1,716 matches
-
Kierkegaard, Boala de moarte, ed. cit., p. 95. 224 Max Blecher, op. cit., p. 52. 225 Ibidem. 226 Ibidem, p. 58. 227 Ibidem, p. 54. 228 Gabriel Liiceanu, Despre seducție, București, Editura Humanitas, 2013, p .23. 229 Sorin Lavric, ,,Cronica Ideilor: Fatalitatea seducției", în România literară, nr.7 din 2007. 230 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 19. 231 Søren Kierkegaard, Jurnalul seducătorului, ed. cit. p. 2 232 Max Blecher, op. cit., p. 20. 233 Ibidem, p. 27. 234 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
practic de dublul său negativ, homo passivus, menținut în acțiune doar de dorința evitării pierderilor. Se vorbește astăzi, tot mai mult, despre moartea ideologiilor și despre trecerea de la gîndirea unică la "gîndirea zero". Globalizarea ar fi forța motrice a acestei "fatalități istorice". Guvernată de principiul raționalității, al eficienței, ea este peste tot și nu poate fi oprită nicăieri. A-socială, a-națională, a-religioasă, ea cuprinde țări, națiuni, continente, înfruntînd și integrînd mentalități, valori, frontiere, într-o luptă lipsită de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
supune marilor ci-cluri cosmice, cu aurorele și crepusculele lor, cu fazele lor de strălucire și de degenerescentă. Vechiul mit al eternei reîntoarceri, specific deopotrivă universului indo-european și celui semitic, repetiția timpului circular, între vîrste-le omului și cele ale umanității, ilustrează fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă astăzi explicațiile fizicii teoretice și nu numai. Caldeenii numeau ciclul de 223 de luni care servea la anticiparea eclipselor saros, de la cuvîntul sar, sau shar, care însemna, în același timp, cerc și cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
istorică este considerată un punct de vedere moral. Sub acest raport atrage atenția modul în care istoricul concepe utilitatea ei pentru „simplul particular”, care „în cetirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
idealurile revoluției fuseseră în mare parte realizate, el își descătușează hedonismul, ce-i este funciar, și trăiește frenetic alături de tânăra lui soție, Louise, undeva la țară, în ținutul Arcis. Conflictul cu Robespierre e însă ireconciliabil, anticipă și acceptă ca o fatalitate cuțitul ghilotinei, singurul regret fiind legat tocmai de existența tihnită, solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar cel care i-a materializat intențiile. Pe aceeași coordonată a iubirii mamei, se înscrie și refuzul lui Hamlet de a se căsători cu Ofelia, răceala și chiar frigiditatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simbolul motrice al acestuia, șarpele. Cele două vise relatate în Doctrina substanței se regăsesc, la o lectură avizată, în textura romanelor, după cum Ladima e "pământeanul", în timp ce Fred Vasilescu este "aerianul" (termenii îi aparțin lui Bachelard). Creativitatea scriitorului, situată sub semnul fatalității de a nu reuși să definitiveze o operă, sau de a o finisa foarte greu, este lesne de demonstrat prin gestul neobișnuit de a lucra numai pe șpalturi. În spiritul aserțiunilor noastre anterioare, creația trebuie să se sprijine pe ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adevăr, care îi dădea lui Blaga o neliniște metafizică, se explică mai ușor existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e cazul să ne reamintim că articolul este extras din biblioteca lui Bulgăran "adevărat laborator al diavolului". Orice creație stă sub fatalitatea perfectibilului și, cu atât mai mult, omul. Ladima, chiar dacă este un poet genial și dă dovadă de o moralitate absolută, își are plusurile și minusurile sale. E chiar revelația pe care o are Fred Vasilescu în ultimele fraze ale jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Atmosfera apăsătoare, de plumb, menționată în descrierea onirică se cuvine coroborată cu celălalt aspect tragic al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare. Întreg eșafodajul de argumente, care converg spre transfigurarea viselor în proză și poezie, se confirmă într-o notă de subsol, de fapt unicul episod în care Autorul intră în dialog cu Ladima. Inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai puternici, să ne dominăm destinele hărăzite, cu prețul desacralizării. A noastre și a lumii în care locuim. Toposul sacru se definește prin opoziție cu cel profan. Însă, omul nu poate scăpa de "fatalitatea" originii sale divine, oricât de sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce. Într-un mod paradoxal, conceptul de inconștient devine pentru civilizația actuală un receptacol al vechilor trăiri religioase și, consubstanțial, mitice. Ne declarăm areligioși, respingem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care apariția a fost extirpată nu sunt decât învelișuri goale de conținut, mai degrabă decât simpla existență, pentru că ele nu servesc la nimic."444 Acestea au, în general, la bază acel moment de grație, dintr-o perspectivă parcă marcată de fatalitate, care le statuează ca totalitate, ca entitate le fondează pentru universalitate. Momentul "fertil", în cazul lui Camil Petrescu, este desemnarea doamnei T. ca acel element superior, demn de a fi jertfă și ofrandă în actul creației. Din acea clipă, Opera
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
o ofertă totală; în speță, cu un roman despre voluptatea de a citi romane, structurat în zece ipostaze epice și stilistice, atribuite unor autori posibili în istoria epicii universale. Deghizat în imaginarul acelora, proteicul Calvino nu face decât să confirme fatalitatea cărților ce se fac din cărți, a textelor ce se scriu autocomentându-se, bănuindu-se mereu de a nu corespunde orizontului de așteptare a cititorului majoritar interesat de romanesc, de cursul intrigii, de palpitantul deznodământ. Suspendarea intenționată a acestuia în cele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Timo o duce la primul spital mai dotat, în toiul nopții, și o operează chiar el. Era însă prea târziu ca să o mai poată salva. Septicemia s-a dovedit a fi mai tare decât disperarea îndrăgostitului și știința medicului. Aripa fatalității îi atinsese necruțător, nu înainte ca ultimul act din această "Boemă" în versiune postmodernă să fie jucat. Iată-l pe Timo definindu-și sentimentele într-un monolog covârșitor: "O iubesc ca un cerșetor, ca un lup, ca o urzică. O
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de data asta, Colin și Mary sunt cuprinși de o subită frenezie erotică, incitați să se reinventeze, să-și dea un nume, tot așa cum i se dă un nume unui nou-născut. Persistă însă o amenințare inexplicabilă, ca și climatul de fatalitate. Cei doi nu scapă de acea panică greu de definit nici pe plajă, dacă ținem seama că, vrând să se salveze reciproc, sunt cât pe-aci să se înece. În drum spre hotel, sunt zăriți (de fapt, pândiți) la bordul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
față-n față. Tonalitatea în care narează Tournier este cea solemnă și totodată detașată a unui cronicar neutru, gravor artist ce nu-și îngăduie să evite adevărul istoric cu întreg cortegiul său de violență și evlavie, și nici atmosfera de fatalitate, am zice shakespeariană, în care se precipită protagoniștii acelor vremuri de grea cumpănă pentru cugetul și sufletul omului. Și în cazul lui Tournier, adevărul romancierului din epicele tablouri vivante, eclipsează adevărul istoric. Așa se face că cititorul se lasă cucerit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îndrăgostiți de pe cele două maluri ale Bosforului. Hero este o visătoare care nu se mai poate trezi, cu toate că a încercat din răsputeri să se dezmeticească. Eliberarea ei din somnia viitorului nu se poate produce decât printr-o detonare exorcistă a fatalității, doar așa fiind posibilă trezirea în moartea ei, dacă era trează, sau în viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care în viață par incredibile, tainice și fantastice, ascund sub asemenea înfățișări părelnice fapte din cele mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și al credinței menite să salveze comunitatea culturală și creștină în primul rând. În schimb, eroul, ctitorul, misionarul nu se poate sustrage predestinării și fatalității. Viața și moartea lui Leandru va fi, dincolo de timp, sinonimă și complementară cu viața și moartea lui Hero: "Era în 22 aprilie 1739 și Leandru știa. Dar nu știa în acel moment că ambele turnuri din partea Savei de la intrarea în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ajunge să se întrebe dacă nu cumva își câștigase dreptul de a sta la tribună cu prețul trădării unor colegi, să zicem, asemeni miilor de oameni nevinovați, atrași fără voia lor în rețeaua delațiunii. Bref, se simte o jucărie a fatalității, un instrument ce poate fi folosit oricând în scenariile de demascare a "dușmanilor" Albaniei, liberali, revizioniști, cosmopoliți, oricum filo-europeni. În flagrant contrast cu arivistul de partid, zis și "jegul", programat cu ADN-ul ticăloșiei, un amalgam de aptitudini speciale în virtutea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
său discurs postromantic, frivol-hipnotic din versiunea romanescă a lui Nicolae Breban. Insular, săgetător și cinic, cu mari profunzimi afective și totuși ascetul unor aspirații spre sideral și sublim, acest Don Juan, păcătos și gânditor cioranian, am zice, nemântuit teoretician al fatalității, este chiar sistemul de valori și de referință al omului, esteticianului și romancierului Torrente Ballester. Don Juan nu evită arta paradoxului în relația personală cu femeile, inducându-le altoiul unor personalități cu totul opuse vocației lor prezente, făcându-le fericite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de intrus, martor, victimă și acuzat totodată, scena acelei morți devenind epicentrul tuturor cercurilor epice declanșate pe toată întinderea romanului. Asumarea acelei multiple stări de către narator echivalează cu metabolizarea/raționalizarea unui coșmar. Reconstituirea detaliilor (figuranți, gesturi, intenții, obiecte circumvicine) după ce fatalitatea și-a lăsat amprenta, capătă încărcătură simbolică. Protagonistul nu se oprește doar la acel teatru delictual de cameră (ultimele minute de viață ale Martei), ci face apel la imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea variante ale realului. De al cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se presupune, că ar fi făcut agonica Marta Téllez, restituirea monologului ei interior, o litanie de refuz și amânare a morții, fiind o magistrală probă de motivare psihanalitică a personajului. Naratorul, în fața fulgerătorului episod al morții, exclude orice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui Ruibérriz, Victor i se substituie, având astfel ocazia să-i cunoască pe membrii familiei Martei, pe sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o lectură albă (oarbă) a conexiunilor; conform acestora Victor Francés, fusese ales pentru acea noapte cu Marta, dar "nu pentru a face dragoste cu ea, ci a fi cu ea în ultimele ei ceasuri". Firele epice se modifică la liziera fatalității continuu: "nimeni n-ar fi putut face nimic", de vreme ce chiar Marta "n-a vrut să alarmeze pe nimeni la ora aceea târzie, n-a vrut să o mișc nici un milimetru, nici să telefonez nimănui". O probă a resemnării, a pasivității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]