65,670 matches
-
ceea ce i-a relatat Gabriela Defour, scrie: "Ionică, tu nu știi cît de mult te-am iubit. |stora (comuniștilor) să nu le dai nimic. Eu m-am omorît (a evitat formula: m-am sinucis)." Rămîne constantă, în cele două variante, expresia voinței lui Voiculescu de a nu colabora nici după moarte cu regimul comunist ("Să nu le dai nimic"). Dar este modificată indicarea precisă a călăilor: în loc de "m-au omorît" - "m-am omorît". Pe patul de moarte, Voiculescu a spus cine
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
dăunătoare unității stilistice". E o parțială recunoaștere a vinei în receptarea prozei lui Galaction, chiar un început de disculpare, dar urmată de o persistență în păcatul acelei disproporționate acuze. Adevărul este că în 1914-1915 Gala Galaction era mai modern în expresia lingvistică și mai îndrăzneț în adoptarea neologismului decât E. Lovinescu. Pe acest teren criticul a pierdut bătălia, dar tocmai de aceea pare să fi păstrat mai acerbă antipatia, care se alimenta din zone obscure. Dacă "iluziunea puristă" nu mai persistă
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
aur, cu tulpine de smaragde. Asfințitul, cu raze roze și calde îmbăia iatacurile cu spume trandafirii, cu valuri de zări albăstrii. Voi căuta, pe cît mi-e cu putință, (Dumnezeu mi-e martor pentru buna-mi credință) să zugrăvesc în expresii cît mai adecuate atmosfera, parfumul de autenticitate ale acestei curți "ŕ outrance" orientală, colorată, savuroasă și jovială. La cină, în a feștilelor fumegîndă lumină, patruzeci de feluri de bucate în mirodenii îmbălsămate. Arnăuți cu pistoale la brîu și la fesuri
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au fost înzestrate cu putere, dar, în realitate, au fost simple "fantasme", expresia evidentă a neputinței; "legenda vremilor" intonată de cântecul orfeic este dominată de "durere", deoarece trecutul constituie dovada categorică a caducității în universul creat. În ciuda nenumăratelor interpretări poetice conferite de-a lungul a peste două milenii de istorie literară a mitului
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
continuu conținutul, ba adăugînd, ba scoțînd din el cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe-n paișpe". Nu avea încredere în el însuși ca scriitor, era un Kafka întrupat într-un român și nimerit, prin hazardul istoriei, în Parisul exilului literar românesc... Și, cum nu cunoștea deloc mediul literar din țară, punea
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
știe ce alte rațiuni, se va crea acel spațiu paradisiac în care ne-am putea întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt celălalt" - evident nu în accepția mîrlănească a expresiei "nu ne vindem țara", cred că utopia s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni realitate. Și eu le-aș cere urmașilor mei să-mi scrie pe piatra funerară "E pur si muove!"
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
fost dat ca nouă, altora, să scrie și versuri indeniabil proaste sau măcar anoste, impersonale. Mai în glumă, mai în serios, numim aceasta un ușor "handicap", cu gândul că lectorului îi place să ne surprindă sărind de la limita anonimatului la expresia personală, de la neajunsul estetic la un anume echilibru prin care să putem fi identificați... Mă grăbesc să constat că poezia lui Gheorghe Grigurcu își găsise prețioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968, cu o culegere al cărei titlu
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
arta sa nu va cunoaște "evoluție", aflându-se completă din capul locului. Sunt numeroase, în istoria recentă și mai îndepărtată a poeziei române, cazurile de poeți astfel veniți pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor. Întitulat Imn vieții (deși el s-ar înscrie, mai degrabă într-un ciclu tematic precum "Omul în fața morții"), penultimul poem din întâia carte a lui Gheorghe Grigurcu plasează lirismul său la o mare altitudine
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignorați, există, fac parte din realitatea noastră. Pe care Ioana Bradea nu o fardează dar nici nu o disprețuește. Ea nu folosește eufemisme, e adesea frustă, cu expresii greu de suportat, mai ales excesul de înjurături (știm că așa se vorbește azi, auzim oripilați pe stradă, dar parcă, în economia cărții, paginile împănate cu grosolănii sînt prea de tot; cititorul nu e prost, nu trebuie să-i vîri
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent al făpturii clamate
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
implicit, găsirea căii de acces spre "zona interzisă". Pasărea tăiată este o poezie emblematică pentru lirismul Ilenei Mălăncioiu, un lirism marcat de volutele alegoriei și de desenul limpede al unui vers cu tăietura precisă, într-un stil ce îmbină precizia expresiei cu încifrarea sensurilor. Una dintre temele cele mai frecvente ale poeziei Ilenei Mălăncioiu e aceea a morții, temă transcrisă în ton auster- expresionist, într-o scriitură febrilă și violentă, într-o frazare crispată, extrem tensionată. Eugen Simion notează, în acest
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
trăiască, ori nu mai știe ce trebuie să dorească!), dar cu aproape certitudinea că, dimpotrivă, datorită unei corecte îngrijiri, va continua să vegeteze multă vreme, poate și ani, toate organele fiind sănătoase. Să admir din toată inima această îngrijire ca expresie a unui înalt grad de civilizație, de umanism, și, totodată, să mă revolt împotriva unei prelungiri de decrepitudine și nu de viață. Să mă gîndesc la alte forme de a forța viața și tinerețea ca, de pildă, operațiile chirurgicale de
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
consum. Cîteva emisiuni m-au convins că fenomenul a și apărut la tînăra generație, mai ahtiată după bogăția occidentală decît pătrunsă de valorile democrației. Pot să mă gîndesc la viitorii copii din țară, așa cum îi jelesc pe cei lipsiți de expresie și super-obezi din Statele Unite. În țară era riscant să-ți afișezi credința în Dumnezeu, aici te acoperi doar de ridicol. Te marginalizezi singur arătînd că nu ești prea inteligent. Mi s-a întîmplat să mă declar și să produc o
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
decît cele două subiecte. în ajunul unei astfel de teze, vine la mine acasă colegul Huci Ion. Era de la Buhalnița, năstrușnic și plin de haz, iar profesorul de română, neuitatul Victor Savin, îl striga la catalog ŤHuci margineať, după o expresie din opera lui Creangă. Ce-i dăduse prin cap mehenghiului de Huci? Să-și facă tezele de acasă: una - despre Carpații Orientali; cealaltă - despre Carpații Meridionali. Profesorul, în timpul lucrării scrise, trecea de la o bancă la alta și-și punea apostila
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
evaluarea lui Céline, a omului și a operei, rezidă în împrejurarea că nu era un individ oarecare. Se putea făli pe drept cu palmaresul său literar, cele două capodopere menționate, descrieri halucinante ale spațiilor suburbane, cu năvala plebei haotice, imprevizibile. Expresia narativă era șocantă, asociere de meditații și impresii într-o curgere ca un șuvoi care trecea peste maluri. Era pusă la încercare rigoarea tradițională a prozei franceze care miza pe claritate, sobrietate, transparență. Ceea ce frapa era ieșirea din canon: avântul
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
imediat recognoscibil în peisajul liric actual al Franței. Dacă ar fi să-i găsim un reper în context, numele la care ar putea fi, eventual, raportat e Yves Bonnefoy, cu o similară miză pe simplitate și cu aproape renunțarea la expresia propriu-zis metaforică. Aproximând în românește, de-a lungul anilor, câteva zeci dintre poemele sale, am putut constata consecvența cu care poetul își urmează drumul, de la un titlu la altul: a scris, de la început, o poezie de notații și stări, ca
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
concurenților (cu excepția unuia) au prezentat lucrări în versuri, de factură foarte variată, unii menținîndu-se încă pe linia unei poezii îmbibată de un sentimentalism dulceag, alții arătînd că au înțeles să pornească hotărîți pe drumul unei poezii sănătoase a poporului muncitor, expresia dorinței lor de a participa prin mijloace artistice la lupta clasei muncitoare. Autoritatea criticului se sprijinea pe faptul că el însuși pășise, încă din anul precedent, pe drumul poeziei sănătoase. în gazetele locale îi apăruseră, în 1948, două bucăți: Reconstrucție
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Marian Victor Buciu Romanul este pentru Virgil Duda (1939), cu expresia celebră, "genul tărăgănat", pentru că vrea să exprime totul abia după ce înțelege, cu lentoare aprofundată, totul. El păstrează subiectul, intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forțe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea într-o bine modulată viziune, deopotrivă
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o dovadă eclatantă în acest sens
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și din istoria culturii mai toate marile valori. Comarnescu trăiește în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură, pe de o parte, pe de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și lucrurile. Poemele înscenează, chiar, de cele mai mutle ori, un ceremonial ludic, cu valențe ale carnavalescului, prin care existența empirică, gravă a obiectelor este suspendată, instaurându-se un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de mișcare și de expresie, în viziuni candide și exuberante și într-o "retorică a exultanței senzuale" (Al. Cistelecan). Poet contemplativ prin definiție, Emil Brumaru aduce în lirica românească de azi universul "iatacului", al copilăriei și al erosului grațios, într-o scriitură jubilatorie, carnavealescă și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și, ulterior, la figurat, "marotă" —, și de paisprezece, de dada-ul cestălalt, adică "denumirea adoptată în 1916 de un grup de scriitori și de artiști potrivnici absurdității vremii lor și hotărîți să pună sub semnul întrebării toate modurile tradiționale de expresie." — De remarcat că locul "calului", la ei, a fost luat de "bicicleta" lui Tzara, obiect prin excelență... călăribil! De vreme ce expresia oui-da e, actualmente, proprie limbajului hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
de scriitori și de artiști potrivnici absurdității vremii lor și hotărîți să pună sub semnul întrebării toate modurile tradiționale de expresie." — De remarcat că locul "calului", la ei, a fost luat de "bicicleta" lui Tzara, obiect prin excelență... călăribil! De vreme ce expresia oui-da e, actualmente, proprie limbajului hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit. Aceasta ultimă ne reconfirmă faptul că dubla negație dă o afirmație, tot astfel cum, în matematică, produsul a două minusuri
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
datine, credințe, colinde, cântece de stea, descântece, bocete, toate concurând la conturarea unui portret al Sfintei Fecioare, al născătoarei de Dumnezeu, al apărătoarei și salvatoarei oamenilor “din toate nevoile și necazurile”. Sunt texte străbătute de pietate creștină, de respect religios, expresii ale cultului Maicii Domnului. Legenda Căutarea Domnului nostru Iisus Hristos, care își are izvorul în Viețile sfinților și în Visul Maicii Domnului, ocupă cea mai amplă secțiune a cărții (p. 106-301) și este apreciată de Marian drept “cea mai frumoasă
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]