1,468 matches
-
lanț polipeptidic alfa denumit „greu“. Al doilea lanț este denumit beta 2-microglobulina (lanț ușor) codificat de gene plasate pe cromozomul 15. Această beta 2-microglobulină este localizată extracelular și nu conține antigeni. Lanțul alfa prezintă trei regiuni hidrofile: intracelular, transmembranar și extracelular. Ultima porțiune este subîmpărțită în trei domenii: alfa 1, alfa 2, alfa 3 ce au legături disulfidrice. Dintre acestea, alfa 3 conferă stabilitatea necesară moleculei, alături de beta 2-microglobulină și este locul de fixare al moleculei CD8+ de pe suprafața limfocitului, având
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
2 în beta plicaturare. Moleculele H.L.A. clasa a II-a conțin lanțuri alfa și beta și spre deosebire de H.L.A. clasa I-a, aceste două lanțuri sunt codificate de genele existente pe cromozomul 6. De asemenea, ambele conțin trei segmente: extracelular și intracelular (hidrofile) și transmembranar (hidrofob). Segmentele extracelulare conțin legături disulfurice care separă lanțurile în alfa 1, alfa 2 și beta 1 și beta 2. Zona variabilă a moleculei H.L.A. clasa a II-a se reduce la domeniul funcțional
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a II-a conțin lanțuri alfa și beta și spre deosebire de H.L.A. clasa I-a, aceste două lanțuri sunt codificate de genele existente pe cromozomul 6. De asemenea, ambele conțin trei segmente: extracelular și intracelular (hidrofile) și transmembranar (hidrofob). Segmentele extracelulare conțin legături disulfurice care separă lanțurile în alfa 1, alfa 2 și beta 1 și beta 2. Zona variabilă a moleculei H.L.A. clasa a II-a se reduce la domeniul funcțional beta 1 al lanțului beta. Desetopul moleculei H.L.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
induce la nivelul celulelor endoteliale fenomene care fac posibilă creșterea adezivității celulelor T. Astfel apar infiltratele perivasculare în jurul venelor și capilarelor care conțin celule T, aceste infiltrate fiind caracteristice SM și EAE. Aceste infiltrate sunt limitate extern de o matrice extracelulară. Pentru a leza sistemul nervos limfocitele din infiltratele perivasculare trebuie să treacă bariera matricei extracelulare, care conține fibre de colagen. Neuroproteazele matriceale sunt enzime care degradează matricea extracelulară și sunt implicate în proteoliza mielinei în SM. De asemenea, gelatinazele joacă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
infiltratele perivasculare în jurul venelor și capilarelor care conțin celule T, aceste infiltrate fiind caracteristice SM și EAE. Aceste infiltrate sunt limitate extern de o matrice extracelulară. Pentru a leza sistemul nervos limfocitele din infiltratele perivasculare trebuie să treacă bariera matricei extracelulare, care conține fibre de colagen. Neuroproteazele matriceale sunt enzime care degradează matricea extracelulară și sunt implicate în proteoliza mielinei în SM. De asemenea, gelatinazele joacă un rol cheie în penetrarea matricei extracelulare de către limfocitele activate. Aceste gelatinaze sunt detectabile în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
caracteristice SM și EAE. Aceste infiltrate sunt limitate extern de o matrice extracelulară. Pentru a leza sistemul nervos limfocitele din infiltratele perivasculare trebuie să treacă bariera matricei extracelulare, care conține fibre de colagen. Neuroproteazele matriceale sunt enzime care degradează matricea extracelulară și sunt implicate în proteoliza mielinei în SM. De asemenea, gelatinazele joacă un rol cheie în penetrarea matricei extracelulare de către limfocitele activate. Aceste gelatinaze sunt detectabile în lichidul cefalo-rahidian, în celulele endoteliale, macrofage și astrocitele bolnavilor cu SM. Gelatinazele produc
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din infiltratele perivasculare trebuie să treacă bariera matricei extracelulare, care conține fibre de colagen. Neuroproteazele matriceale sunt enzime care degradează matricea extracelulară și sunt implicate în proteoliza mielinei în SM. De asemenea, gelatinazele joacă un rol cheie în penetrarea matricei extracelulare de către limfocitele activate. Aceste gelatinaze sunt detectabile în lichidul cefalo-rahidian, în celulele endoteliale, macrofage și astrocitele bolnavilor cu SM. Gelatinazele produc lezarea colagenului din structura membranei bazale, ajutând la penetrarea barierei hematoencefalice de către limfocitele activate. Din cercetările efectuate în timpul administrării
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
repede, iar în cazul unei fibre demielinizate, cantitatea de curent ce trece prin membrană este mai slabă și devine insuficientă pentru a genera un potențial de acțiune. Această conducere continuă este influențată de mediul ionic demonstrându-se că prezența cationilor extracelulari în exces face să crească polarizarea membranară și diminuează conducerea. Poate fi astfel antrenat un bloc de conducere pe o fibră demielinizată prin creșterea PH-ului, creșterea potasiului sau prin creșterea calciului extracelular. Deasemenea, o fibră demienilizată, dacă este stimulată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mediul ionic demonstrându-se că prezența cationilor extracelulari în exces face să crească polarizarea membranară și diminuează conducerea. Poate fi astfel antrenat un bloc de conducere pe o fibră demielinizată prin creșterea PH-ului, creșterea potasiului sau prin creșterea calciului extracelular. Deasemenea, o fibră demienilizată, dacă este stimulată la frecvență înaltă, se observă o întrerupere a fluxului nervos numită „bloc de înaltă frecvență“. Acest fenomen este legat de incapacitatea în care se găsește această fibră de a emite mesaje cu frecvențe
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ne sfătuim bolnavii, pentru a evita situații în care conducerea continuă ar putea fi perturbată, cum ar fi căldura și efortul fizic. S-a demonstrat astfel efectul benefic al băii reci asupra multor pacienți. S-ar putea încerca diminuarea calciului extracelular prin injectarea de doze mari de fosfați, sau creșterea pH-ului prin perfuzii de bicarbonați care ar putea ameliora unele siptome ale bolii. Aici s-ar putea explica unele succese terapeutice în SM cu ajutorul chelatorului Rodilemid. După ce a fost demonstrată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
leziuni și pierderi axonale, chiar din faza de debut a bolii. Acestea sunt evidențiate histologic ca transsecțiuni axonale, corpi sferoidali axonali, reducerea diametrului axonal și degenerescența waleriană. În fazele de cronicizare ale bolii sunt evidente pierderi axonale chiar în spațiile extracelulare, perilezional. Leziunile axonale se realizează prin două mecanisme: prima prin agresiune directă a citochinelor, complementului, neuroproteazelor, radicalilor liberi, oxidul nitric și gelatinazelor. Prin această acțiune se produce separarea axonului de corpul neuronal, cu pierderea suportului metabolic. Deasemenea se produce un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru sine (nutriție și multiplicare). 2.2.3. universul semnalizatorilor (sin. agoniști sau liganzi) Majoritatea moleculelor-semnal care influențează diviziunea, creșterea și supraviețuirea celulară, sunt proteine solubile, secretate de alte celule sau proteine legate de suprafața altor celule, ori de matricea extracelulară. Deși majoritatea lor acționează pozitiv, stimulând unul sau mai multe din aceste procese celulare, unele pot acționa și negativ, inhibându-le. Proteinele semnal ce acționează pozitiv pot fi divizate pe baza funcțiilor lor, în trei clase majore: l Mitogeni care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
relativ importante de factori mitogeni și de creștere, dar foarte adesea aceștia se află într-o stare latentă, inactivă. PDGF este stocat, de pildă, în trombocite, în timp ce moleculele de TGF, acid și bazic, se găsesc intracelular sau legate de matricea extracelulară. TGFβ este secretat sub forma unui precursor inactiv, iar moleculele de IGF I și II sunt asociate moleculelor e transport din circulația sanguină (M. Moenner și D. Barritault). Acțiunea respectivilor factori de creștere poate să fie blocată de către alți factori
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și II sunt asociate moleculelor e transport din circulația sanguină (M. Moenner și D. Barritault). Acțiunea respectivilor factori de creștere poate să fie blocată de către alți factori de creștere antagoniști, hormoni sau chiar de anumite structuri insolubile care compun matricea extracelulară (opoziție chimică și mecanică). În reglarea activității factorilor mitogeni și de creștere, intervin însă și factori stimulatori, unii dintre aceștia minând echilibrul homeostazic celular, creând premize pentru o multiplicare haotică (a se vedea mai departe „Factorii de creștere și cancerul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
oncogenetic și, în egală măsură, pe cel terapeutic. Dar respectiva cale de recepție și transducție interesează mai puțin oncogeneza cu virusuri, deoarece acestea folosesc cu precădere receptorii de pe suprafața celulei victimă, ceea ce presupune alte itinerarii. b) Semnalizarea indusă de factorii extracelulari. În general, orice informație adusă din exteriorul celulei „prinsă“ de receptorul specific, trebuie să fie dusă printr-o serie de mecanisme ierarhizate în interior, la formațiuni specializate din citosol, sau chiar la aparatul genic din nucleu. Pe parcursul acestui drum mesajul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
imunitare etc. Oricum, toate aceste procese se bazează pe autoreglare cu feed-back negativ, garanția păstrării constantelor homeostazice. Reproducem în continuare o schemă imaginată de profesorul Noel G. Morgan, ce ilustrează dinamica receptării și transducției mesajului adus celulei de stimulii (liganzi) extracelulari (fig. 2-11). Așa cum se observă, în respectiva dinamică au putut fi deosebite trei tipuri de mesageri: primul este însuși inițiatorul (ligandul), care se leagă de porțiunea exterioară a receptorului transmembranar; cel de al doilea apare ca urmare a activării efectorului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
urmări transducția diferitelor semnale ce intervin, fie activator, fie inhibitor, asupra multiplicării celulare, detaliem în continuare două dintre acestea: a) semnalizarea Notch; b) semnalizarea indusă de factorii de creștere și c) semnalizarea indusă de unele molecule de adeziune ale matricei extracelulare. 2.2.5. semnalizarea notch Totul a pornit de la o privire foarte atentă și de la mirarea unui tânăr discipol al lui T. H. Morgan. Junele John S. Dexter, examinând în 1914 aripile unei musculițe de oțet, a observat că în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
De obicei, proteinele G aflate pe partea internă a membranei celulare sunt asociate pozițional cu domeniul intern, catalitic (DIC) al receptorilor. Datorită acestui contact strâns, proteinele G vor reacționa prompt, imediat ce stimulul (ligandul) a fost atras și cuplat de porțiunea extracelulară a receptorului. Reținând că atâta timp cât receptorii se află în repaus relativ, adică nu au cuplat vreun agonist (ligand) de tipul factorilor mitotici, de creștere, de întreținere, etc., ei sunt inactivi. Să urmărim, în continuare, evitând să intrăm în amănunte, suita
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în care fosforilarea și defosforilarea joacă un rol de seamă, îngreunează înțelegerea esențialului. Astfel, pentru subiectul pe care ni l-am propus, interesează doar semnalizările induse de factorii de creștere (TGFα, EGF), factorii de supraviețuire (IGF1), factorii Wnt, stimulii metricei extracelulare și, ca o contrapartidă a reglării, factorii letali (FasL, Tnf), inductori ai morții celulare programate (apoptozei). Căci, așa cum se va vedea în subcapitolul Apoptoza ca mecanism homeostazic, viața unor celule depinde de utilitatea lor într-o anumită unitate de timp
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulei spre aparatul genic din nucleu. Mesajul este însă diferit, în funcție de starea celulei ca integrare în sistem. Dacă respectiva celulă a ratat adeziunea cu congenerele ori a fost desprinsă accidental din legătura morfofuncțională cu acestea, mesajul indus de stimuli matricei extracelulare este o condamnare la moarte prin apoptoză. In vivo, această condamnare este foarte importantă pentru homeostazie, deci pentru continuarea vieții. Se evită astfel colonizarea (citește metastazarea necanceroasă) a altor țesuturi cu „elemente rătăcitoare“ desprinse accidental din țesuturile agresate. Semnalul poate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulare, în cazul în care toate cerințele homeostazice sunt îndeplinite (una din ele fiind stabilirea de conexiuni corecte cu congenerele). Încă de la început sunt de făcut cel puțin două precizări: a) liganzii care interacționează cu moleculele de adeziune aparținând matricei extracelulare sunt fie componenți ai celulelor învecinate, fie molecule ale aceleiași matrice. b) receptorii, de asemenea molecule de adeziune, deși transmembranari, nu au domeniu catalitic în citosol. l Întrebarea este: atunci cum reușesc ei să fie „buni conducători“ ai informației către
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
l Răspunsul, relevat de cercetări de după 1998 este: semnalul își crează un drum către nucleu „prin derivă“, adică adoptând căile altor tipuri de transducție. Așa cum se observă în fig....., există cel puțin trei căi „împrumutate“ de stimulii porniți de la matricea extracelulară și receptați de integrine: a) atât cel care trece prin FAK src cât și cel care ajunge la proteina Ras, împrumută calea factorilor de creștere (TGFα și EGF) descrisă anterior și care ajunge la aparatul genic nuclear prin cascada informativă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
său este intact și corect asamblat înainte de a păși în faza S. Referitor la condițiile externe celulei (condițiile de ambient), precizăm că proliferarea celulară depinde în mod esențial de nutrienții disponibili și de moleculele de semnal specific provenite din mediul extracelular. Nutriția este importantă la toate celulele și determină dacă și în ce rată o celulă progresează prin ciclul celular. celulele cultivate in vitro intră deseori în repaus (ies din ciclul celular și intră în G0). Pe scară animală, starvarea induce
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vadă cum reușește p53 să acționeze frenator la nivelul moleculei ADN și cu această ocazie a descoperit „intermediarul“, respectiv p.21. inhibitorii ciclului celular din familia ciP, de tipul p.21 sau p.27 sunt activați fie de molecule antiproliferative extracelulare cum este TGFβ, fie de proteine intracelulare precum p.53. l Proteinele din familia INK 4, respectiv p.15, p.16, p.18 și p.19, au o acțiune frenatoare limitată: ele nu pot inhiba decât kinazele cdk 4 și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
parte și ei dintre inițiatorii externi ai apoptozei. Au mai fost caracterizați ca factori inductori ai apoptozei retinoizii (derivații de vitamină A), unii dintre ei cu netă acțiune anticanceroasă, etanolul, toxinele bacteriene, unele oncogene (myc, REL), dieta prelungită, precum și matrixul extracelular. Matrixul extracelular este un factor de supraviețuire celulară de prim ordin. Celulele se atașează de matrix cu ajutorul integrinelor (molecule de adeziune prezente la suprafața celulară). Contactul intim dintre celule și matrix crește troficitatea acestora. Desprinderea de matrix crează condiții de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]