15,723 matches
-
în lumea gândului, încât nu mai e nimic de căutat; în gura lui, totul e definitiv rezolvat. Iată însă că tocmai aici se strecoară și altă impresie: în spatele eficacității orale a prezentării, ceva sună a gol! Actul demonstrativ este tot atât de fals în fond, pe cât de reușit apare el în formă. Când Nae Ionescu vrea să atace o problemă importantă, el pornește să rezume câteva variante în formă cât mai redusă, ca să le poată apoi critica într-o formulă sintetică, care apare
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
deși, aparent, amîndoi încearcă să iasă din spațiul securizant al convenției în planul revelării umanului. Pierde cel care crede că acest lucru este posibil și că deține controlul, iar Katia nu face decît să speculeze latura sentimentală a lui Peter, fals protectoare, vanitatea sa pentru a prelua controlul obținînd și înregistrînd o confesiune autentică. Peter nu rezistă tentației de a utiliza materialul obținut, intențiile sale în această privință sunt destul de clare, însă descoperă care practic nu are decît o ficțiune pe
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
Totuși, după ce se bărbieri, În timp ce-și prepara cafeaua, maiorul Începu să fredoneze o melodie veselă, poate În căutarea unei oricît de firave consolări. CÎnta fals, dar cu plăcere. Căci, să ne Înțelegem, există și plăcerea de a cînta fals, de a contrazice melodia, de a sfida regulile armonice și de a da cu tifla așa-zisei urechi muzicale; una din puținele plăceri ale oamenilor obișnuiți să trăiască În singurătate. Maiorul Smith trăia singur Într-un apartament din „colonie“ și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
înflăcărare, dom’ Petrică, își pierde Dendé cumpătul, ia să văd și eu ce ai acolo, îi smulge din mîini Bulgarului cele două pînze frumos înrămate. Tonitza, Andreescu, spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noastră durează de doi ani. A avut un copil și a scăpat de el. Asta-i tot. — Hai, Martin, interveni Antonia, care-și revenise complet, nu face pe cinicul și nu te preface că nu-ți pasă. Sună atât de fals. Știm că o iubești pe fata asta și vrem să te ajutăm. Știm că nu e în firea ta să-ți iei o amantă decât dacă o iubești cu adevărat. Recunosc că am avut un șoc când am aflat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În dosare de contabilitate, Într-o Încercare nu prea reușită de a-mi distrage atenția de la propria stare de anxietate. Până când, În sfârșit, Hunter mi-a dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă de tort de nuntă, bogat Împodobit, cu ornamente În relief copiate după cele ale Palatului de Iarnă de la Sankt-Petersburg. Nici nu-ți dai seama că e un fals grosolan, realizat cam cu vreo cinci ani În urmă. Gerski părea să cunoască pe toată lumea În restaurant. Făcuse rost pentru noi de una dintre cele mai bune mese - la parter, În fața unei uriașe oglinzi aurite, de unde vedeau lumea care intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Brașov. Probabil că muncitorii brașoveni se gândesc să intre la strunjit țepe sau s-o facă pe stafiile, scuturându-și lanțurile prin castele de polistiren expandat. Ei cer guvernului să le dea slujbe într-o balivernă agatoană, într-un fals gigantic din care ministrul Agathon promite că ne umplem de bani. Nu știu câte miliarde de dolari poate vărsa Dracula Park, dar cu siguranță Roman, Tractorul și Rulmentul sunt în clipa de față tot atât de adevărate ca Dracula Park, numai că nu produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vărsa Dracula Park, dar cu siguranță Roman, Tractorul și Rulmentul sunt în clipa de față tot atât de adevărate ca Dracula Park, numai că nu produc, ci înghit, de ani și ani, miliarde de dolari. Muncitorii brașoveni își cer transferul dintr-un fals gigantic în alt fals gigantic, din Jurassic Park în Dracula Park. Față de priveliștea a 20.000 de muncitori care- ce-a ajuns conștiința de clasă... - își caută salvarea la un conte, fie și strigoi, soluția găsită de angajații de la Aro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu siguranță Roman, Tractorul și Rulmentul sunt în clipa de față tot atât de adevărate ca Dracula Park, numai că nu produc, ci înghit, de ani și ani, miliarde de dolari. Muncitorii brașoveni își cer transferul dintr-un fals gigantic în alt fals gigantic, din Jurassic Park în Dracula Park. Față de priveliștea a 20.000 de muncitori care- ce-a ajuns conștiința de clasă... - își caută salvarea la un conte, fie și strigoi, soluția găsită de angajații de la Aro Câmpulung, să doneze spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ar fi autorii, știe ce scrie prin ghiduri și tratate, și ceva pe deasupra, astfel încât poate face bine celor ajunși sub cuțitul lui. Ce să mai zic însă când comportamentul dlui Beuran, din momentul declanșării scandalului și până acum, trece din fals în lamentabil, din lamentabil în penibil și de acolo, luni seară, în emisiunea lui Marius Tucă, în dezgustător? Ce să mai zic când dr. Beuran mânjește sistematic exact ceea ce am încercat eu să nu ating, albul halatului de la capul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și trei și chiar patru la mână) au rămas doar niște mici semne de întrebare pe care doar în siguranța camerei mele aveam curajul să le ridic. Mă rog (altă paranteză): asta cu ridicatul semnelor de întrebare sună atât de fals încât mă pune serios pe gânduri. Ca și cum n-aș fi avut ceva mai bun de făcut. În fine. Patria era tovarășa Stănescu pentru că ea era singura care se învrednicea să ne împuie capul cu asta. E foare simplu dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
forță socială, capabilă și dinamică. Doar știm că tineretul este promotor al progresului și înnoirii societății, un adevărat motor al dezvoltării. Tinerii sunt cel mai greu de manipulat, deoarece cunosc mai rar compromisurile și remarcă mult mai ușor prejudecățile, minciuna, falsul, automatismele și inerția societății. În viziunea lor, utopia comunismului sau socialismului științific e total depășită și de domeniul trecutului. A existat apoi acel fenomen social numit Piața Universității, care a reunit în stradă în mai iunie 1990 sute și mii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e un simplu administrator de bloc. Ba chiar un administrator prost. Noi n-avem apă și el cică rezolvă problemele țării. Ion Ilievici: Dar nu se poate! Are diplomă, a studiat științe politice la Moscova, am văzut diploma! Tocilescu: Un fals ordinar, a cumpărat-o pe Buzești, pot să vă arăt magazinul, probabil că a și păstrat chitanța. Pavel Ciocan: Minte, n-am păstrat-o! Ion Ilievici: N-a studiat la Moscova! Extraordinar! Și eu, care am avut încredere deplină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e neterminat, ci terminat, nu e scris în cimeriană, ci în cimbrică, titlul a fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să le întrerupi. Ai vrea să-l avertizezi imediat pe Cavedagna, dar el scoate o foaie anexată la fascicul, pe care vrea să ți-o arate: Vreți să vedeți ce a avut curajul să răspundă Marana când i-am reproșat falsurile? Aici e scrisoarea lui... Și ți-arată un paragraf ca tu să-l citești. „Ce importă numele autorului de pe copertă? Să ne transportăm cu gândul peste trei mii de ani. Cine știe ce cărți din epoca noastră vor mai exista, cine știe ce nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mistere, înșelăciuni, travestiri... Dar... ce legătură are Marana? întrebi. Locuiește aici? Irnerio dă din cap. — A fost aici. A trecut ceva timp de atunci. N-ar mai fi trebuit să se întoarcă. Toate povestirile sale sunt atât de amestecate cu falsuri, încât orice s-ar spune despre el e fals. Asta este ce a reușit să facă. Volumele aduse de el aici par la fel cu celelalte, pe din afară, dar eu le recunosc imediat, de la distanță. Și când te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
câte una. Uneori mă cuprinde bănuiala că el le pune acolo, că vine când nu e nimeni aici și continuă să facă obișnuitele schimbări, pe ascuns... — Ce schimbări? — Nu știu... Ludmila spune că tot ce atinge el, dacă nu e fals, devine fals. Eu știu că, dacă aș încerca să-mi fac lucrările cu cărțile care-i aparțineau lui, s-ar naște falsuri: chiar dacă mi-ar ieși la fel cu cele pe care le fac întotdeauna... — Dar de ce ține Ludmila lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obișnuitele schimbări, pe ascuns... — Ce schimbări? — Nu știu... Ludmila spune că tot ce atinge el, dacă nu e fals, devine fals. Eu știu că, dacă aș încerca să-mi fac lucrările cu cărțile care-i aparțineau lui, s-ar naște falsuri: chiar dacă mi-ar ieși la fel cu cele pe care le fac întotdeauna... — Dar de ce ține Ludmila lucrurile lui în cămăruța asta? Așteaptă să revină? — Ludmila era nefericită când era el aici... Nu mai citea... Apoi a fugit... Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în Elveția? Instinctiv te-ai gândit la scriitorul cu ocheanul. — Să zicem că e altcineva, dar e o poveste cu totul diferită... Bătrânul cu romanele polițiste... — Silas Flannery? — Ea spunea că, atunci când Marana o convinge că diferența între adevăr și fals e doar o prejudecată a noastră, simte nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa se deschide pe neașteptate. Ludmila intră, aruncă pe un fotoliu paltonul, pachetele. — Ah, grozav! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scris acel eu: n-am reușit și nici nu voi reuși să fiu acel eu. E inutil să mă înapoiez la birou, să mă forțez să ghicesc, să copiez adevărata mea carte, citită de ea: orice scriu va fi un fals în raport cu cartea mea adevărată, pe care nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar îndrepta un ochean spre mine în timp ce scriu? Stau așezat la birou, cu spatele la fereastră, dar simt în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este eul meu nipon care născocește o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și gata să mă ajute să pun capăt escrocheriei, dar adaugă că, la urma urmei, nu trebuie să mă scandalizez, căci, după părerea lui, literatura are valoare prin puterea ei de mistificare; adevărul ei constă din mistificare; prin urmare, un fals, ca mistificare a unei mistificări, echivalează cu un adevăr la puterea a doua. A continuat să-mi expună teoriile sale, conform cărora autorul fiecărei cărți este un personaj fictiv, pe care autorul îl inventează pentru a-l face autorul ficțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]