2,616 matches
-
Jacqueline Maurer avea un anumit exotism și o reținere personală care i se părea foarte provocatoare. Nu îi venea greu să se decidă să o angajeze. Voia să o revadă. La sfârșitul mesei, ieșiră afară. Ea îi strânse mâna, cu fermitate. Când veți începe? întrebă el. — Imediat. Astăzi, dacă vreți. Da, e bine, spuse el. — În regulă. Vă vom vizita sediul peste patru zile. — Nu astăzi? — Oh, nu. Vom începe astăzi, dar mai întâi trebuie să rezolvăm acea problemă delicată. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Iar pentru asta mă rog, cu umilință, în numele lui Dumnezeu. Amin. Discursul avu efect, bineînțeles... întotdeauna avea. Bellarmino îl prezenta, în diverse variante, de un deceniu, și de fiecare dată împingea lucrurile puțin mai departe, vorbea cu ceva mai multă fermitate. Cu cinci ani în urmă, nu folosea cuvântul embrion. Acum o făcea, cu prudență și doar în treacăt. Punea bazele. Îi făcea să se gândească. Gândul la cei suferinzi îi făcea să se simtă stingheriți. La fel și ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
meu, tată! — Încă mai este. — Nu și cu o maimuță în casă! Se duse la frigider să își ia o Coca Cola și se întoarse, încă suspinând. În clipa aceea intră mama ei. Nu este o maimuță, spuse Lynn, cu fermitate. Este un băiețel nefericit, care suferă de o boală gravă. — Da, mamă, sigur că da. — Du-te și caută singură pe Google. — Așa o să și fac! Suspinând în continuare, se duse la computer. Henry îi aruncă o privire lui Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu fermitate și îl izbi cu capul de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în față. Băiatul înțelese că nu mai putea rămâne și nu voia să facă o scenă. — La revedere, Gerard, spuse el. — La revedere, Jamie. Continuară să meargă. — Era amuzant, spuse Jamie. Da, dragul meu, era, zise Dolly, ținându-și cu fermitate mâna pe umărul lui. Intrând în grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te făcea să vorbești singur. Oricâte dialoguri ți-ai fi imaginat, nu rămâneai niciodată fără cuvinte. În decursul ultimelor săptămâni, Rose se certase În repetate rânduri În Închipuirea ei cu fiecare membru În parte al familiei Tchakmakhchian, apărându-se cu fermitate, câștigând de fiecare dată, articulând fluent toate lucrurile pe care nu reușise să le rostească cu voce tare În timpul divorțului și pe care le deplânsese de atunci Încoace. Aici erau! Scutece superabsorbante fără latex. Pe când le așeza În cărucior, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiu un catolic practicant, n-am mai putut crede În valoarea cărților tatălui meu, În valoarea lor literară ca și În valorile creștine incluse În ele. — „Incluse În ele“! Dragul meu, primești prea multe scrisori de la portărei. Adoptă mai degrabă fermitatea decît stilul lor. — Ca să nu consider că tata era un scriitor mediocru - un gînd insuportabil - trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie al tatălui meu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
angajată care îi temperă temerile pe care le avea în privința studentului. Dar luciditatea lui Virginski era de scurtă durată, fiindcă, după un moment ca acesta, confuzia punea din nou stăpânire pe ochii săi apoși. ă Pavel Pavelovici, spuse Porfiri cu fermitate. Când ai mâncat ultima oară? ă Mâncat? ă Da, mâncat. ă Eu... Aveți de mâncare? ă Nu. Dar pot să fac rost. Virginski râdea gol. Râdea cum ar râde în fața unui nebun care i-ar fi promis bogății infinite. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse comisarul șef Nicodim Fomici. ă Nu m-am așteptat la nimic de felul ăsta, răspunse Porfiri. ă Porfiri Petrovici. Nicodim Fomici își răsfiră degetele ambelor mâini pe birou ca și cum și-ar lua măsuri împotriva levitației, apoi le împinse cu fermitate în jos și se lăsă pe spate. Prokuror-ul a decis că... ă Prokuror-ul este un prost arogant. ă În opinia lui, cazul este închis. Piticul a fost omorât de către administrator. Administratorul s-a sinucis. În investigațiile dumitale ai descorperit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de frică și de emoție, înaintează pe pipăite pe coridorul întunecat să descopere ce jucării și daruri visate i-au fost puse în pantof. Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deveni prietene bune. Cu discreție, ca vorbele ei să nu poată ajunge la urechile stăpânului magazinului, Marta o întrebă pe Isaura dacă îi plăcea munca iar ea îi răspunse da, se simțea bine, te obișnuiești. Vorbise fără mulțumire, dar cu fermitate, ca și cum vroia să arate clar că plăcerea n-avea nici o legătură cu slujba, că fusese voința, și numai ea, cea care o făcuse să accepte. Marta își amintea c-o auzise spunând cu o vreme în urmă, Orice muncă, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
stâncă, respiră adânc, Și dacă trebuie să mor aici, spuse, și o porni din nou la drum. Deodată, ca și cum s-ar fi rotit în unghi drept, peretele apăru în fața lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Zelda. Ooops, am zis că o să tac din gură. — Din cauza unei femei? Aș putea face ceva În legătură cu asta. I-ai suflat iubita? Am rugăciuni și poțiuni pentru orice necaz din dragoste. — Nu e vorba de nici o femeie, spune Wakefield cu fermitate. Omul s-a apucat de un proiect de restaurare fără de sfîrșit. De fapt, vine o femeie din cînd În cînd, poate e nevastă-sa, dar niciodată nu stă mult, după toate aparențele. Poate că nu suportă ciocănitul. — Unora dintre femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întâlnirea cu Laurence? Știa că se simțea oarecum vinovat pentru că nu se așezase la casa ei și că ar fi foarte încântat că întâlnise în sfârșit pe cineva care îi trezise interesul. Se opri pentru o clipă, repetându-și cu fermitate că se comporta prostește. Laurence Westcott o invitase pur și simplu să viziteze secția. Era foarte probabil ca interesul lui să fie pur profesional. Avea doar nevoie de publicitate ca să strângă fonduri. Pe de altă parte, la telefon spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit vreo fântână sau vreun pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul prelung al feței, arcuirea sprâncenelor se transmiseseră și ele nepotului. Totuși, era parcă oleacă mai mărunt. Înainte de a-ți vorbi, se uita la tine lung, fără să trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre, În coregrafia labirintică a traficului matinal, umerii largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
După ce a ascultat tot, m-a luat în brațe să mă mângâie, iar eu m-am ghemuit acolo, în cuibul de liniște dintre mâinile și inima lui Benia. * * * Benia a fost piatra pe care viața mea s-a așezat cu fermitate, iar Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te vadă un medic. - În caz că ai uitat cumva, Îți amintesc că singurul medic de pe insulă a murit, articulă ea, nu fără dificultate, luîndu-i batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
insinuați că Nicolas ar fi agresat-o pe mama și ar fi furat banii? exclamă Gwen. - Îmi spun doar că o evadare costă scump. - Dacă Nico ar fi venit la fabrică, l-am fi văzut, Îi ținu ea piept cu fermitate. Cercetările au reînceput, Între insulari și trupele militare... Ochii polițistului reveniră la Yvonne. - SÎnteți cu adevărat sigură că nu l-ați recunoscut pe cel care... - De cîte ori trebuie să vă repet că doar am auzit niște pași, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea obiceiul să se roage În zori. CÎnd Îl văzu, chipul ei se posomorî pe dată, iar ochii Începură să cate de jur-Împrejur, Încercînd neîndoielnic să se asigure de prezența fiicei ei. Lucas o luă cu blîndețe, dar și cu fermitate de braț și Îi propuse, nu fără ironie, să se ducă să stea de vorbă la ea acasă mai degrabă decît În bătaia vîntului. Știa că Milic era acasă și că ea ținea, mai presus de orice, ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
una mai tânără. Am văzut adineaori că nu erai atras cu adevărat de vulva mea; e deja, puțin, o vulvă de femeie bătrână. La femeia vârstnică, din cauza creșterii colagenului, a fragmentării elastinei În timpul mitozelor, țesuturile Își pierd puțin câte puțin fermitatea și elasticitatea. La douăzeci de ani, aveam o vulvă foarte sexy; acum, văd foarte bine că buzele mari și nimfele sunt cam lăsate. Bruno Își termină paharul; nu găsea absolut nici un răspuns. Puțin după aceea, se culcară. El Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de distrugere sau ceva ca o anarhie diseminatoare de moarte. Trebuie să ne gândim la aceste sute de mii de oameni omorâți pe temeiuri ideologice - adică sub un pretext de raționalitate. O acțiune rațională Înseamnă o manifestare de ordine, are fermitatea unui scop. Dar cele mai demente forme de nihilism au fost acțiunile militare germane. Potrivit lui Davarr, care era un mare analist, militarismul a generat cel mai sângeros și mai smintit zel ucigaș revanșard. Era clar pentru ei că a executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sută de ani. Se spune că Aristotel a fost ultimul om care a înțeles totalitatea culturii sale. George Kraft este neîndoielnic primul om care înțelege totalitatea artei moderne - o înțelege cu fiecare fibră a ființei sale. Cu incredibilă grație și fermitate, el combină viziunile mai multor școli de pictură adversare, din trecut și din prezent. El ne înfioară și ne umilește cu armonii, parcă ne spune: „Dacă mai vreți o Renaștere, iată cum vor arăta picturile care îi vor exprima spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]