1,924 matches
-
ființările sunt diferite și că ele se pot ordona orizontic, după puterea timpului de a o în-ființa pe fiecare dintre ele și după puterea fiecăreia de a prelua, prin în-ființare, ceea ce i se dăruiește: ființă. Din reconstrucția acestei încrengături de ființări (fiecare tot una cu timpul ei) ne dăm seama că judicativul ține de logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei) ne dăm seama că judicativul ține de logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dăm seama că judicativul ține de logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are același regim
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ul însuși, nefiind un fenomen marginal sau o "întâmplare" în viața lumii omului. De altfel, chiar dacă ar fi astfel, tot n-am ieși din "logica" aceasta a timpului tot una cu ființarea (cu ființarea cutare), mai bine spus, cu ființarea conștientă și, totodată, cu logos-ul, cu ființa. Desigur, aceste identități trebuie lămurite în mișcarea reducției judicative. Însă judecata are printre elementele sale formale și predicatul logic. Acesta, până la un punct, are același regim "temporal" ca și subiectul logic. Ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un punct, are același regim "temporal" ca și subiectul logic. Ceea ce au diferit a fost deja evidențiat, cel puțin din perspectivă funcțională; dar a fost scoasă în evidență disanalogia ființială și funcțională a celor două poziții ale judecății: subiectul, ca ființare, trece funcțiunea sa în plan secund, în vreme ce predicatul o are tocmai pe aceasta în prim plan, iar ființarea sa este topită în funcțiunea logică proprie. Toate acestea sunt sensuri constitutive pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puțin din perspectivă funcțională; dar a fost scoasă în evidență disanalogia ființială și funcțională a celor două poziții ale judecății: subiectul, ca ființare, trece funcțiunea sa în plan secund, în vreme ce predicatul o are tocmai pe aceasta în prim plan, iar ființarea sa este topită în funcțiunea logică proprie. Toate acestea sunt sensuri constitutive pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul. Totuși, în cazul amândurora, poziția logică proprie, adică însăși obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar ființarea sa este topită în funcțiunea logică proprie. Toate acestea sunt sensuri constitutive pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul. Totuși, în cazul amândurora, poziția logică proprie, adică însăși obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și ca funcție. Reprezentând o ființare, predicatul este și el timp (timpul ca ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial", el poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțiunea logică proprie. Toate acestea sunt sensuri constitutive pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul. Totuși, în cazul amândurora, poziția logică proprie, adică însăși obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și ca funcție. Reprezentând o ființare, predicatul este și el timp (timpul ca ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial", el poate reprezenta o însușire a unui subiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru diferența dintre cele două obiecte judicative, subiectul și predicatul. Totuși, în cazul amândurora, poziția logică proprie, adică însăși obiectualitatea lor constituită, este dublu condiționată: ca ființare și ca funcție. Reprezentând o ființare, predicatul este și el timp (timpul ca ființarea proprie). Totuși, în unitatea judecății, el se deosebește funcțional de subiectul logic; mai mult, are o preeminență funcțională, pusă în evidență mai devreme. "Ființial", el poate reprezenta o însușire a unui subiect; și se întâmplă aceasta, pentru că el se predică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se reiau prin fiecare act de predicare, fiindcă fiecare trebuie să "actualizaze" cele două poziții logice, S și P. Logic, regulile predicării sunt legate intim de aspectul alethic al judecății; ele vizează de la bun început o funcțiune logică, nu o "ființare" (deși aceasta nu poate fi anulată). Dacă lucrurile stau astfel, atunci funcțiunea predicatului (aflată în relație cu aspectul alethic al judecății) este originară în raport cu statutul său de ființare în judecată, fapt care se arată ca o primă diferență obiectuală notabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al judecății; ele vizează de la bun început o funcțiune logică, nu o "ființare" (deși aceasta nu poate fi anulată). Dacă lucrurile stau astfel, atunci funcțiunea predicatului (aflată în relație cu aspectul alethic al judecății) este originară în raport cu statutul său de ființare în judecată, fapt care se arată ca o primă diferență obiectuală notabilă față de subiectul logic, în cazul căruia ființarea reprezentată de acesta ca timp condiționa funcțiunea sa judicativă. Predicatul logic, ca obiect judicativ constituit, este, originar, o funcțiune logică; dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dacă lucrurile stau astfel, atunci funcțiunea predicatului (aflată în relație cu aspectul alethic al judecății) este originară în raport cu statutul său de ființare în judecată, fapt care se arată ca o primă diferență obiectuală notabilă față de subiectul logic, în cazul căruia ființarea reprezentată de acesta ca timp condiționa funcțiunea sa judicativă. Predicatul logic, ca obiect judicativ constituit, este, originar, o funcțiune logică; dar, tocmai pentru aceasta, el reprezintă și o ființare, ceea ce ne îngăduie să vorbim despre propriul său timp și, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o primă diferență obiectuală notabilă față de subiectul logic, în cazul căruia ființarea reprezentată de acesta ca timp condiționa funcțiunea sa judicativă. Predicatul logic, ca obiect judicativ constituit, este, originar, o funcțiune logică; dar, tocmai pentru aceasta, el reprezintă și o ființare, ceea ce ne îngăduie să vorbim despre propriul său timp și, în urmare, despre propria sa "poziție" logică. Predicatul, ca ființare (judicativă), este propriul său timp. Totuși, este vorba despre un timp condiționat de un alt timp, cel al subiectului logic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă. Predicatul logic, ca obiect judicativ constituit, este, originar, o funcțiune logică; dar, tocmai pentru aceasta, el reprezintă și o ființare, ceea ce ne îngăduie să vorbim despre propriul său timp și, în urmare, despre propria sa "poziție" logică. Predicatul, ca ființare (judicativă), este propriul său timp. Totuși, este vorba despre un timp condiționat de un alt timp, cel al subiectului logic, al judecății, al judicativului, al logos-ului. Până la urmă, atât subiectul cât și predicatul îndeplinesc funcțiuni logice în judecată; ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un alt timp, cel al subiectului logic, al judecății, al judicativului, al logos-ului. Până la urmă, atât subiectul cât și predicatul îndeplinesc funcțiuni logice în judecată; ceea ce înseamnă că, din această perspectivă judicativ-funcțională, predicatul, pentru care funcțiunea este preeminentă față de ființare, reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă față de funcțiune. Totuși, temporal, poziția "subiect" are întâietate față de poziția "predicat"; timpul este ființarea însăși, iar în subiect preeminentă este ființarea, nu funcțiunea. Să păstrăm această idee, continuând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului, al logos-ului. Până la urmă, atât subiectul cât și predicatul îndeplinesc funcțiuni logice în judecată; ceea ce înseamnă că, din această perspectivă judicativ-funcțională, predicatul, pentru care funcțiunea este preeminentă față de ființare, reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă față de funcțiune. Totuși, temporal, poziția "subiect" are întâietate față de poziția "predicat"; timpul este ființarea însăși, iar în subiect preeminentă este ființarea, nu funcțiunea. Să păstrăm această idee, continuând reducția; va trebui revenit însă la ea în curând. 4
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce înseamnă că, din această perspectivă judicativ-funcțională, predicatul, pentru care funcțiunea este preeminentă față de ființare, reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă față de funcțiune. Totuși, temporal, poziția "subiect" are întâietate față de poziția "predicat"; timpul este ființarea însăși, iar în subiect preeminentă este ființarea, nu funcțiunea. Să păstrăm această idee, continuând reducția; va trebui revenit însă la ea în curând. 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicatul, pentru care funcțiunea este preeminentă față de ființare, reprezintă o poziție originară în raport cu poziția subiectului, pentru care ființarea este preeminentă față de funcțiune. Totuși, temporal, poziția "subiect" are întâietate față de poziția "predicat"; timpul este ființarea însăși, iar în subiect preeminentă este ființarea, nu funcțiunea. Să păstrăm această idee, continuând reducția; va trebui revenit însă la ea în curând. 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății Primul element al aspectului alethic al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului ipostaziate în judecată. Aristotel preciza, cu putere, că verbul este luat de fiecare dată după (în funcție de) timp; el nu are sens în sine, în judecată, ci numai împreună cu timpul.203 Să privim însă îndeaproape această chestiune a timpului ca ființarea însăși, adică să luăm în seamă actul timporizării, și să observăm ce fel de ființare constituie, la rându-i, "este". Desigur, nu poate fi însăși ființarea constituită ca subiect logic sau cea constituită drept predicat logic (legate prin verb, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după (în funcție de) timp; el nu are sens în sine, în judecată, ci numai împreună cu timpul.203 Să privim însă îndeaproape această chestiune a timpului ca ființarea însăși, adică să luăm în seamă actul timporizării, și să observăm ce fel de ființare constituie, la rându-i, "este". Desigur, nu poate fi însăși ființarea constituită ca subiect logic sau cea constituită drept predicat logic (legate prin verb, în structura formală a judecății); ceea ce înseamnă că "este" nu reprezintă o funcțiune logică în judecată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci numai împreună cu timpul.203 Să privim însă îndeaproape această chestiune a timpului ca ființarea însăși, adică să luăm în seamă actul timporizării, și să observăm ce fel de ființare constituie, la rându-i, "este". Desigur, nu poate fi însăși ființarea constituită ca subiect logic sau cea constituită drept predicat logic (legate prin verb, în structura formală a judecății); ceea ce înseamnă că "este" nu reprezintă o funcțiune logică în judecată, iar regulile constituirii sale obiectuale, prin acte judicative, diferă de cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
singur sens toate aceste elemente ale judecății. Totuși, natura judicativă, constând, pentru verb, în jocurile sale temporale, nu-l epuizează pe "este"; căci acesta, în esența sa, reprezintă ceea-ce-este, anume ceva care se poate sustrage timporizării, neprimind moduri temporale proprii ființării, și care reprezintă, în fapt, ființa însăși. Numai că sustrasă tuturor acestor acte constitutive, ființa ființa însăși trebuie să fie ca atare, "în același timp", act constitutiv și obiect constituit, corelativ, ceea ce o readuce la o situare în care am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
văzut-o odată: la identitatea cu logos-ul întreg; dar, de fapt, această mișcare de constituire a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu o pendulare neîntreruptă între constituirea ființei ca logos formal, ca ființare pur și simplu sau ca ființă a ființării, cum spunea Heidegger, și constiuirea sa ca logos pur și simplu. Desigur, aici este vorba despre acte de constituire care depășesc orizontul strict al dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că judecata, ca act
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întreg; dar, de fapt, această mișcare de constituire a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu o pendulare neîntreruptă între constituirea ființei ca logos formal, ca ființare pur și simplu sau ca ființă a ființării, cum spunea Heidegger, și constiuirea sa ca logos pur și simplu. Desigur, aici este vorba despre acte de constituire care depășesc orizontul strict al dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că judecata, ca act universal de constituire, își arată limitele. Se-nțelege
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
valabilitate chiar mai însemnată decât cea din orizontul judicativului. Oricum, în limite judicative, "este", ca (fiind) ființa, reprezintă adevărul. Lucrurile, acum, se ordonează astfel pentru aspectul alethic al judecății (și judicativului), în relația lui cu timpul: de o parte avem ființarea ca timp, de alta avem ființa ca adevăr; și amândouă, deși țin de elementele aspectului alethic, sunt semnificative și pentru cel funcțional (dat de structura originar judicativă S P). Totuși, în context judicativ, nici unul dintre aceste sensuri nu rămâne pur
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]