2,422 matches
-
nu numai ca o abordare greșită atunci cînd este dus la extrem (așa cum era și realismul, pentru Carr), ci și un semn al "decadenței finale a liberalismului", care nu și-a putut imagina un război legitim, fie el și împotriva fascismului (Morgenthau 1946: 68-71). Liberalismul a stat la originea unei boli care a tulburat gîndirea politică a Occidentului. "Catastrofele politice și militare din anii '30 și începutul anilor '40 [...] nu sînt decît manifestările exterioare ale unei boli intelectuale, morale și politice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
edn, Chicago: University of Chicago Press. -(1970b) 'Reflections on my critics', in Imre Lakatos and Alan Musgrave (eds) Criticism and the Growth of Knowledge, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 231-78. Laclau, Ernesto (1979) Politics and Ideology in Marxist Theory: Capitalism, Fascism, Populism, London: Verso Ed. La Feber, Walter (1993) America, Russia and the Cold War, 1945-1992, 7th edn, New York: McGraw Hill. Lakoff, George (1991) 'Metaphor and War: The Metaphor System Used to Justify War in the Gulf', Peace Research 23, 2
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bunăstării sociale împărțeau un număr de trăsături comune. Acest sistem putea fi văzut ca o soluție națională la problemele cauzate de șomaj, sărăcie și stagnare politică pe care mulți analiști din acea perioadă le considerau responsabile pentru apariția nazismului, a fascismului și a comunismului și, prin urmare a războiului. Statul bunăstării sociale a fost conceput pentru a preveni eșecul pieței și pentru a redresa situația când acesta se întâmpla. Dar a avut și un aspect politic mult mai evident în aceea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Elemente de logică, Marie-Dominique Popelard, Denis Vernant, 120 pag., 68.000 lei • Europa economică, Bertrand Commelin, 80 pag., 40.000 lei • Europa monetară, Andrew Brociner, 80 pag., 40.000 lei • Fantasticul în literatură, George Bădărău, 96 pag., 65.000 lei • Fascismul și nazismul, Jean Claude Lescure, 80 pag., 45.000 lei • Filosofia artei, Florence Begel, 80 pag., 46.000 lei • Fundamentele culturale ale lumii occidentale, J.L. Bodinier, J.Breteau, 80 pag., 40.000 lei • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin, 128 pag., 45
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Luptătorii pentru interesele mulțimii, intransi genți atunci când e vorba de dat poporului pâine, pace și libertate, acești antifasciști sunt victimele teroarei, a actelor fascizante ale guvernului. Să se facă dreptate! Să fie redați societății deținuții antifasciști . Și în ciocnirea dintre fascism și democrație, între barbarie și progres, forțele democratice să fie întărite cu cei care au știut să lupte și să se jertfească pentru apărarea libertăților și nevoilor populației. 121 Poporul nu are decât să câștige în urma acestui lucru. Și ca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spiritului său l-ar fi Îndreptat mai degrabă spre englezi și spre americani, decât spre acești barbari nordici. Dar aici e vorba de fatalitate, de atracția forței brute și conștiente: „Crezând În decadență, nu puteam crede În altceva decât În fascism, care este dovada decadenței, fiind rezistența conștientă la decadență, cu mijloacele determinate de către decadența Însăși”. Între atâtea amănunte aflate În mișcare, ca o stea fixă lucește palid speranța lui că, În Învălmășeala istoriei, nu-i va rămâne, ca soluție onorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
analizăm la nivel politic, fie la unul existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de violență. El nu se sinucide pentru că, aflat Într-un moment de criză, nu mai e În stare să discearnă Între bine și rău, Între disperare și speranță. El hotărăște să moară pentru că idealul său existențial - ce poartă dublul nume fascism/comunism - nu Îi satisface ambițiile metafizice. În aceeași linie, am putea vorbi despre un romantism virulent, despre o mistică prost asimilată, obligată să funcționeze Într-un teren impropriu: cel al ideologiei ce se substituie vieții. Nu toate paginile de jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai bine Împușcat de ei decât de imbecilii de gaulliști”. Adică de către cei În care Începe să creadă - pentru că, așa cum o spune, cu o intuiție extraordinară, care se va verifica apoi vreme de o jumătate de secol, „n-am considerat fascismul decât o etapă spre comunism!” Moartea devine, Încetul cu Încetul, o sursă a fericirii, un proiect metafizic secret, ce nu va putea fi Împiedicat de nimeni. Moare crezând În Baghavad-Gita și În Zarathrustra, cărțile care Îi vor sta, În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și reanalizează la nesfârșit comportamentul și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist, ca ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele acestei fatalități, e pregătit să suporte consecințele ultime ale unei opțiuni dramatice: Pe plan filozofic, moartea mă Încântă și sunt copt pentru ea. N-aș fi demn de numele de om, dacă la cincizeci de ani nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
128. După instituirea regimului comunist, onorarea celor căzuți pe câmpul de luptă s-a diminuat drastic, refugiindu-se spre alte momente de celebrare, mai ales "Ziua Armatei"129, dar și 23 August (1944) sau 9 Mai (1945), ziua "victoriei împotriva fascismului". În plus, actul comemorativ s-a deplasat pe nesimțite de la o dimensiune certă, temporală, legată strict de morții Marelui Război, spre o alta mai difuză, spațială, grupând eroii tuturor războaielor păstrate în amintirile omului obișnuit. Nu era o inovație proprie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de istorie, trata comunismul oarecum diferit de textul francez din același deceniu. Structura sa fiind predominant tematică și nu cronologică, organizată pe categorii istorice cuprinzătoare, a grupat diferite studii de caz în câteva registre politice ample, cum ar fi comunismul, fascismul, naționalismul, democrația. În această istorie prescurtată a secolului XX intra și Uniunea Sovietică din timpul lui Stalin 110. Dintre cele petrecute ulterior, se menționa doar rebeliunea antisovietică din 1956, din Ungaria, pusă alături de alte mișcări de independență din India, Nigeria
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a acestei regularități verbale sau comportamentale). Materializare pertinentă a afirmației greimasiene privind natura polemic-contractuală a practicii discursive, gluma ne apare ca o modalitate defensivă de manevrare a normativității, de dinamitare a supunerii enunțătorilor la regulile raționalității și conveniențelor. Construită împotriva fascismului pe care Barthes îl reproșa normelor limbii, gluma poate fi considerată o replică antifascistă, un refugiu al libertății. Deși structurile și mecanismele glumei sînt destul de greu de categorizat, se pot decela totuși regularități conform cărora convențiile lingvistice și comportamentale sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1945, în aproape opt luni și jumătate de lupte, pierderile au fost de 169 822 din care 111 379 morți și răniți), Mareșalul Ion Antonescu a fost considerat naționalist, fascist (dimensiunea lui antisemită o privesc unii drept relevantă în definirea fascismului care, totuși, este mai degrabă o concepție totalitară asupra societății) și criminal de război. Etichetările legate de personalitatea și regimul său sunt mai degrabă polemice, „decât rezultatul unei analize aplicate”. Regimul antonescian fără îndoială că a fost o dictatură, deoarece
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
sindicatelor, are de suferit chiar și acum. În plus, dezvoltarea lor a fost de multe ori frînată, în plin avînt, de o lungă perioadă dictatorială: al doilea Imperiu, înăbușirea Comunei, dictatura lui Franco din Spania, a lui Salazar în Portugalia, fascismul în Italia. Sînt două trăsături care marchează organizarea democrat-socialistă și care au rezistat social-democratizării dorite la începutul secolul al XX-lea de Internaționala a II-a. Pe de o parte lejeritatea ei, o variantă subțire sau suplă a partidului de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
clasele de mijloc, fie, în sfîrșit, cea a anarhismului de dreapta care se traduce prin lipsa simțului civic al celor bogați. 1. Extrema-dreaptă sau dreapta extremă. Termenii sînt mai puțin clari și mai echivoci decît ar putea părea. Fenomene ca fascismul și continuatorii lui, care nu semnifică "nici dreapta, nici stînga" după expresia lui Zeev Sternhell, vor fi studiate împreună cu partidele naționaliste. Vom păstra termenul de "extrema-dreaptă" sau, altfel spus, dreapta extremă pentru a denumi vechii reacționari, conservatori rămași fideli valorilor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o politică de represiune față de IRA dublată de o politică socială și economică austeră și conservatoare. Al doilea grup fondator, Blue Shirts (Cămășile albastre), a adus noului partid dinamismul unei mișcări de mase. Este vorba de proliferarea în Irlanda a fascismului european de care se distinge printr-un catolicism "integral" foarte pronunțat, apropiindu-se în acest sens de Rexismul belgian. Al treilea fondator a fost Partidul de Centru, grup agrarian, destul de reformator și care exprima interesele celei mai bogate pături ale
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
din vechile fonduri ale comerțului pangermanic și chiar filonazist, cît și din sloganul cunoscut și interșanjabil l'Autriche aux Autrichiens. Prin acestea, el făcea legătura cu formele extreme ale centralismului. III. Centralismele extreme Înrudirea dintre formele extreme ale bonapartismului și fascism a fost stabilită de Zeev Sternhell care a făcut din primul tatăl celui de-al doilea, o teză cam radicală, dar care stabilește afinitățile. Este evident că centralismul stato-naționalist împins la extrem cuprinde un monism politic absolut a cărui deviză
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
doilea, o teză cam radicală, dar care stabilește afinitățile. Este evident că centralismul stato-naționalist împins la extrem cuprinde un monism politic absolut a cărui deviză nazistă rezumă programul: ein Volk, ein Reich, ein Führer (un popor, un stat, un conducător). Fascismul real, Stato totale, totalitarismul lui Mussolini și Hitler reprezintă o tentație a absolutului care înțelege să stabilească o relație de fuziune între Stat și societate, întruchipate în persoana șefului; un paroxism politic unde se întîlnesc, într-o sinteză totalitară, anti-etatismul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
nu mai există în stare pură, cel puțin în Europa Occidentală. Acesta s-a dezvoltat în Est pe tema purificării etnice. Cu toate acestea, asistăm la apariția unor forme atenuate, mai mult sau mai puțin conștiente. 1. Neo-fascismul. Provenit din fascism, neofascismul a tras învățăminte din eșecul acestuia din urmă. Alleanza nazionale din Italia, ca și Frontul Național și rivalii lor, reprezintă, fiecare în felul său, eforturile de aggiornamento a tradiției bonapartiste față de realitățile actuale. Tînjind o lungă perioadă de timp
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
renege, prezentînd o imagine modernă și deschisă prin Fini, trezind în același timp nostalgia autorităților prin nepoata Ducelui. Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se consideră postfascist fiindcă are pretenția de a fi străin fascismului. Fondat de către activiștii naționaliști care au intrat în politică în lupta pentru Algeria franceză, Frontul Național apără naționalismul extrem, ostil integrării europene găsind în fenomenul emigr"rii și insecuritatea dată de șomaj un teren fertil. Cu un electorat format din
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
din electorii săi care-și dau voturile candidaților de stînga în al doilea tur de scrutin, populist și organizat într-un partid de mase disciplinat, FN constituie o premieră în Franța, aceea a unui partid care prezintă caracterele sociologice ale fascismului italian adaptate apocii, adică, curățat de referințele explicite la autoritarism și la Statul absolut. FN belgian al Dr. Ferret, a cărui violență verbală exprimată împotriva emigranților depășește pe cea a modelului său francez, face efortul de a-și face un
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
iluzorie, fiind imediat blocată în mod violent; a treia, prin succesul valorilor ecologiei, care nu au cunoscut o rezistență semnificativă și s-au putut răspândi în mod pașnic. Aceste noțiuni de inovator și păstrător sunt relative. Ascensiunea național-socialismului și a fascismului după Primul Război Mondial a fost o noutate, democrații erau cei constrânși să se opună pentru a păstra democrația. După 1922, în Italia, și după 1933, în Germania, învingătorii își păstrau poziția prin violențe împotriva democraților, a căror poziție slăbise
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
șomajul trebuie să scadă, trebuie să găsim remediul pentru cancer și pentru SIDA, noi surse de energie urmează să fie descoperite, bunăstarea viitoare se fabrică în laboratoare... După o lungă maturație istorică și după întreruperea tragică a socialismului sovietic, a fascismului și a național-so-cialismului, democrația (C. 13.) s-a înscris în vârful valorilor politice pe care cetățenii și cei aleși le împărtășesc și le consideră drept fundamentul guvernării umane. Pacea (C. 14.) a denit la rândul ei o valoare centrală. Până la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]