1,443 matches
-
și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dragi, Jocurile Daniei vorbesc de pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai analitic roman al curentului își îndreaptă atenția spre fervoarea insatisfacției ca o boală exemplară a începutului de secol al XIX-lea, și nu spre dinamica individuală a conștiinței și afectivității. Benjamin Constant mărturisește în prefața romanului său că a vrut să zugrăvească în Adolphe una din principalele maladii morale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nuși face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, sar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de la munte, toate lăsau urme adânci în sensibilitatea sa . Natura îl reconforta, îi insufla noi forțe vitale. Partea I a ,,Pastoralei” are titulatura ,,Impresii de bucurie trezite de sosirea la țară”. Tempoul (allegro ma non troppo) nu păstrează nimic din fervoarea acelui obișnuit ,,brio” beethovenian. Orchestra sună aici transparent, fraged, limpede, trezind imagini aproape vizuale, picturale. E dimineață; se arată primele raze de soare; în aerul răcoros, în care se prelungesc parcă misterele întunericului nopții, se ridică aburii pământului. Natura respiră
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
iluzor (Continuare din numărul trecut) Carmen se uită discret la ceas: era târziu, aproape miezul nopții. Vasile Elisav se ridică. Ieși. Intră în camera de baie, a cărei ușă o lăsă întredeschisă, deoarece-și spăla, acum, numai obrazul, dar cu fervoarea unei sacre abluțiuni, astfel încât nu desluși prea bine apelul telefonului mobil, lăsat să zumzăie în gol, fără să-i pună nimeni punct, vreo patru-cinci măsuri din Zauberflöte. — Ce-i asta, întrebă, surprins, dl Vasile Elisav, ieșind din camera de baie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
model 1938. Picioarele lui loveau În portiere. Penny, colega lui de la orele de biologie de la UCLA: un punci cu rom băut la casa „frăției“ și apoi o cotoială rapidă În curtea din spate. Un șir de femei ușoare, cuprinse de fervoare patriotică În timpul războiului, o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Tara pe toate părțile, s-au întors amândouă cu fața către camere. Fotografii s-au oprit o clipă pentru a se uita la femeia strălucitoare cu părul de culoarea caramelului care se lipise de Tara, după care au reluat fervoarea fotografiatului. —Lisa Edwards, editor al revistei Colleen, spuse Lisa, trecând printre fotografi și informându-i. Lisa Edwards. Lisa Edwards. Sunt o veche prietenă de-a Tarei. — De unde o cunoști pe Tara Palmtree? întrebă Ashling admirativ când Lisa i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe cea care i-a fost încredințată fie și printr-o făgăduială mincinoasă (Din clipa când mi-a fost logodită mie, stă sub paza brațului și a paloșului meu - II 2), se îndrăgostește de Ifigenia de cum o zărește și chiar fervoarea sentimentului său îl împiedică să înțeleagă setea de moarte a făpturii iubite. Ahile crede, ca toți ceilalți, că decizia fetei a fost luată sub stăpânirea unei halucinații nefaste (Hotărârea ta de acum e doar o închipuire a minții tale... Nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ivan Feodorovici Epancin, de pildă, care nu știa și nu înțelegea nimic din această „nouă afacere“, se indignă chiar văzând niște persoane atât de tinere și cu siguranță ar fi protestat, dacă nu l-ar fi oprit ciudata, pentru el, fervoare pe care o manifesta soția lui față de interesele personale ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate, cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să fie de folos cu autoritatea lui; însă plecăciunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul dădu să se încrunte și să plece, dar deodată câteva cuvinte îl uimiră. Încremeni de mirare... Domnul Lebedev povestea lucruri ciudate. După cât se pare, mai întâi era vorba despre o anumită scrisoare; fu rostit numele Aglaiei Ivanovna. Apoi, cu fervoare, Lebedev se apucă din senin să-l acuze pe prinț; se putea înțelege că prințul îl jignise cu ceva. Mai întâi, pasămite, prințul îl onorase cu încrederea lui în istoria cu „personajul“ știut (Nastasia Filippovna); dar pe urmă rupsese relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
originalitatea exprimării este singura care contează. Piso a observat bine. Totul a ajuns un potop de vorbe mie roase, agreabil rotunjite. Acțiunea și discursul se confundă de parcă ar fi o prăjiturică presărată cu semințe de mac și susan. — Doresc cu fervoare, înalță în acest moment glasul Calpurnius Piso, ca nobilii noștri să nu aibă în casele lor nimic mai demn de admirat decât portretele strămoșilor, pe care visez să le aud lăudându-i în tăcere pe contemporani, dându-le îndrumări și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grădină să influențeze aștrii?” „Sunt semne care Înclină unele către altele, care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la iubire. Și nu au, nu trebuie să aibă, o formă certă și definitivă. Oricine, după cum Îi dictează fervoarea sau elanul spiritului, experimentează anumite forțe, așa cum se Întâmpla cu hieroglifele egiptene. Nu poate exista raport Între noi și ființele divine decât prin sigilii, figuri, caractere și alte ceremonii. Din același motiv, divinitățile ne vorbesc prin mijlocirea viselor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
terminat, într-o singură dimineață, în urmă cu câteva luni, când am ajuns la cămin cu ochii roșii de plâns, după o ceartă cu Udi, am tras-o deoparte și am început să îi povestesc ce se întâmplase, plină de fervoare, ca de obicei, el a spus așa și eu am spus așa, el m-a jignit, apoi l-am jignit și eu, dar ea a pus capăt scurt șuvoiului vorbelor mele cu vocea sa limpede, draga mea, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zilei, sărbătoarea pe care încercasem să o pregătesc aici se întoarce împotriva mea ca o palmă peste față, ce să avem noi de sărbătorit, era destul de rău și înainte, ca să nu mai vorbim de acum. Tot elanul acela plin de fervoare care nu mă mai părăsise de ieri-dimineață, dorința de a reveni la rutina noastră, ca un câine dornic să se cuibărească în cușca lui într-o noapte ploioasă, totul mi se părea dintr-odată o prostie, cine mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este greu să stea în picioare, cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
biserică. Inclusiv copiii, tinerele îmbrăcate după ultima modă occidentală, tinerii cu aspect de funcționari ai marilor companii. Dar în bisericile din Iași am auzit incantații care-mi aminteau de Grecia și de Orientul Mijlociu, am văzut oameni rugându-se cu o fervoare incredibilă. M.I.: Din cauza asta cred că ce spun eu despre Israel nu este așa de extraordinar. Am văzut fervoarea de care vorbești și în Rusia, și - într-un fel sau altul - în America, și în România. Dar în România nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
bisericile din Iași am auzit incantații care-mi aminteau de Grecia și de Orientul Mijlociu, am văzut oameni rugându-se cu o fervoare incredibilă. M.I.: Din cauza asta cred că ce spun eu despre Israel nu este așa de extraordinar. Am văzut fervoarea de care vorbești și în Rusia, și - într-un fel sau altul - în America, și în România. Dar în România nu pot să compar așa de mult etapele evoluției, pentru că am revenit după o absență prea mare. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
milă, te trimite pe piste înșelătoare aproape la fiecare pagină, ținând să demonteze, în ultimul său roman, așa cum a făcut-o încă de la primele sale povestiri, tot felul de „mituri“, cum ar fi iubirea, bunătatea autentică umană și, mai nou, fervoarea ecologistă. Bătrânul Sears e, aparent, un fel de profesor Kepesh al lui Roth, în Animal pe moarte, numai că Cheever e mai puțin tezist decât autorul Pastoralei americane: iubirea lui nesperat obținută, o vară indiană, nu va muri, ci e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota lor ludică și parodică să fie percepută. Nichita Stănescu se copilărește, aici, cu foarte multă seriozitate... El va deschide, în deceniul ultim, și alte șantiere, căutând cu aceeași fervoare filoane lirice noi. Imaginea de final a operei sale este mai puțin clară, tocmai datorită dispersiei poetului nostru între diferite formule și structuri lirice. Dar cred că cititorul acestor rânduri a înțeles deja din ele că, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
George Onofrei Înainte de a-ți adresa prima întrebare, am să citez din textul curatorilor expoziției Illuminations, Lucy Askew și Ben Borthwick: „Filmul vorbește despre persistența spiritului mistic și a valorilor tradiționale în societatea românească, în ciuda eforturilor susținute de modernizare. Noua «fervoare» religioasă este, în fapt, un răspuns târziu la cenzura comunistă etc“. Sună destul de dur. Ce ai făcut de ai determinat curatorii să spună asemenea lucruri? Demersul meu este destul de simplu. Filmul Crossroad (Răscruce) pe care l-am prezentat la Londra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se împotrivea, pe urmă s-a cabrat, s-a dat de trei ori peste cap și a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
for Poetry (1998)] etc. A publicat și The Machine for Inventing Ideals / Mașina de inventat idealuri (ediție bilingvă engleză/română) cu Daniel Corbu, tradusă de Olimpia Iacob (Iași, Editura Princeps Multimedia, 2014). Sunt destui ani de când aud vești interesante despre fervoarea culturală a poetului, traducătorului și editorului Stanley H. Barkan. La cei aproape 80 de ani, este o arhivă vie. A fost martorul atâtor evenimente care i-au marcat viața reală și experiența socială. Născut în 1936 (Brooklyn, New York), își amintește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații (1984);Cotidiene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște ce mi-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]