4,787 matches
-
români (unici în lume) scriu cărți științifice, disprețuind documentarea și experiența în domeniu. Mircea Cărtărescu, cel mai bine cunoscut scriitor român contemporan, afirma că în lume sunt aproximativ un milion de scriitori de ficțiune, din care doar cincizeci sunt nume familiare. În Uniunea Scriitorilor Români sunt aproximativ 3000 membrii, din care cunoscuți sunt în jur de 30 ! Desigur, mulți specialiști (psihologi, sociologi, etc) s-au întrebat care ar fi cauza lipsei de interes pentru citit, pretutindeni, deși s-au observat mari
CINE MAI CITEȘTE ....CĂRȚI ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382887_a_384216]
-
în formă de cochilie spre sala de concerte, și apoi, minunatele picturi reprezentând istoria României. Totul se ridica la dimensiunile unui vis frumos împlinit. Se transpunea într-o persoană cu obiceiuri mondene și gust fin, al anilor interbelici. Se simțea familiară personajelor cu care se identifica în literatura romantică pe care o citea cu atâta plăcere. Trăia un basm scris parcă pentru ea anume. Artiștii au urcat pe scenă. Primele aplauze, la care participă și ea cu emoție și cu răsuflarea
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
sunt un ucigaș în serie umblu prin cotloanele întunecoase ale prezentului prin toate anticariatele existenței incognito „most wanted killer” . ieri tăcuseră toate ceasurile mâncătoare de timp de afară se auzeau tramvaiele morții oprind în penultima stație avioanele cu reacție zgomotele familiare ale timpului care-mi demolează fără nicio somație prealabilă edificiul liniștii . adormisem și visam cum ar fi să trăim fără timp pe fundul oceanelor subit îmi amintesc de tine ( care n-aveai nicio treabă cu timpul! ) cum umblai noaptea pe
„MOST WANTED KILLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382967_a_384296]
-
viața poporului indian, viață care v-a captivat. Cum ați trăit acele momente, departe de casă? R.A.: Eufemistic spus, dar poporul indian mi-era universitar, povestit de profesori, studenți, multe tomuri. Chiar, multe, multe limbi, rituri, politici post-independență ne deveniseră familiare, ne integrasem. Prieteniile, vecinătățile, empatiile pe viață ne-au dublat umanitatea. Mi-au rămas nemuritoare Leela, Urmila, Margaret, Esha. Viața era nouă, cultura era nemărginită, alți oameni, alte obiceiuri, altă mentalitate. Am învățat continuu devenirea indiană, nu fără a crește
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
cu care mi-a tot dat ostentativ peste buze: bir-bir..parcă deseori vrea să-mi facă așa.. aș spune că și acum, dar prea aștepta telefonul lui, prea erau nevorbiți de mult...și când a sunat telefonul, cănd vocea parcă familiară..și, cică dulce “da, de ce nu spui pentru ce m-ai sunat?” se arătă ocupată, preocupată, fără timp ieri, insă totuși interesată, dar nicidecum mutată... Hmm, culmea că ea fuge după unu cu ascunzișuri, ce nu-I accepta măcar o
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
știut cum să aman acel apel care deja îmi prevestea ceva...Și, da a fost schimbarea totală după ce a vorbit cu M. mama ei... Rămăsesem în gânduri acolo în acea liniște totală.. Ce ciudat! Străin și totuși să simt ceva familiar, pitoresc, dar să-mi placă atât de mult întocmai pentru că mi-ar fi spus cel mai multe despre ea, așa cum n-am reușit să găsesc vreo persoană care să-mi spună mai multe despre ea, față de persoana ei, desigur. Dacă
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
că nu are cum să-l apere la vremea respectivă...phuuu, inima! “Cea mai tare proba a realității pentru mine este faptul că știu acum sigur că ține la mine..ca vocea mea i s-a părut ei atât de familiară încât să o confunde cu... cică, o alta persoana “dragă”. Culmea că ea zicea și în acel articol de pe blog că ăla îi zice “M-aa, cumva chipurile că familia ei întreaga, iar eu i-am zis din prima M.
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
straniu de uman”. Considerată de mulți specialiști ca cea mai surprinzătoare expoziție propusă de Musée du Quai Branly în cei zece ani de când a fost inaugurat, Persona își propune să exploreze diversitatea mecanismelor prin care oamenii și-au personificat obiectele familiare în toate vremurile și pe toate meridianele globului. În plină epocă a roboticii, a realității sporite și a inteligenței artificiale, expoziția Persona crează, prin intermediul celor 230 de exponate - statui, amulete, măști, marionete, automate și roboți - un univers straniu, în care
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93014_a_94306]
-
de celebre legi care guvernează funcționarea roboților pozitronici ce populează romanele și nuvelele sale. Legi conform cărora : 1. Un robot nu poate sa facă rău unei ființe umane, nici să permită ca o ființă umană să fie în pe, obiectele familiare e, personificatprinzatoarricol fără să intervină; 2. Un robot trebuie să execute ordinele primite de la o ființă umană, cu condiția ca ele să nu contravină primei legi; 3. Un robot trebuie să-și protejeze existența, atâta vreme cât asta nu contravine primelor două
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93014_a_94306]
-
straniu de uman”. Considerată de mulți specialiști ca cea mai surprinzătoare expoziție propusă de Musée du Quai Branly în cei zece ani de când a fost inaugurat, Persona își propune să exploreze diversitatea mecanismelor prin care oamenii și-au personificat obiectele familiare în toate vremurile și pe toate meridianele globului. În plină epocă a roboticii, a realității sporite și a inteligenței artificiale, expoziția Persona crează, prin intermediul celor 230 de exponate - statui, amulete, măști, marionete, automate și roboți - un univers straniu, în care
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
declarație a bucatarului-sef de la restaurantul Mak. Talaș susține că ingredientele de calitate superioară sunt inca greu de găsit în Ungaria, de aceea apreciază faptul că poate servi clienților „un produs local extraordinar”. Folosirea produselor locale este astăzi un fenomen familiar pasionaților de gastronomie din întreaga lume - așa-numiții „locavores”* , de la Sân Francisco până la Copenhaga. „Cu toate acestea, în Ungaria, unde naționalismul este în creștere, trendul are o rezonanță aparte”, afirmă publicația, notând că premierul Viktor Orban, reales în 2010, după
Mangaliţa alimentează tendinţele naţionaliste [Corola-blog/BlogPost/93297_a_94589]
-
Dacă omul este fericit și treaba merge bine. Dacă omul este nefericit nimic nu merge bine!”, spunea și consulul Marian Daniel Cernat. Consulatul României din Salonic deservește o categorie vastă de români cu probleme din cele mai diverse. Dincolo de problemele familiare și actele notariale ori de stare civilă pe care funcționarii consulari sunt solicitați să le rezolve ori să le încheie, la misiunea diplomatică din Salonic există anumite particularități. Reprezentanții noștri din Salonic sunt chemați deseori să ajute cetățenii români aflați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93318_a_94610]
-
România și din comunitățile românești de peste hotare se hrănește din acest depozit generos. Cu schimbări de decor (sediu central, dotări moderne, un secretariat nou, susținere din partea partenerilor și mult curaj), Uniunea condusă de jurnalistul Doru Dinu Glăvan, nu emfatic ci familiar, m-a făcut să mă alătur echipei. Din prietenie și spirit de solidaritate față de oamenii care o compun, față de o idee, de o atitudine. Fiecare dintre ei aduce un plus de emoție și valoare, necesare unui public tânăr, dornic de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
profesor. Mda, era același, și totuși... Figura - bine cunoscută din contact direct, dar și din repetatele apariții la diverse posturi de televiziune unde era oaspete frecvent, ba chiar o veritabilă vedetă, urmărită și apreciată - Îmi era și nu-mi era familiară. Dumnezeu știe de unde această senzație. Am Încercat să mă conving că schimbarea este rodul subiectivismului din privirea mea - mi se mai Întâmplase odată să-l văd În altă lumină, după ce Îmi ajunseseră la ureche zvonuri precum că Adam Adam se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eventualitatea că ar fi putut fi, preferam să nu mă gândesc... 16 Mi-era foame. Am intrat În... nu știu cum să-i spun: sală de mese, popotă, restaurant? Bufet suedez, oricum. Aprovizionat abundent, garnisit cu produse culinare de felurite proveniențe, de la familiara bucătărie europeană până la exotice fantezii afro-asiatice, indiene, japoneze, scandinave... Un Babilon gastronomic În toată legea! Am luat o supă ușoară, un șnițel și mi-am umplut un platou cu eșantioane de salate dintre cele mai diverse, În numele vegetarianismului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură să zdruncine mefiența dumneavoastră, nu lipsită de temei, de altfel. V-aș mai semnala ceva. Vă sunt, desigur, familiare câteva mituri și legende privind fie coborârea pe Pământ a unor ființe extraterestre, fie dispariția inexplicabilă a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plasarea În acel loc cvasiinaccesibil. Într-o primă instanță, n-am priceput nimic. Erau texte În toate limbile, de diferite dimensiuni și din varii domenii, de la beletristică la filozofie și la studii științifice, abordând teme extrem de diverse. Unele Îmi erau familiare, ca domeniu măcar, dacă nu ca problematică, după cum câțiva dintre autorii lor Îmi erau cunoscuți din lecturi sau, de ce să nu recunosc, din auzite. Erau și unii ale căror nume nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face și compensația parte din viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al bucătăriei În care se pregătea cina, vedeam umbrele albe ale surorilor mișcîndu-se În jurul unei sobe mari de cărămidă roșie, tăceam și așteptam, lăsîndu-mi doar ochii să deslușească toate acele forme frumoase cărora nu voiam să le dau nici o semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli și să le duci la complex că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care să te trezească, doar dinții mărunți ai pietrișului scrîșnind Încet În carnea lui. Un ronțăit cu care se obișnuise, un ronțăit familiar și aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simplu nu-și dă seama că e al naibii de greu să locuiești cu cineva într-o singură cameră, da, fără bani și fără muncă, în afară de producțiile studențești, care nu-ți plătesc nici măcar cheltuielile lunare... Am vrut să o îndepărtez de smiorcăiala familiară. Voiam să zic, după cele întâmplate sâmbătă noaptea. —A, atunci? Claire părea mai degrabă că ascunde ceva. Nu prea am chef să vorbesc despre asta, știi? Liz a vrut să avem cu toții o întrunire ca să ne împărtășim sentimentele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își dădu seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai numai pe Tamara, nebunule! Invit-o acasă, ia-o de nevastă! Repede, înainte ca să înceapă să miroasă a înmormântare la tine acasă! Ajuns la sinagogă, Feifel căută în zadar chipul Tamarei. Nici urmă de ea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
holeră în același timp - erai clasat jos și nu puteai fi considerat decât ca o ființă care produce stupoare și în cel mai bun caz milă. Dar viața veche și limba lui Zaharel se sfârșiseră, acuma trebuia să-și facă familiare niște cuvinte noi care uneori i se păreau minunate și alteori ridicole. Remarcase că erau două feluri de cuvinte: unele veritabile, care nu aveau nevoie de înveliș și altele de împrumut, care-și ascundeau sărăcia sub ornamente de reclamă. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
privești cum se înfășoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă. De la început Sucki s-a arătat a fi de aceeași ludică umoare cu noii lui stăpâni, cu noi care visam să-l facem să vorbească argoul nostru familiar. Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]