2,392 matches
-
omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate. în acest comentariu, el nu mai citează opiniile exegeților precedenți, ci le rezumă; chiar dacă structura nu mai este specifică unui catenar, avem de-a face tot cu un comentariu, care, în esență, reunește exegezele altora. Catenarul propriu-zis din care provine Comentariul nu a ajuns pînă la noi; din textul rezultat în urma celei de-a doua redactări ne-a parvenit, în grecește, numai un fragment referitor la Facerea 1-17, descoperit de Cardinalul Mai; întreaga operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei traduceri a fost completat ulterior, grație unei ediții îngrijite în 1772-1773 la Leipzig de Nikephor Theotokes, cu alte fragmente numite „Catenarul lui Nikephor”, mai precis un catenar grec dedicat Octateuhului și Cărților Regilor. Studii ulterioare au confirmat faptul că exegeza lui Procopius consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria, al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate cărții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nikephor”, mai precis un catenar grec dedicat Octateuhului și Cărților Regilor. Studii ulterioare au confirmat faptul că exegeza lui Procopius consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria, al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate cărții respective. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopius pentru a-și alcătui comentariul ar fi Chiril al Alexandriei și Teodoret al Cyrului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și despre cele două cărți Paralipomena, care s-a pierdut aproape în întregime, cu excepția cîtorva citate și a unui extras din Chestiuni legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală lacune mari și însemnate. Ca structură, este analoagă celei despre Octateuh, pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Acest Catenar se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală lacune mari și însemnate. Ca structură, este analoagă celei despre Octateuh, pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Acest Catenar se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-a parvenit (p. 000), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-a parvenit (p. 000), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rîndul lor, au ajuns pînă la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare ca formă cu cele precedente; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenarului despre Octateuh, Procopius ar fi alcătuit mai întîi un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rîndul lor, au ajuns pînă la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare ca formă cu cele precedente; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenarului despre Octateuh, Procopius ar fi alcătuit mai întîi un catenar mai amplu, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acestuia. Totuși, acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un catenar mai amplu, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acestuia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril al Alexandriei, Origen, Nilus din Ancira și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele lui Solomon, descoperită tot de Mai; conține mai ales extrase din Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa geografică, intitulată - într-un mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare, deoarece, în esență, nu este o scriere geografică în sens științific, așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Scriitorul polemizează atît cu geografii, cît și cu astronomii și cu matematicienii păgîni și se bazează pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, în prima și în a doua carte, pornind de la Scriptură, el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cosma: cartea a unsprezecea a fost, poate, compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pămîntului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care el însuși o amintește în cuprinsul Topografiei. E vorba, după cum se poate vedea, de o exegeză lipsită de consistență: în cadrul acesteia, care rămîne totuși preocuparea principală, se manifestă însă și gustul pentru povestire și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sînt India și Orientul. în concordanță cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sinai tabernaculul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernaculul său; însă, din moment ce tabernaculul ceresc, la rîndul său, reproduce universul, rezultă că și tabernaculul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă este comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai profunde decît el. însă a existat și o exegeză a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă este comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai profunde decît el. însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă, pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus, care erau interesate de miraculos, astfel încît, din această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sacru, după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga pericopă; notele au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Există însă și considerații mai ample, care uneori sînt dezvoltate și ajung pînă la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, cu toate că citează diverși exegeți și, dintre autorii pe care i-a folosit, pe Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sînt cunoscute de multă vreme, însă cît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și una anagogică, sub care se ascund semnificațiile tainelor viitoare. Unele cărți sacre sînt străbătute de un tip de semnificație, altele de alt tip; în Apocalipsă predomină semnificația anagogică și, din acest motiv, continuă autorul, este extrem de greu să faci exegeza acestei cărți. în epoca în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul ei. Andrei îi citează mai frecvent decît Ecumenius pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vădi întregul ridicol, le pune alături de cele ale lui Ion Heliade-Rădulescu („Ienăchiță Văcărescu e mai mare decât Goethe, Bolintineanu este mai mare decât André Chénier”), deși, de dragul paradoxului demonstrației, I. scoate afirmațiile lui Heliade din context. E îndreptățită tendința unor exegeze mai recente de a pune cartea din 1934 în legătură cu scepticismul față de valoarea spirituală a literaturii în ansamblul ei, atitudine care poate fi regăsită în multe texte contestatare ale epocii. De fapt, unele idei conturate clar în scrierile lui I. de după
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
a lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii ’30
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
când se ocupă de scriitori ca Bacovia sau Gogol, la care oboseala și vitalitatea s-au manifestat complementar. Nu înseamnă că prima sa monografie, cea despre Liviu Rebreanu, ar fi mai puțin însemnată. Dimpotrivă, reprezintă, așa cum s-a spus, întâia exegeză a marelui prozator făcută din unghi modern. R. îl privește pe Rebreanu în perspectivă existențială, urmărind să facă înțeles procesul prin care freamătul interior și neliniștea s-au transformat în operă, devenind calm și obiectivitate. Cu alte cuvinte, tot spiritul
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Jiu, 1998. Antologii, ediții: Hyperion, I, Târgu Jiu, 1980 (în colaborare cu Nicolae Dragotă); Prima carte albă asupra capodoperei, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși. Pași pe nisipul eternității, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși, acum, Târgu Jiu, 1997; Petre Pandrea, Brâncuși. Amintiri și exegeze, Târgu Jiu, 2000. Repere bibliografice: Victor Felea, [Nicolae Diaconu], ST, 1970, 3; Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972, 12; Constanța Buzea, Nicolae Diaconu, „Călătorie spre ceilalți”, AFT, 1976, 12; Octavian Soviany, Jocul cu mărgele de sticlă, ECH, 1976, 11-12; Ilie
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
Cartea despre Mircea Streinul examinează viața și opera scriitorului în cadrul fenomenului bucovinean interbelic. Acuzat, ca și alți iconariști, de atașament față de mișcările de extremă dreaptă, Mircea Streinul a fost, demonstrează D., doar un simpatizant al legionarismului. De o foarte aplicată exegeză beneficiază poezia și romanele sale, situate „între reportaj, confesiune și ficțiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, și face pași importanți spre cunoașterea integrală a acesteia, optând pentru un demers
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
cartea, Ion D. Sîrbu sau Suferința spiritului captiv (1999; Premiul revistei „Convorbiri literare”) supune unei analize pătrunzătoare Jurnalul unui jurnalist fără jurnal cu scopul declarat de a „extrage din el datele conștiinței scriitorului care a trebuit să tacă scriind”. Între exegezele dedicate acestui autor, din creația căruia tocmai operele postume s-au dovedit rezistente la trecerea timpului, interpretarea propusă aici se distinge prin empatia abordării și ambiția de a trece dincolo de text - unul insolit în literatura noastră din anii comunismului - în
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Dugneanu, „Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu”, LCF, 1982, 38; Elena Tacciu, Insurgența romantică, RL, 1983, 8; Cornel Regman, „Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu”, RITL, 1984, 3; Zaharia Sângeorzan, Scriitorul și opera, CRC, 1984, 51; Emil Manu, Exegeza operei unui „erudit rafinat”, CNT, 1985, 24; Șerban Cioculescu, Mihai Viteazul văzut de Miron Costin, RL, 1986, 51; Simuț, Incursiuni, 383; Constantin Coroiu, Originile literaturii române, ALA, 1997, 379; Antonio Patraș, Au și cărțile soarta lor, ALA, 2000, 513; Nicolae
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
și Străinul lui Camus. Protagonistul romanului ce l-a impus pe Musil în literatura universală e un „om fără însușiri” pentru că „refuzând limitarea, nu poate alege dintr-o infinitate de posibile, rămânând într-o stare de disponibilitate”. De o revelatoare exegeză beneficiază, în Unde și interferențe, și opera lui Kafka, în special romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
în presa română din afară) Exilul literaturii și literatura de exil, ce destăinuie drama intelectualului emigrant din Est, căruia i se pretindea, în Occident, o „angajare” identică - deși în sens invers - celei care generase coșmarul existenței sale anterioare. Două interesante exegeze sunt consacrate lui Emil Cioran. Un adevărat studiu micromonografic îl prezintă pe straniul Valeriu Marcu, scriitor german de origine română, renumit în anii ’30, tradus în numeroase limbi, prieten al lui Ernst Jünger, după ce mai înainte activase în mișcarea comunistă
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
poeziei pe traiectul evolutiv, Ș. are în vedere invariantele acesteia (parcurgând doar volumele editate înainte de 1944), examinează minuțios piesele de teatru Zamolxe și Meșterul Manole, analizează deosebit de pătrunzător „trilogiile” și celelalte scrieri filosofice, recurgând, pentru aprofundarea unor chestiuni, și la exegeza eliadescă din domeniul istoriei religiilor. Capitolul final relevă similitudini între vizionarismul lui Lucian Blaga și simbolistica prozei lui Kafka. Cea mai substanțială contribuție e cea din capitolele dedicate filosofiei, unde gândirea lui Blaga e considerată din interior, cercetată, cu ochi
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Vom analiza în continuare trei comentarii patristice la Cartea lui Daniel: al lui Hipolit (cca 202‑204), al lui Ieronim (407) și al lui Theodoret al Cyrului (433), comentarii în care, pe lângă elementele specifice, se remarcă și multe elemente comune. Exegeza pe care autorii menționați o propun profeției veterotestamentare este una cristologică și eshatologică. Înainte de toate, ei accentuează caracterul profetic al Cărții lui Daniel, opunându‑se, prin aceasta, tradiției iudaice, al cărei canon o include în rândul „Scrierilor” (Ketubim) și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]