1,387 matches
-
începând de la structură, educație și până la motivații sau mijloace de acțiune. Cea de-a doua trăsătură face referire la numărul mare de publicații pe care această nouvelle émigration le-a produs. Nu trebuie pierdut din vedere că, dacă la 1848 exilații români găseau în Franța pământul care a germinat ideile naționale preluate de intelectualii români, după cel de-al Doilea Război Mondial situația era mult schimbată, în sensul confruntării cu o scenă intelectuală dominată de stânga. Mai mult, la 1848, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă că situația s-a schimbat după 1968, când publiciștii francezi au devenit interesați în activitatea exilului și a României sub comunism. Monica Lovinescu spunea că „primul pas înspre deschiderea publicațiilor franceze pentru exilați s-a produs după 1970. Al doilea pas a fost făcut în momentul în care aceștia au început să ne caute, fiind interesați de noi. în cele din urmă, aceasta a însemnat renașterea exilului de la 1848 pe care ni l-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care aceștia au început să ne caute, fiind interesați de noi. în cele din urmă, aceasta a însemnat renașterea exilului de la 1848 pe care ni l-am dorit încă din 1940”. Dacă nu au putut avea acces la mass-media franceze, exilații români trebuiau să se folosească de propriile publicații pentru a suplini această absență. Prin urmare, publicul-țintă ar fi trebuit să fie cititorul francez, în general, și nu doar intelectualii. Cu toate acestea, publicațiile românești erau fie specializate, fie în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o demarcație destul de clară între cei care au ales să activeze la nivel politic și oamenii de cultură, neangajați politic în disputele din exil. în al doilea rând, se poate spune că scopul declarat și susținut prin diferite mijloace de exilații români în prima decadă a Războiului Rece a fost să determine o schimbare în atitudinea statelor occidentale în direcția unei intervenții eliberatoare în România. Cauzele eșecului acțiunilor lor ține atât de situația internațională, cât și de dinamica internă a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
direcția unei intervenții eliberatoare în România. Cauzele eșecului acțiunilor lor ține atât de situația internațională, cât și de dinamica internă a comunității românești din afara granițelor. în aceste condiții, Mircea Eliade spunea că „a face cultură este singura politică pe care exilații o pot duce”, mai ales că intelectualul este considerat de comuniști a fi „inamicul public numărul una pentru că el este singurul care are acces la concepte. Prin urmare, activitatea exilului trebuie analizată bidimensional, din perspectiva scopului general pe care exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exilații o pot duce”, mai ales că intelectualul este considerat de comuniști a fi „inamicul public numărul una pentru că el este singurul care are acces la concepte. Prin urmare, activitatea exilului trebuie analizată bidimensional, din perspectiva scopului general pe care exilații l-au avut și a situației internaționale și dinamicii ei diacronice. Ca oameni politici, intelectualii din exil apreciau că misiunea lor nu era limitată numai la activism pentru a determina o eliberare a României de regimul comunist, ci privea și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
momentul revenirii în țară. în al treilea rând, efortul de a păstra cultura românească, oricât de trunchiată ar fi fost, dar care se putea exprima în libertate, s-a manifestat prin numeroasele publicații apărute în întreaga lume. Organizațiile pe care exilații le-au inițiat au avut efecte benefice asupra întăririi solidarității de grup și pentru menținerea unui dialog în limba română. Imposibilitatea prezenței exilaților în mass-media occidentale s-a datorat deopotrivă lipsei de mijloace financiare menite să susțină o campanie publicistică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
putea exprima în libertate, s-a manifestat prin numeroasele publicații apărute în întreaga lume. Organizațiile pe care exilații le-au inițiat au avut efecte benefice asupra întăririi solidarității de grup și pentru menținerea unui dialog în limba română. Imposibilitatea prezenței exilaților în mass-media occidentale s-a datorat deopotrivă lipsei de mijloace financiare menite să susțină o campanie publicistică, dinamicii interne a exilului, mediului intelectual dominat de stânga și, nu în ultimul rând, talentului individual. Intelectualii români din exil se considerau „angajați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o campanie publicistică, dinamicii interne a exilului, mediului intelectual dominat de stânga și, nu în ultimul rând, talentului individual. Intelectualii români din exil se considerau „angajați” misiunii lor ca fiind singurii în măsură să lupte împotriva comunismului. Dacă la început exilații au trăit având certitudinea statutului lor provizoriu în străinătate, urarea de „la anul, la București” fiind urarea fiecărui început de an nou, istoria a dovedit că momentul în care au putut reveni în țară a fost numai după 1989. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci când vorbește despre emigranții de la începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpânire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact situația în care se aflau, nu avea decât întâmplătoare puncte comune cu emigranții de la începutul secolului, care nu știau ce îi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străinătate este o plecare definitivă în germene, iar cel care îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că își tăinuiește intențiile ultime”. Prin urmare, înainte de 1990, oricine pleca din țară era privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, în asemenea condiții, era întru câtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, într-o disperată fugă din țară, într-o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aventurierii, visătorii, cei dornici de îmbogățire imediată și, nu în ultimul rând, cei care se simțeau vinovați, ajunși indezirabili. La 15 iulie 1990, Sanda Golopenția constata că „trupe ale securității se zbat să iasă din țară, iar convoaie de foști exilați se îndreaptă spre ea”. Treptat, au intervenit și inevitabile ori aparente clarificări, dar emigrația în America a continuat să fie privită ca o dezertare, provocatoare de dezechilibre majore, considerate simptome ale unor stări de fapt necunoscute, însă periculoase. Nici românii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
culturii românești în străinătate pentru a determina schimbarea regimului politic din România. Astfel, s-a angajat într-o intensă activitate publicistică în reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau în publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal - a tradus și câteva cărți din limba română dintre care A 25-a oră, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, în general, și pentru evoluția acestuia într-un interstițiu în care degradarea supraviețuirii în România devenise mai evidentă. Drama emigrantului român, care se confunda cu aceea a exilatului, nu era determinată numaidecât ori în primul rând de grija zilei de mâine, ci de imposibilitatea și apoi de refuzul de a suporta o servitute ideologică, mistificantă. între perspectiva de a renunța la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suporta o servitute ideologică, mistificantă. între perspectiva de a renunța la propria identitate, agresată permanent și denaturată, și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul îi era străin, deci de a-și însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată în urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, întrucât exilatul, în cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de a se întoarce în țară, pierdea tot ceea ce agonisise până la data plecării și se trezea adeseori condamnat pentru o vină imaginară, nesocotindu-se astfel un drept fundamental al fiecăruia dintre noi. De
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
citizen în august 1989, deci în anul prăbușirii comunismului în România. Schimbările politice petrecute la București după acel an l-au determinat, așa cum mărturisește el, „să cred că reafirmarea apartenenței la națiunea română este un act necesar”, deoarece ipostaza de exilat devenise caducă. Așa se explică vizitele făcute în România, singur sau împreună cu familia, pentru a încerca „să punem în ordine raporturile sentimentale dintre țara «veche» și cea «nouă», identitatea noastră de români-americani cu dragostea de neamul românesc de care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de la ASRI, fond „D”, dos. 909, ff. 56-71). ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 225. Ibidem; și dos. 4244, f. 13. Legionari moderați, care refuzau să-i urmeze pe oamenii lui Sima, nu existau doar `n România, ci și `ntre exilații din Germania (M. Tarcea, „Interviu luat lui D. Groza, fost comandant al Corpului Muncitoresc Legionar”, loc.cit., pp. 29-44). „Protocolul anchetei arestatului Andreas Schmidt din 22 martie 1945”, GARF, fond 9401 (Mapa Stalin), op. 2, dos. 94, ff. 218-219. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cf. RFE, Paris 7 September, news report nr. 315) și Asociația România Liberă, o asociație studențească, număr`nd `n jur de 200 de studenți români care se aflau `n Paris. Pe l`ngă sus-menționatele organizații care i-au grupat pe exilați, `n Franța au luat naștere și o serie de asociații cu caracter umanitar, dat fiind că Parisul a devenit, cur`nd după 1945 un adevărat centru de triere al emigranților `nspre alte zone ale lumii. De aceea, nevoia de ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pare o idee originală, pentru că de cele mai multe ori, se caută coerența în tot ce se întâmplă în lumea aceasta atât de haotică! N.M. Exact. America e incoerentă mai mult decât alte țări. Eu am numit New York-ul "capitala dada" a exilaților. Fiecare a venit de undeva, dacă te plimbi pe stradă, vezi toată planeta. Asta pune, deja, enorm de multe probleme. Dar există această diversitate, există această pulsație cosmopolită extraordinară și foarte-foarte contradictorie, evident. Nu mai spun că cele 50 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
iar restul este problema lui personală, tematica, biografia lui ș.a.m.d. Deci sunt scriitor român întrucât continui să scriu literatură în limba română. Pe de altă parte, sunt în America deja de mulți ani, America este o țară a exilaților în care prezența minorităților și a minorităților lingvistice este de o diversitate extraordinară. Nu e deloc neobișnuit aici să spui că ești un scriitor american de limbă română. Eu consider însă că sunt scriitor român pentru că enclava mea - chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și condiționat de asta înțelege mai adânc legea morală. Și pentru Sîrbu, ca și pentru Monica Lovinescu citatele memorabile, reținute uneori din aceleași lecturi excepționale, sunt puncte de sprijin (Ravel, Solers, Borges, Soljenițîn, Koestler etc.). Monica Lovinescu nominalizează figuri de exilați și de personalități rămase în țară, ceea ce a făcut necesar un bogat și util indice de nume. Sîrbu lucrează cu aluzii transparente, nominalizează foarte rar, în numărate cazuri situate la extreme. Jurnalul lui e o formă de supraviețuire, de existență
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
a Sandei Nițescu, aproape ca un laitmotiv, câteva componente ale bucătăriei românești ridicate la rang de simboluri: mărarul din titlu, desigur, mămăliga și vinetele... Elogiul vinetei transformată în binecunoscuta salată (servită cu ceapă sau usturoi, subiect extrem de controversat la mesele exilaților sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
incita. Am fost de fapt un autor în exil pînă în 1989 iar după aceea am devenit un emigrant la pensie (rîde). Micul exil, cel politic sau pierderea patriei este de fapt un exil major, devreme ce cu toții suntem niște "exilați" deja de cînd am fost alungați din paradis. Așa stînd lucrurile, sunt ca toți oamenii - un autor în exil, dar într-un exil major. R.B.: Ați afirmat că sunteți un autor german de gradul trei . Cred că a fi german
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
teza caraghioasă a unei exegete (Sorina Sorescu) potrivit căreia scriitorul ar avea o estetică rudimentară. Ion D. Sîrbu a trăit câteva vieți (de student ilegalist la Sibiu, de combatant pe frontul răsăritean, de pușcăriaș în temnițele comuniste, și, apoi, de exilat în Isarlîk-ul alutan), dar a și citit, cu creionul în mână, câteva biblioteci. Aceasta se simte imediat în opera lui, în care torentul de experiență a realității se întâlnește cu un flux bogat de impresii, idei, evaluări, judecăți, inducții oferite
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]