41,558 matches
-
nemuritor, dobitocul! Și becurile se stinseră ca să se vadă lumina izvorâtă din trupurile momâilor. Noaptea a pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată unde aștepta Drezina. Când se simți în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i la vorbe și fapte. Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prietenii ei, ci mai mult să-și menajeze copitele Încălțate cu potcoave și hacuri, lăsate preventiv de bunicu’ Ghiorghi: -Le-oi scoate mai Încolo, dacă e moale pe Jdogină și trebuie să aduc lemne pentru ars oale, ămâia măsii! De la calea ferată, Va a observat că zgomotul scos de roțile căruței s-a modificat simțitor, zdruncinăturile sunt mai mici și mai dese. Intrau În Vaslui și Va Întorcea capul dintr-o parte În alta pentru a nu pierde nici un amănunt: casele mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul de a reuși să nu fie văzută de „măsliniul” ei dușman. S-au oprit, Mamaia a privit nepotul cu bucurie și răspundere, s-a liniștit, iar recunoscutul ei simț de orientare, experiența unor Întâmplări și situații grele a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
celi treci mult șî ghini! După ce Va a numărat cele câteva gări și halte, a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa Înaltă, Victor i-a reperat imediat și a ieșit Înaintea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
decât parțial). Foarte rar apare câte o adiere de poezie în acest discurs obositor: „Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am ajuns întârziat și a trebuit luat rapidul, pietriș-fier-argilă-cupru, de neînțeles amestecul de materiale răscolite la calea ferată față de verdele de vegetație, în dreapta eu, în stânga eu, la mijloc peisajul pe cuprins, lanuri interioare mereu aceleași, la comunicare ca să ajungi recomunici.“ De cele mai multe ori, autorul evocă situații și întâmplări semnificative, probabil, pentru el, dar irelevante pentru cei care nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suflete, să înduri pe pământ idealul România? puzderie de lumini mâine ca drum de coastă către spital, Pașcani intră în holul gării, formele feminine derizorii în pantaloni, bărbații cu umeri, panoul «Informații», vagoane de Pașcani-Triaj, totul trecere pe lângă ele...“ Căile Ferate din România i-au inspirat pe mulți scriitori, de la I.L. Caragiale la Ioan Răducea. Pe Ioan Răducea se pare însă că l-au inspirat mai mult decât pe alții. Și aceasta tocmai într-un moment în care transportul feroviar e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul locomotivelor, în sângele șinelor de cale ferată? Ce-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele de nisip, să crezi în el, să aștepți rodirea și, apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să te ascunzi ca un laș la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia mea... a mea... a mea... a mea... a mea! Nuuuuuuuuuuuuuu!.. Valuri de sânge se despleteau pe Copou, până la Universitate, până la Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii, apoi ca un reflux, în carne și iar în jos, pe șina de cale ferată, pe trotuar, prin văzduh, valuri de sânge... Floarea castanilor, galbenă, violacee. Venele statuilor, precum șanțurile pe timpul ploii. Pașii celor care au trecut de mult peste pașii celor de ieri, peste alte și alte intenții de pași, pașii stropeau felinarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singurătate, o masă de joc pe care zarurile își arată cele mai sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27. Gara este locul din care doar se pleacă, peronul, o continuă despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți sângele și pune-l la uscat pe alt soclu. Castanii din Copou au înflorit pentru câteva mii de iubiri, în fiecare an au luat-o de la capăt, și în fiecare an și-au lepădat lumina sub șinele de cale ferată. Privește cum zvâcnește viața în fotografie! Scoate pula și freac-o, ejaculează naibii toate amintirile astea de rahat, stropește pereții cu obsesii, până când ți se face de viață și-n cerul gurii! Copile, privește: din fotografie în stradă, un singur pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întru-un exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și încă vreo doi îl au! Mi-ați mâncat viața, derbedeilor, m-ați adus la sapă de lemn!" Nu vreau, nene Matei, să-l aștept. Decât să mă arunce din tren, mai bine mă întind de bună voie pe calea ferată, aici nici măcar moartea nu am voie să mi-o aleg. Să plecăm, sărim gardul și apoi, cum ne-o lumina Dumnezeu! Copile, tu te temi că o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și așterne pat în podul palmei. Am ucis. Prima dată mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele, o ploaie reversibilă, s-a cules până la ultimul strop în cer. Aveam 18 ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc dincolo: oglinda, fereastra, icoana, fântâna, felinarul, porțile știu să aștepte. Porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pat din trei scânduri, peste ele o pătură din lână pusă pe din două; perna, un ghemotoc de cârpe înfășat intr-un sac din cânepă; pentru învelit, o piele dubită de oaie. Petru a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drept Tiberius Fromerz, Întors din Vest de mai multe ori la Rătești, unde declara mereu că el se va omorî, ca dovadă că există cuvînt pe lumea asta, el, prietenul copilăriei noastre, s-a spînzurat sub un pod de cale ferată din Nürnberg. Cei doi deportați Drumul de pămînt, care pornea chiar din fața primăriei din Rătești, ducea la Socond și mai departe, În Țara Codru lui. Nici o sută de metri nu făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat din cap a nepri cepere. Atunci neamțul i-a arătat șinele de cale ferată și ora 2 pe ceas. Pesemne că la acea oră urma să vină ori să plece un tren... Nu putea s-o ia decît spre nord sau spre vest. Înainte de război, exista un tren care, ca să ajungă de la Satu Mare la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau mai multe asemenea movile Înșirate În linie dreaptă Încă din timpul războiului, cînd nemții plănuiseră să construiască o cale ferată Între Brad și Deva, pesemne pentru transportul minereurilor de aur. LÎngă acele pietre, i-a sărit În ochi o cutie lunguiață și roșiatică de tablă. Ridicînd-o și deschizînd-o, a dat de un fel de ou cenușiu din metal cu un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri spre sud. Pleca dimineața și se Întorcea În aceeași zi. Patru cai cu părul des și stufos ca lîna trăgeau sania la vreme de iarnă. L-au atacat lupii În mai multe rînduri, dar a scăpat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]