12,882 matches
-
Sorin Lavric E uimitoare ușurința cu care filozofia curăță o temă de asperitățile ei sufletești. Parcă o ecranare discursivă sterilizează tușele macabre ale vieții cu ajutorul unui filtru dezinfectant. Rezultatul este o salubrizare generală prin care clocotul scîrbos al intimității noastre e acoperit de dantela fină a unor noțiuni
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă vreți o discuție aseptică golită de orice urmă de emotivitate spontană, citiți cărțile în care filozofii vorbesc despre moarte. Vă veți simți ca într-un salon de înfrumusețare a cadavrelor. Nu știu dacă ați asistat vreodată la o autopsie
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
al neputinței biologice, el nu se deosebește cu nimic de cel mai de rînd muritor de pe acest pămînt. Dacă așa stau lucrurile, atunci a filozofa pe seama morții înseamnă a vorbi despre un lucru asupra căruia nu ai nici o putere. Toată filozofia clădită în jurul ei nu te ajută cu nimic în clipa ieșirii de pe scenă. De aceea, deși viața ar trebui să fie o pregătire pentru moarte, din păcate nu este. A doua idee este că moartea nu este ceva exterior ființei
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
ar începe trunchierea critică, falsul se va lămuri pe loc sau cel puțin în timp real. Care sunt ideile și care sunt blocajele, așadar? Pornind de la o interogație mai veche a lui Gabriel Liiceanu - " de ce nu avem o istorie a filozofiei românești?" - și postulând, pe de altă parte, existența unor filozofi români redutabili sau măcar fertili, Patapievici ajunge în pragul formulei non sequitur. Fără a face școală și fără a fi luată în calcul, fie și polemic, de succesori, opera filozofică
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
în continuare, un public cititor deloc legat de glia informației beletristice de ordin general. Și atunci? Încerc să avansez, prin câteva ipoteze, un raționament minimal: independent de structura spațiului cultural românesc, între elita științifică și nivelul de înțelegere public, domeniul filozofiei nu și-a construit un strat intermediar de propagare. Nu a devenit mai accesibil și nu și-a pus ideile în circulație. Nu a ieșit din granițele strâmte ale canonului școlar, liceal sau universitar. Nu s-a comunicat decât schimbându
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
aceea a socialului sau moralului. Nu și-a creat o critică a ei - cu impact extra-academic - și nu a stimulat noviciatul. Nu a stimulat o tradiție a receptării, publicistică ori, horribile dictu, mediatică. Prin urmare, unica zonă de contact între filozofie și publicul ei latent e de găsit într-o mitologie a inaccesibilului. Iar pentru acestea toate, vina nu are cum să aparțină, global, culturii române, oricât de blocate îi sunt circuitele de comunicare și oricât de precis a diagnosticat Horia-Roman
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
spună că zbaterea lui este inutilă. Orice ar face și orice ar spune, influența pe care o exercită asupra societății e cvasi-nulă. Efortul lui e ca o cruciadă individuală dusă în numele zădărniciei sigure. Pe acest fundal de letargie culturală, soarta filozofiei e de două ori mai tristă. Judecată după efectul pe care îl are asupra comunității, această disciplină este o garanție a eșecului aprioric. Nicio altă facultate nu scoate pe bandă rulantă, an de an și promoție de promoție, un număr
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
asupra comunității, această disciplină este o garanție a eșecului aprioric. Nicio altă facultate nu scoate pe bandă rulantă, an de an și promoție de promoție, un număr mai mare de ratați comunitari. De aceea, din punct de vedere social, rostul filozofiei este ca la capătul ei să-ți dai seama că ai făcut-o degeaba. Verdictul acesta, oricît de malițios poată părea, ascunde un îndemn la mobilizare. E nevoie de o reacție de apărare, de o repliere defensivă menită a ne
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu-i mai dă nicio atenție. E vorba de Wilhelm von Humboldt, un gînditor pe care pînă și impozanta Istorie a filozofiei a lui Johannes Hirschberger îl pomenește o singură dată, alături de frații Grimm și frații Schlegel, într-o enumerare menită a-i indica succint pe urmașii piperniciți, purtători de stigmat epigonic, ai celui pe care nemții îl numesc der Alleszerbilder (atoatedistrugătorul
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
cu ochi albaștri"); însă dosarul, bine documentat, va stârni în mod sigur interesul cititorilor care doar au auzit, până acum, despre petrileanul Ion D. Sîrbu (modelul real al lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni, asistentul universitar la Filozofie ajuns în închisoare și în mină, trădat de nevastă ș.a.m.d.). Dacă primul proces și prima condamnare se datorează unei discuții cu Marcel Petrișor, în redacția revistei "Teatrul", unde Sîrbu și Doinaș lucrau, al doilea proces și a doua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
cei doi protagoniști, Seneca nu se poate plînge de lipsă de înrîurire asupra lui Lucilius, căci mai tînărul său amic nu îi este doar prieten, ci și discipol. Și cum în ultimii ani Lucilius începuse să se îndepărteze de epicureism - filozofia pe care o îmbrățișase în anii timpurii și de care acum, în anii corespondenței cu maestrul său, se lepădase cu totul -, Seneca (1-65 d. Hr. ) intră în pielea unui profesor de filozofie. Simte că prietenul lui are nevoie de adevăruri
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
ani Lucilius începuse să se îndepărteze de epicureism - filozofia pe care o îmbrățișase în anii timpurii și de care acum, în anii corespondenței cu maestrul său, se lepădase cu totul -, Seneca (1-65 d. Hr. ) intră în pielea unui profesor de filozofie. Simte că prietenul lui are nevoie de adevăruri a căror valabilitate să dureze mai mult decît cunoștințele furnizate de trăirile plăcute, și de aceea se străduiește să-l învețe că nu totul e voluptas (plăcere) și că mai rămîne loc
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar notele explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie să se frămînte
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
de idealitate a naratorului, singurul personaj cu o viziune și cu un comportament corect din întreg romanul, erodează fondul de autenticitate al scrierii. Personajele sunt schițate, portretizate corect, nuanțate chiar, dar nu au o psihologie proprie, sunt palide sub raportul filozofiei lor de viață și al metafizicii. Ceea ce rămîne, în final, din romanul lui Anton Holban, sînt doar cîteva siluete de dascăli care - cu sau fără voia noastră - rămîn și ele cu greu în amintirea cititorului." La Uniunea Scriitorilor Joi, 1
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
în mai multe rânduri, acea senzație rară, dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare și-l poartă prin societate, definindu-l exact în măsura în care acțiunile și reacțiile lui, ceea ce face și ceea ce refuză să facă, exprimă o filozofie proprie. O bună parte din personajele Căderii... sunt, în prezentul acțiunii și al rememorării, dispărute din cadru. Au murit, au emigrat, viața lor s-a consumat. Cu toate acestea, ele nu sunt niște voci reînviate, ci prezențe puternice, intense. Trecerea
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
avangardiștilor". (pp. 12-13). Modernitatea textuală a lui Voronca i-a luat prin surprindere pe criticii epocii, care nu aveau bagajul teoretic necesar unei analize foarte exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei postmodernismului (Derrida & comp.) lucrurile devin clare și ușor de interpretat. Altfel se vedeau ele, însă, în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Oricum, cititorul de azi are revelația unui program poetic de o (post)modernitate izbitoare. Scrie Ion Pop
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
a dezvoltării prodigioase a semioticii în ultimele decenii. Periodice, monografii, manuale, enciclopedii și dicționare pe teme semiotice sunt din ce în ce mai frecvente. Semiotica a reușit să aducă în raza ei de cuprindere nu numai discipline umaniste clasice, precum cele relative la limbaj, filozofie, antropologie, sociologie, psihologie, drept, literatură și arte, dar și științele exacte și ale naturii, biologia, medicina, informatica, științele cognitive, inteligența artificială. Domenii recente de mare actualitate, cum ar fi calculabilitatea biologică și biologia computațională, capătă și ele o privire proaspătă
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
temele abordate, vom menționa: semiotica fino-ugrică (Vilmos Voigt), discursul istoric (Youzheng Li), sinestezie și multimedia (Yuri Tsivian), nostalgie, bucurie și melancolie în tango-ul finlandez (Pirjo Kukkonen), de la semantică la semiotica politică - aplicație la Adam Schaff (Susan Petrilli și Augusto Ponzio), filozofie academică și culturală în Finlanda (Ilkka Niiniluoto), semiotica paradoxului (Antti Salminen), denotație și referință în sisteme nelingvistice (Alexandros Lagopoulos și Karin Boklund-Lagopoulos), diagramatologie (Paolo Fabbri), o întâlnire ratată: semiotica și psihanaliza (Cristina Alvares), cum poate fi înțeleasă o metropolă (Roland
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
care, pe măsură ce privești detaliile lumii, încerci să descrii fidel reacția pe care ele ți-au provocat-o, tot așa Blaga nu trebuie decît să-și scruteze cu atenție tresăririle cu care sensibilitatea lui răspunde la fenomenele din jur. Poezia și filozofia nu se deosebesc în această privință, căci ambele reprezintă arta de a vedea ce se întîmplă în tine în cursul întîmplărilor prin care treci. Fondul amîndurora este același: tresărire afectivă la întîlnirea cu lumea, dublată de încercarea de a păstra
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
praguri spirituale evoluate (iertarea, smerenia, împăcarea)". Împăcarea cu rosturile lumii "prin înțelepciunea care exclude resemnarea, dar ține mintea trează, curioasă, deschisă", prin renunțarea la orgoliu, prejudecăți și suficiență, prin blândețe, toleranță și iertare, nu vine neapărat din cărți sau din filozofie. "Bunicii noștri acordau importanță fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură... erau mânuitori genuini ai metaforelor existenței". Nu degeaba, scrie Carmen Firan, în credința populară "cuvintele puteau îndupleca zeii, aduce ploaia, lega și deslega spiritele de energii ascunse, crea
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
întotdeauna că drumul spre Dumnezeu nu este unic și că prin multe cărări poți ajunge la Dumnezeu. Evident că și acum pericolul unui conflict generalizat între civilizații există. Nici un efort nu este prea mare dacă este făcut pentru a triumfa filozofia toleranței. În perioada cât am fost primar (sau ambasador) m-am bucurat de relații excepționale cu Biserica Ortodoxă Greacă. Meritul este al IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, apoi Patriarhul României, al PF Patriarh Teoctist și al IPS Teofan, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
raritate. În opinia lui, universul este lipsit de centru. Joyce, asupra căruia se pare că Bruno a exercitat o influență decisivă, îl plasează mai sus decât pe Bacon sau pe Descartes, ba chiar îl numește „părintele a ceea ce se cheamă filozofie modernă“. Erou de roman picaresc, zeu al propriei lumi, asimilabil măgarului, pe care îl ia drept model, când leneș, arogant, respingător, când harnic, știind să îndure, încăpățânat etc... - „non c’é Dio senza mondo“, „fără lume, nu se poate vorbi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
știind să îndure, încăpățânat etc... - „non c’é Dio senza mondo“, „fără lume, nu se poate vorbi de Dumnezeu“, iată deviza lui de căpătâi. Își schimbase numele din Filippo în Giordano, după cum îl chema pe maestrul care îl inițiase în filozofie. În filozofia lui Averroes. Care spunea că dacă Divinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea ar înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îndure, încăpățânat etc... - „non c’é Dio senza mondo“, „fără lume, nu se poate vorbi de Dumnezeu“, iată deviza lui de căpătâi. Își schimbase numele din Filippo în Giordano, după cum îl chema pe maestrul care îl inițiase în filozofie. În filozofia lui Averroes. Care spunea că dacă Divinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea ar înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]