1,411 matches
-
amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și „vulgară” și „proastă”, dar nestăvilită În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an În America... Întrebat ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din urmă cu 7 ani. Colegiul inițiase, curând după prăbușirea comunismului În Europa de Est, un program de contacte universitare, În cadrul căruia un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat celor peste cinci mii de pagini excelent traduse din literatura română părți din Roboterbiographie, volumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
său autoflagelator, celebrele versuri ale lui Celan din Tangoul morții. Eliberarea de premise conjuncturale este doar o parte minoră din marea eliberare, până la urmă: deposedarea de Patrie. Kertész nu o numește exil, dar scrisul său este, fără Îndoială, a unui exilat pentru care nu prea mai contează de unde anume s-a exilat. Prea puțin abordată, tema limbii, unic și ultim refugiu, este lăsată, de asemenea, În suspensie, din cauză, poate, că proaspătul laureat nu trecuse (Încă?) și prin această esențială deposedare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara sa natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a chipului uman este completată de guler și cravată Într-o rezultantă mai adecvată a obișnuitei fotografii de pașaport, emblema exilatului. Solitar a fost și a rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial, ci și În convulsivul său drum creator. Nimic „natural” nu pare să-i solicite atenția, doar natura „artificială”, creată de om, În același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
volumului era enunțată astfel: „America revelându-se sieși prin intermediul unei mari conștiințe artistice a acestui veac”. Semnul de Întrebare rămâne Însă, pe drept, acolo unde apare și acolo unde nu apare, emblemă implicită a Întregii opere, cum se cuvine unui exilat și unui artist. Noțiuni, de fapt, nu doar complementare, ci și sinonime, și nu doar În cazul Saul Steinberg. În desenul „WHO DID IT?” din 1968, supremația semnului de Întrebare asupra pronumelui WHO și asupra verbului DID și asupra realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Și cine Întreabă, de fapt? Nimeni altcineva decât Însuși Semnul de Întrebare, confruntând și judecând fapta. Cei trei oameni sunt primprejur, pentru necesitățile de proporție și animism”. Central rămâne, Într-adevăr, semnul de Întrebare. Semn de recunoaștere a copilului. Legitimația exilatului. Identitatea artistului. New York, 2 septembrie 1999 (New York Review of Books, 10 februarie 2000; Apostrof, nr. 12/1999) Partea a treiatc " Partea a treia" Vorbind pietreitc "Vorbind pietrei" Voi che vivete sicuri Nelle vostre tiepide case, voi che provate tornando a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
naștere unor societăți cosmopolite. Cartea Homo Planetarius prezintă câteva din cele mai importante cazuri de refugieri și emigrări din motive politice, oferindu-ne, printre altele, detalii interesante despre Zidul Berlinului, drama populației românești, poloneze, dar și despre cazuri individuale de exilați. 14. Întoarcerea din neguri Dan Lucinescu Descriere: Un volum ce prezintă situația deținuților politici după eliberările generale din 1963-1964. În urma eliberării toți foștii deținuți au fost puși în fața unei situații excepționale, dat fiind că celor care au fost studenți în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orice fiică!) ce izbucnește în plâns la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe scriitorii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț, În ziua de 14 Septembrie 1993, domnul Gabriel Liiceanu și-a exprimat regretul că Încă n-au fost botezate două bulevarde din București cu numele celor doi exilați. Un cult atât de exacerbat nu i se făcuse nici tartorului Împușcat În 25 Decembrie 1989, știindu-se prea bine că Înșiși dictatorii și oamenii mari, de certă valoare, nu se pot bucura, În timp ce se află În viață, de această
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oamenii mari, de certă valoare, nu se pot bucura, În timp ce se află În viață, de această cinstire supremă, constând În atribuirea numelor lor unor străzi sau unor bulevarde din Capitală ori din alte orașe mari ale țării noastre. Cei doi exilați s-au lansat Într-o tiradă plină de elogii la adresa lui Paul Goma, zicând că acesta a trecut printr-o anchetă dură la Securitatea din București, iar la Paris avea să fie ținta unei nereușite tentative de ucidere, pusă la cale
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
încărcătură emoțională deosebită pentru foarte mulți români, deoarece eu nu cred că a existat adolescent sau tînăr din România anilor ’70 care să nu fi ascultat îpentru a se scutura de zgura îndoctrinării scorniceștene) minunata emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie. Chiar dacă pare o simplă și inofensivă înșiruire de nume străine și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de deasupra coborau, la orele de masă, la patul de jos, ca să poată mânca liniștiți, așezați, câte trei, unul lângă altul. Era incomod să stai în paturile de sus și foarte puțini o făceau; printre ei, și Hâncu, ca un exilat; și era astfel obligat să stea mereu cu capul aplecat în jos; altfel, dădea cu el în tavan. Deci, de sus, Hâncu avea o priveliște și mai avidă asupra distribuirii porțiilor de mâncare, care se petrecea jos. Felul de mâncare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Te pomenești că se hrăneau cu așchiile sărite din marmora în care se cioplea chipul lui Pericle!... Și mai scutește-mă de prelegeri ca la orele de învățămînt ideologic! Parcă tu-mi citeai o statistică referitoare la antichitatea greacă: Fidias, exilat; Socrate, obligat să bea cucută; Eschil, sfîșiat de femei; Platon, Lisias și Aristotel, nevoiți să fugă; Alceu, Xenofon și Herodot, de asemenea... Iar dacă e vorba de mîncare, cît ai stat la Sînzieni, de ce nu te-ai limitat la sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în zădar amenința că va apela la papa; în sfârșit convocă un sinod spre a-l judeca pe patriarh și, fiindcă acesta nu voi să se prezinte înaintea sinodului ca acuzat, fu osândit pentru absența sa, dezbrăcat de demnitate și exilat la Priconesos. {EminescuOpXIV 129} Războiul lui Constantin cu romeii și unirea lui cu cumanii. Vestea despre orbirea și închiderea moștenitorului legitim al tronului, Ioan, umplu de durere și turbare inima mamii sale Irina, soția regelui româno- bulgar Constantin, și mânia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noaptea în cap și că pot ocroti, fie și pentru o clipă, o asemenea minune de om. joi, 22 august Cu cât ura care se strânge în jurul tău e mai mare, cu atât sensul vieții tale este mai bine conturat. Exilații, cei care își părăsesc lumea lor, sânt nefericiți, se usucă și mor sufletește pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenței pure. Adevărul este că bine, plin și variat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1). Slab, ostenit, înghețat, cu părul sur, exilatul înaintează încet, cuprins de fiori și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se simte străin pe vecie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fie Diogene (VI 32). Pe canavaua furnizată de Diogenes Laertios, Dumitru Solomon își țese propria operă care surprinde sub aspect dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cei rămași în urmă ar încerca singuri experiența inedită a conducerilor revoluționare : să geamă sub biruri și prestații, să-și ardă aripile libertății în propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care au purtat povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta devenind un adevăr nepieritor, pentru că autorii de manuale școlare vor fi de față ca să-l noteze. Petronius enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie să prefere morții orice, sărăcia, dezonoarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]