1,216 matches
-
ce poartă în acest mod o succesiune ideatică și de imagini, în vreme ce celelalte arte, chiar dacă pot presupune uneori un discurs implicit, nu-l pot realiza ca atare, cele mai multe dintre ele manifestîndu-se prin construcții ce presupun o receptare simultană (precum artele figurative). Filozofia realizează și ea un discurs compus din secvențe verbale succesive, încît mijlocul de exprimare literară și mijlocul de exprimare filozofică este cel care furnizează permanent afinități de dialog. Discursul literar îmbracă forme foarte variate, atît din punctul de vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în erotică), modelele tutelare ale vârstei mature a poetului, care a evoluat de la „tradiționalism” către un „modernism figurativ” moderat (Petru Poantă). Proza lui B., adunată în volumele Dincolo de uitare (1984) și Când cocoșii uitară să mai cânte (1998), este una rememorativă, nutrită dintr-un climat afectiv și existențial similar aceluia al poeziei sale. SCRIERI: Cetini mohorâte, Zlatna, 1943
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Rămîne doar alegoria, între cele patru, care ține locul celor trei spirituale. 3. La a treia obiecție spun că sensul parabolic este inclus în cel literal. Căci prin vorbele folosite se semnifică ceva în sens propriu și ceva în sens figurativ și în acest caz este literal nu numai sensul figurii (de stil), ci și ceea ce ea reprezintă". În Estetica lui Dante, Edgar Papu prezintă ce înțelege florentinul prin Poezie, apelînd la De vulgari eloquentia (Despre arta vorbirii în limba vulgară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără complexe, pictorii moderni (Întreaga artă a secolului XX venea de acolo), după ce figurativul Își atinsese limita extremă, iar fotografia Își arogase reproducerea fidelă - utilă observației științifice, dar nu Întotdeauna satisfăcătoare În termeni artistici - a clipei riguroase. Cât despre fotografia din Beirut, era bună. Reflecta haosul unei lupte date În oraș, prin ușoara șovăială
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cel puțin, destul de bună. Ca sunetul muzicii pentru auz, ea obliga ochiul să privească fără grabă chiar unde trebuia să privească. Ducându-te de mână de la ceea ce era evident la ceea ce era ascuns, țesătura de linii și forme pe care figurativul - personaje, enigme distilate În manifestări fizice - se potrivea perfect cu intensitatea sobră, și menținea totul Între limite naturale. Împiedica arbitrarietatea, urletul. Excesul. Dezmințea haosul aparent. Pe paleta mentală a lui Faulques, pictura avea greutatea unui cerc albastru, inexorabilul unei linii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar mai face în articulația genunchiului ca atunci când suntem încălțați, ci la nivelul gleznelor și gambelor. Analiza comparativă a biomecanicii contactului cu solul, timpului de contact și a forței (nr.147, figură a Universității din Oxford, apud. sciencedaily.com). Evidențierea figurativă și comparativă a șocurilor la contactul cu solul între un alergător desculț și unul încălțat (fig. nr.148, truefit 180.com) Fig. nr.149, 150, 151 și 152 - Jogging desculț pe iarbă, nisip, asfalt, zăpadă Argumente „contra” Cu toată popularitatea
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
este în același timp și de o mare originalitate și unicitate (Dunăre, 1979). Ornamentele țesăturilor din Tălmăcel sunt în mare parte specifice Mărginimii, dar satul prezintă însă și elemente nespecifice, prin contactul cu Vâlcea elemente negeometrice cu tematică fitomorfă și figurativă (Focșa, Wiener, 1985). Portul popular al zonei se caracterizează printr-o bogăție deosebită și prin originalitate, portul Mărginimii fiind recunoscut ca unic în țară (Bănescu, 1985). Din păcate, astăzi tot mai puțini localnici, de obicei cei în vârstă mai poartă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nou, tema autorului (interpretarea simbolurilor): „O ziduri! rămășiță din slava strămoșească! O, turn! de unde ochiul de mii de ori văzu Biruința să zboare p-oștirea românească, În muta voastră șoaptă cîte-mi vorbiți acu.” Într-o lamentație obosită, cu slabe mijloace figurative. Comparația poeziei cu glasul preacobitor al cucuvăii, vestala acestor ziduri mucede, nu este deloc nouă. Poemul se Încheie, Într-o notă mai energică, cu vestirea zorilor. De remarcat că Heliade dă deseori meditațiilor sale asemenea Încheieri Întăritoare, dovadă că el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor inițiale. Aceasta este foarte dureros, dar este un drept fundamental. Dreptul de a alege fără interferență exterioară. Statele Unite sunt devotate unui anumit sistem social și economic pe care poporul american l-a ales. Să decidă și alte popoare singure, figurativ vorbind, cărui Dumnezeu să se roage. Este important pentru mine că tendința înspre reînnoire remarcată în Europa de Est și de Vest avansează în direcția apropierii. Rezultatul nu va fi o copie a modelului suedez, britanic sau sovietic. Nu. Va rezulta ceva
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de definiții ale rezilienței, suprapunându-se în esență. Vom enunța câteva dintre definițiile rezilienței, mai mult sau mai puțin cunoscute în lumea specialiștilor. John Bowlby (1992), părintele teoriei atașamentului, care a preluat din fizică și a utilizat pentru prima dată figurativ termenul reziliență, insistând pe rolul atașamentului în construirea rezilienței, o definea ca: „resort moral, calitate a unei persoane care nu se lasă descurajată, nu se dă bătută”(apud Manciaux et al., 2001, p. 15). în mod firesc, conceptul de reziliență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
materializat prin concluzii orientative, atât pentru OIM, ca organizație specializată a ONU, cât și pentru statele membre. Și în acest an, o dată în plus, s-a dovedit că organul suprem de decizie al OIM Conferința poate fi calificată, în mod figurativ, desigur, un adevărat "parlament social mondial" și aceasta cu atât mai mult cu cât s-a reușit (în cadrul dezbaterilor de la pct. 3 de pe ordinea de zi) adoptarea unei convenții și a unei recomandări privind munca în domeniul pescuitului. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
comunitatea matrimonială a soților drept o proprietate comună în devălmășie, noi nu folosim această denumire într-un înțeles strict juridic, ca un fel de a fi a dreptului de proprietate, ci mai degrabă într-un sens derivat și extensiv, oarecum figurativ, pentru a desemna nu o modalitate a dreptului de proprietate, ci o indiviziune sui generis, care asemenea indiviziunii de drept comun poate cuprinde, atât drepturi, cât și obligații, dar care, spre deosebire de aceasta din urmă, nu comportă cote-părți"33. Pe linia
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
poate, atestînd oarecum talentul), formele edulcorate ale mîinilor și capului, fîlfîiala incontinentă a drapajului din spate, totul pe un soclu dizgrațios, de locomotivă raclă, statuia independenței (independență față de cine?, de ce?) și-a cîștigat, în anii de după augusta inaugurare, o notorietate figurativă copleșitoare. Neocolind nici ignifugele noastre cutii de chibrituri. Acum? 6 iunie Era o trăncăneală... nevinovată, cum altfel? la masa noastră veniseră și alții, necunoscuți nouă pînă atunci, dar deveniți repede companioni simpatici, în fond, era o cozerie obișnuită, la o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui, este de un conservatorism recunoscut, în acord cu propriul standard de viață care îmbie la confort și la comoditate vizuală.) Așa încît expozițiile românești de grup deschise ocazional în Occident au ceva de ființă amfibie, de melanj între un figurativ voit bizar și un abstract involuntar firesc. E adevărat, totul în spațiile acelea expoziționale uneori dezafectate săli de Renaștere nordică arată frumos, incitant, dar în afara cîtorva profesioniști ai scrisului, cîtorva artiști curioși, mai nimeni nu calcă dalele respectivelor săli. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Putem vorbi astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând cu secolul XIV și se dezvoltă spectaculos în arta religioasă catolică. Dincolo de înțelegerea sa ca reprezentare abstractă, figurativă sau figurală (literară, spre exemplu), dincolo de utilizarea termenului în câmpul artelor plastice (cum sunt numite pictura, sculptura și arhitectura) sau în general în registrul vizualului, imaginea cunoaște o complicație semantică atunci când este corelată cu studiul mentalului colectiv și al fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de diferitele traiectorii senzo-motorii pe care le parcurge informația senzorială până este prelucrată și interpretată mental. Imaginea ajunge să constituie, în relația cu subconștientul, cu inconștientul și cu psihismul individului familiile codificate de reprezentări mentale sau de "obiectivări" (proiecții figurative) într-o realitate psihică externă, acolo unde capătă noi trăsături după "materializarea" lor în diferite forme. Comun ambelor tipuri de imagine despre care vorbeam (icastică și iconică) este faptul că definiția lor particulară include în mod obligatoriu în raport cu referentul atât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
avea o "imagine", ci un compus nefigurativ de calități, generic. "Portretul" este aici mai curând o urmă vagă în memorie, týpōsis; el nu caută să prindă contur, dar, paradoxal, nici nu se pierde în timp, în ciuda inconsistenței lui figurative. Voi descrie, de aceea, o sumă de variații ale arhetipului, în funcție de contextualizarea lui ca model istoric, astfel încât să poată fi sesizate anumite caracteristici ale formelor; la fel de necesar este să apelăm din nou la retorică, pentru a face diferența între figurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau măcar intuitivă a alterității divine, dar și a i-reprezentabilului. În ceea ce privește arta figurativă cu subiect religios, imaginea se cere a fi analizată sub aspectul capacității ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ care a creat-o și cu teoriile gândirii imaginative specifice acelei culturi, perioade, spiritualități sau civilizații. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în evul mediu occidental, mi-a oferit în mod neașteptat posibilitatea de validare a propriilor mele "grile" de lectură. Conform teoriei (și ea) sistematizatoare a medievistului elvețian, analiza imaginarului se poate desfășura pe trei planuri: primul, al imaginii, conceptuale sau figurative, care operează așadar cu limbajul sau cu artele mimetice; al doilea, al schemelor, modelelor și tipurilor; al treilea, al formelor arhetipale (urme de memorie, izolate, vide), preluate în mituri (înțelese drept povești fondatoare), prin intermediul schemelor și al imaginilor. Zumthor ia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o reprezentare - o imagine mentală, în primul rând − a forței generatoare a universului. Principiul arhetipal, pe baza unei scheme emergente, se fixează mai întâi într-o formă vagă, abstractă, cu un conținut determinat pe bază lingvistică; ulterior, el poate deveni figurativ, dar aceasta este ipostaza cea mai îndepărtată, de fapt, de principiul său generator. Nu e cazul să echivalăm arhetipul cu "ideea" și nici să îl așezăm sub semnul imaginației, pentru că e de preferat să stabilim acum ce sens al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
credinței, iar sacrificiul lor, motivat ideologic, a căpătat o valență sacră în imaginarul colectiv. Vocația eroică manifestată în spațiul vieții laice răspunde prin această alăturare hagiografiilor în care portretele de sfinți depășesc, prin dinamismul descrierii, canonul literar sau pe cel figurativ al picturii bizantine. Portretul lui Ștefan, realizat de Vasile Popovici la trei secole mai târziu și păstrat la Mănăstirea Putna, precum și figura lui Eustatie Plachida pot fi privite ca două reacții complementare la același fenomen: contaminarea dintre istorie și imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
impunătoare clădiri religioase, diferite de abațiile austere din afara orașelor, acum aflate în plină dezvoltare economică și teritorială. Peisajul urban se modifică spectaculos, în jurul catedralelor apar piețe noi și largi, iar imaginea religioasă este redefinită printr-o iconografie "umanizată". Noile modele figurative au un rol decisiv în apărarea reprezentării sacrului, mai ales datorită activității franciscanilor (ei introduc reprezentările teatrale după "mistere", figurarea celor 14 momente ale "drumului Crucii", scenarizarea diferitelor episoade din viața sfântului fondator al ordinului și ilustrațiile biblice sofisticate). Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiar în spațiul sacru, șochează prin sfidarea tuturor canoanelor, chiar și a celor consacrate în renaștere. Accesul la profunzimea sensului religios se face tocmai prin jocul periculos și înșelător al aparențelor. Opus imaginarului protestant, Contra-Reforma amplifică retoric efectele, distorsionând rolul figurativului religios și pe cel al cultului sfinților. Arhitectura epocii, sub semnul celebrei mezzaluna barroca din Italia și din Europa centrală, exploatează la maximum jocurile de perspectivă, efectul trompe l'œil, ornamentația bogată, pe baza teoriilor desprinse de altfel din textele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
2 Pentru o discuție care duce la înlocuirea noțiunii de ideologie cu mentalitatea, v. Martin I 6-14. 3 Pentru istoricul conceptului de ev mediu, v. și Le Goff, Il Medioevo; Gatto; Sergi; Smalley. 4 Vezi Folz: Acte de cancelarie, reprezentări figurative, rituri liturgice, semne exterioare (veșminte și embleme), iată, pe lângă unele texte narative, mijloacele noastre de informare pentru prima parte a evului mediu. (L'idée d'Empire en Occident du Vè au XIVè siècle. Paris: Aubier, 1953, apud Le Goff, Imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]