatea intelectuală a poetului exceda pe cei care îl cunoșteau. Chiar vârstnicilor le apărea ca ins complet. Prinzând sensurile cu ușurință, Labiș avea o harismă de lider. Pentru dânsul învățătura de carte nu constituia o chestiune chinuitoare ca pentru atâți bucheri din clasă. Astfel, era
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se surprinde culoarea inalienabila, oferindu-se totodată și un document cu privire la imaginea orașului distrus de război. Prin intermediul protagonistului, Gabriel Donici, tânăr pictor de talent, Ț. se apropie de dramă creatorului conștient de harul sau, dar constrâns de lipsuri materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
toate clișeele. Finalmente, recurgerea la formulele sacralizate e singura soluție pentru a îndeplini norma de o pagină, dar - lucrul dracului! - nu prea reușim să ni le aducem aminte. Colarea lor în fraze se transformă într-un mic spectacol de bîlci. Excedați de „greutatea sarcinii”, la apropierea finalului - alcătuit, cum ni s a cerut, „în forță” - scoatem tot felul de strigăte pitorești ori de cîte ori descoperim varianta oportună. Părem doi inși ce joacă poker pe chibrituri. Ambalat și el în „licitație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și capitala acesteia. Probabil un cronicar local va face legătura între aceste două întîmplări. Televiziunea transmite imagini din timpul pelerinajului la catafalcul defunctului. Femei și bărbați trec plîngînd cu exasperare (plînsul acela care seamănă cu un rînjet). Unii dintre ei, excedați de spaimă, nici nu au curajul de a privi sicriul de sticlă în care e așezat Marele Conducător. Durerea lor e mai adîncă, s-ar părea, decît dacă le-ar fi murit cineva din familie. Ce se va întîmpla după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît L. și asta, încet-încet, îl va exceda. * Spre deosebire de maturi, care, adeseori, tîrîie după ei lanțul greu al amintirilor, copiii caută mai ales spre viitor. Ieri, după întoarcerea de la săniuș, am aflat că Ducu a plănuit, împreună cu Victoraș, băiatul vecinei de palier, călătorii... În Franța („Unde vine Franța
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oameni!” De aci, cît și din alte exemple - a conchis vorbitorul - se vede că „e mai dificil să-i convingi de anumite lucruri pe români decît pe străini”. „Tot intern ne batem, nu extern, în toate domeniile!”, a făcut el, excedat de atîta incomprehensiune și rea-voință. Partea din cuvîntul său pe care am urmărit-o fără nici „une arrișre pensée d’entente” a fost cea despre documentare: ample investigații de arhivă, o muncă uriașă, absorbantă, ceva în felul lui Camil Petrescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de două ori; aur, nu altceva; vezi? E pînă la linia de sus; ai grijă cum o duci...”. Așa cum mi-a descris-o, importanța împrumutului m-a excedat. Casa lui era în vale, aproape de pîrîu, a noastră pe un platou, am trecut prin spărtura din gard și am urcat panta, atent la fiecare pas, ca și cum aș fi dus în mîini sfintele daruri, discul și potirul. Cînd am ajuns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]