6,757 matches
-
filozofia le-a înțeles de-a lungul timpului este vorba și în cartea lui Jean-Jacques Wunenburger. Atîta doar că tonul lucrării, decantat de ambiția unui punct de vedere personal, împrumută aerul seren și sobru al unei lucrări de strictă specialitate. Filozoful francez este profesor de filozofie generală la Universitatea ,Jean Moulin", Lyon 3, iar cărțile pe care le-a publicat pînă acum ni-l înfățișează ca pe un constant cercetător al problematicii imaginarului uman. Cartea de față - Filozofia imaginilor - este un
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
ridicat!... Iacă-tă, de pildă, domnul senator Antonie Iorgovan ce fain bate iarăși la televizor șaua imbecilității spre înțelepciunea domnului Mircea Geoană care, auzi-l, numa', ce spune: ,Universul nu se învârte în jurul PSD, dar PSD poate să influențeze Universul"... Mare filozof! Gata-gata să mi se blocheze televizorul! - Asta ne mai lipsea!, murmură speriată nevastă-mea, Coryntina. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se. - Știi ce?, îi zic. Ia mai lasă-l în pace pe Domnul!, că mă inervezi! Mă exasperează, tocmai
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
stă de fapt în mine însumi și nu în conceptele cu pricina, important este că o astfel de vrajă există și că, în numele ei, ajung să cred neclintit în lumea ideilor pe care conceptele mi-o sugerează. În fond, orice filozof este un credincios travestit într-un adept fanatic al acrobațiilor conceptuale. Al patrulea simptom este orgoliul. Superioritatea celui care a reușit să deprindă tehnica jocului de-a abstracțiunile este una fără margini, ea frizînd orgoliul luciferic al celui care își
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un om se poate mistui afectiv în cel
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
mistui afectiv în cel mai curat mod liric fără să fi scris în viața lui un vers, cum tot așa el poate umple vrafuri de pagini poetice fără să fi trăit vreodată nici cea mai mică tresărire lirică. Iar cu filozofii lucrurile stau și mai prost. Ei nici măcar nu se mai chinuie să-și ascundă lipsa intensității afective îndărătul unei limbi estetice. Ei scriu prost și știu că scriu prost, și atunci se refugiază în cetatea abstracțiunilor solide, un loc unde
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
estetice. Ei scriu prost și știu că scriu prost, și atunci se refugiază în cetatea abstracțiunilor solide, un loc unde sînt siguri că nimeni nu le va arăta cu degetul neputința de a simți și handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
eticheta autoimpusă ca patron de bistrou respectabil, Jean-Jacques pierde ușor partida cu virilul Iegor, rus tipic, alcoolic și sentimental, cu sufletul mare și cu palma grea. O altă pereche de valeți învârtiți pe degetele reginei din Est o formează berlinezii filozofi, cu care Hannah/ Ana intră într-un ménage ŕ trois, fără gelozii terestre, doar cu dispute ideatice. Misterul protagonistei se datorează, în primul rând, distanței de la care este privită și definită. În primele două secțiuni ale romanului, Ana/ Hannah e
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
dinlăuntrul unei înțelegeri mai mici. De aici și cantitățile uriașe de maculatură pe care gînditorii, adăpostiți sub titulatura de filozofia științei, au simțit nevoia să o scrie pe marginea ei. Nu știu ce altă disciplină este astăzi mai nimerită să ilustreze diletantismul filozofilor în materie de știință ca această ,filozofie a științei". Ea e locul unde se pot rosti cu seninătate și cu morgă hieratică cele mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
mai sfruntate elucubrații filozofice. De la aberațiile lui Hegel din Filozofia naturii și pînă la sofismele prin care sovieticii căutau să explice natura duală a luminii prin prisma materialismului dialectic și istoric, probele incriminatoare menite a pleda pentru ignoranța științifică a filozofilor s-au strîns mereu. Cine are astăzi un dram de onestitate știe că, despre știință, nu pot vorbi în deplină cunoștință de cauză decît oamenii de știință. A continua să dai verdicte speculative în privința științelor înseamnă, cel mai adesea, a
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
mai adesea, a friza impostura. O butadă a lui Oppenheimer, a cărei formă o reproduc cu aproximație, spune că, în vreme ce fizicienii se străduiesc să exprime, într-un limbaj cît mai inteligibil cu putință, lucruri neștiute de nimeni pînă la ei, filozofii reușesc isprava opusă, izbutind să spună niște banalități știute de toată lumea într-o formă cît mai ininteligibilă. Dacă dăm deoparte nuanța malițioasă și fatal suficientă a cuvintelor americanului, o nuanță ce condamnă pripit întregul rost al gîndirii speculative, atunci nu
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii nu ar fi putut visa în veci. La 12 ani de la formularea strict tehnică a teoriei relativității, mai precis în 1917, Einstein avea să facă un gest pentru care foarte mulți dintre gînditorii epocii l-au urît: a publicat o
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Marx ofered their own valuable insights and critics to the problem of modern freedom. Keywords: freedom, necessity, phenomenon, noumenon, recognition, politics Libertate și necesitate: o scurtă introducere Distincția pe care o abordez în cadrul acestui eseu nu este una nouă. Pentru filozofii stoici, de exemplu, conștientizarea lanțului de necesități permanente la care oamenii sunt supuși, de cele mai multe ori împotriva voinței lor, echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
să fie compensata de viață de apoi. Libertatea nu putea fi obținută cu adevarat decât în "cetatea lui Dumnezeu", pentru a utiliza expresia lui Augustin; cetatea terestră era una a necesității, a arbitrarului, a suferinței. Baruch Spinoza, unul dintre primii filozofi moderni, a rămas tributar concepției libertății că metafizica. Pentru acesta, realmente liber nu putea fi decât Dumnezeu, substanța unică având că atribute întinderea și cugetarea, singura ființă care își este sieși cauza și a cărei existența nu depinde de împrejurări
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
artă22 - libertatea nu va putea exista niciodată în absența unui orizont de necesitate. Faptul că omenirea nu își va găsi niciodată pacea absolută în politica înseamnă că nevoia de reprezentare instituțională nu va dispărea niciodată deoarece, așa cum a observat și filozoful argentinian Ernesto Laclau, socialul nu este niciodată integral transparent cu sine însuși 23. Libertatea modernă este posibilă și garantată doar prin intermediul instituțiilor, a statului, înțeles, în cadrul discuției de față, ca necesitate. Pe masura ce necesitatea nu va mai fi înțeleasă că ceva
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Autorul, care în 23 de ani a scris șase romane, aduce în discuție prin această ultimă carte (ocolind însă suveran capcanele unui science-fiction trivial) una din cele mai cutremurătoare teme care plutește amenințător în aer și căreia, deocamdată, nici argumentele filozofului german Hans Jonas nu-i pot desluși implicațiile etice: clonajul ființelor umane. În capcanele trivialității cade însă Michel Houellebecq. Cultivîndu-și destoinic obsesiile, scriitorul francez, căruia nu puțini critici îi contestă talentul literar, aruncă pe piață un nou roman intitulat Posibilitatea
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
anii 1950-60, imagologia a cunoscut ulterior aportul cercetătorilor germani, italieni, americani și români, luând o neașteptată amploare în ultimul deceniu. Cărți, articole, teze de doctorat și licență dovedesc că obsesiile identitare postmoderne, cu precădere cele comunitare, interesează din ce în ce mai mulți istorici, filozofi, scriitori, psihologi și critici. Nici nu e de mirare: un asemenea domeniu, marcat interdisciplinar, posedă un dinamism ieșit din comun; țesătura imagologică este, prin excelență, eterogenă și în continuă schimbare. Imaginile pe care un popor le generează de-a lungul
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
patos polemic poate fi stîrnit de teme atît de desprinse de lumea noastră. Eugen Ciurtin și Cătălin Avramescu își încrucișează replicile în jurul cazului Mircea Eliade, iar criticul literar S. Damian scrie, cu un condei de veritabil scriitor, un eseu despre filozoful Martin Heidegger. Într-un cuvînt, e multă cultură în paginile acestei reviste, dar și mult aplomb polemic, Idei în dialog începînd să capete alura unui cîmp de bătălie intelectuală. Pascale Observatorul Antenei 1, din Sîmbăta Mare, reașază geografia: postul de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
spirit al dialogului; metodele comuniste ale partidului unic și-au găsit aplicare acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin. Există chiar și o latură "intelectuală" a acestui proces de îndoctrinare regresivă: publiciști tineri, scriitorași și eseiști cu pretenție de "filozofi" dau formă scriptică tot mai brutală acestei demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela schițat mai sus, a ajuns dificil
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
-i iau cu mine pe cei 20.000 de telespectatori pe care mi i-a repartizat dl. Tatulici prin cota de rating (orice aș face, chiar și dacă aș sta în cap), ori, vorba lui Nietzsche, să rămân, ca orice filozof, un măgar tragic, adică să mă prăpădesc cu zile din cauza poverii care este lumea în care trăim, una pe care nu pot nici s-o car, nici s-o lepăd.
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
înțelege întrebarea, poate aș găsi și răspunsul... • Cuvintele duc uneori în locuri tainice. Dar nu e obligatoriu să le urmezi. • „Toate pânzele sus! Până în pânzele albe!” • Speranța moare penultimă... Înaintea noastră. • Nefericit de profesie. • Ideile mele proprii vin de la mării filozofi ai omenirii (citat). Dacă alegi între două rele dai sigur de belea. Viața e făcută cam așa: bărbaților le place să se asocieze în jurul unui SECRET, iar femeile adoră să îl afle cât mai repede. Dalila a descoperit secretul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cât de ,dement" Noica. Intelectualii cu pricina, oricât or fi fost ei de strălucitori, nu pot, firește, constitui modele de onorabilitate ideologică. Nu înțeleg, în ruptul capului, cum - dac-ar fi să mă refer la Cioran - poți fi admiratorul marilor filozofi ai omenirii și, simultan, al unui descreierat primitiv precum Zelea-Codreanu. Cum, Mircea Eliade fiind, te adapi la tezaurul cunoașterii universale și, totodată, devii apologetul legionarismului. Trăind la începutul mileniului al treilea, și nu în anii '30 ai secolului trecut, cred
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
pentru a fi schingiuit de Securitate. Era suficient să nu placi ,instructorilor C.C." pentru a nu mai vedea lumina zilei cu zecile de ani. Sau te pomenești că tocmai exterminarea inamicilor ideologici înseamnă ,pledoarie" pentru ,nuanță și analiză", adică specialitatea ,filozofului" în cauză? Pentru cine citește biografia cosmetizată a comuniștilor - mă refer, între altele, și la penibila operă encomiastică ,Ion Ianoși. O viață de cărturar" -, obsesia punerii între paranteze a episoadelor neconvenabile a atins nerușinarea. Ce-i drept, cu complicitatea unor
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
numai valorile definitiv consacrate. El lovește numai numele aflate în vîrful ierarhiei, iar nu pe cele cufundate în umbra de jos a palierelor inferioare. Preferă celebritățile, notorietățile incontestabile, pe scurt tot ce înseamnă efigie încrustată în panteonul culturii germane. Literați, filozofi, muzicieni sau pictori, nimeni nu scapă de elanul iconoclast al austriacului: Stifter, Brueckner, Mahler, Heidegger, Beethoven, Furtwaengler, Klimt, Schiele sau Kokoschka sînt cîteva din victimele elanului demolator al lui Bernhard. O excepție este Tintoretto și tabloul său Bărbatul cu barbă
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
interviuri, Într-o lumină orbitoare, îl dezvăluie, era să demonstreze că orice om are ceva de spus, cu condiția ca un altul să-l asculte cu adevărat. Nu există, din acest punct de vedere, diferențe între elite și mase, între filozof și șofer, între Vladimir Tismăneanu, profesor de Științe politice la University of Maryland, și Gianina lui Manșonică din Sintești. Nu există oameni superiori, la propriu și la figurat, și oameni de condiție inferioară, la care să nu poată străbate raza
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]