51,126 matches
-
pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era pozitivista nu este altceva decât un previzibil final fericit al civilizației industriale. Capitolul următor este dedicat analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon, două dintre utopiile tradiționale "reprezentative", scopul fundamental fiind oferirea unor "grile de lectură" și "evidențierea locului aparte pe care îl
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mai bine"; necesitatea de a fi "flexibili în gândire", "permanent cu spiritul treaz" și de a evita "extremele". Tezele enunțate nu sunt, desigur, singurele dezvoltate, Teodora Prelipcean formulând și argumentând interpretări, păreri proprii, autoreflecții și critici pertinente. Putem afirmă la finalul acestei "călătorii" că tabloul prezentat este edificator, iar conținutul, dincolo de omisiunile și reducționismele inerente, clarificator? Da, întrucat lucrarea în sine este nu numai o excelentă sinteză, urmărind în primul rând să ne ghideze pașii prin "gigantică bibliotecă a utopiei", ci
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
săi ochi fără a se lăsa vrăjit - precum mulți dintre ziariștii occidentali - de bombardamentul cu știri diversioniste venit dinspre toate taberele implicate în conflict. În felul acesta reporterul român a ajuns să se pună rău cu mai toată lumea, iar în final a fost expulzat de autoritățile sârbe. De aceea, o carte de teoria reportajului, venită din partea unui om cu asemenea experiență, trebuie privită cu cel mai mare interes. Volumul (destul de sec) intitulat Reportajul interbelic românesc. Senzaționalism, aventură și extremism politic trece
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
grad depinde coerența dintre viziune și atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate sprijini polemic viziunea. Teoria, fiind forma discursivă pe care o poate lua în final intuiția credinciosului, este precum o excrescență a cărei însemnătate stă numai în dimensiunea ei persuasivă. Așadar, teoria, ca armătură conceptuală pusă în slujba unei intuiții, are menirea de a-i convinge pe alții de temeinicia adevărului proferat, sau, dacă acest
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
cărei apariție am semnalat-o acum două săptămîni) conține o dezbatere foarte critică despre noua Gramatică a Academiei, dar și despre Doom 2. Ar merita citat, apoi, integral poemul Martei Petreu, intitulat Vindecarea, dacă spațiul ne-ar permite. Iată, totuși, finalul, care este excepțional: Ea privește senină lanul de grîu care îi crește în loc de carne moale și vie în propriile ei palme pe falangele strîmbe Ea a trecut prin viața terestră ea a fost o ființă umană Iar acuma da acuma
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor; îmi place! Îmi place cum tragi în guvern!... Iar eu îi răspund: Vino mata la guvernare și-o să vezi ce umor mai am! Va continua Primarului comunei Deveselu, unde va fi instalată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să spun este că există o dozare a sentimentului urgenței, care scade pe măsură ce situația lui Lăzărescu se înrăutățește. Imersiunea în dramă așa începe, cu iluzia că există totuși personal competent care îl va salva mai devreme sau mai tîrziu. Însă finalul, aproape soporific din punctul de vedere al angajaților spitalului, este o contradicție live a ritmului "E.R". Mai mult, proporțional cu modul în care medicii încep să se miște din ce în ce mai mult cu încetinitorul, apar din ce în mai multe replici
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce ne oferă și să o activăm prin frumosul pe care ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii I, finalul capitolului X). E una din acele pagini antologice ale confesiunilor lovinesciene, ce merită pusă în rama unei selecții definitorii. Ecouri ale ei pot fi identificate și sub alte forme, ca de pildă: În prăbușirea universală, arta întreține încă iluzia singurei
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Mike Binder a scris și scenariul și s-a implicat și cu un rol episodic în film. Nu toți au apreciat însă eforturile sale: criticul de film de la New York Times" reproșa subțirimea poveștii, lipsa de plauzibilitate a premisei și catastrofa finalului. Există un filon de absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul ajungînd să fie echivalent cu afecțiunea. Or, această situație în
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
îi trebuie doar un sfert din acest număr pentru a construi un thriller relativ convențional. Dar împărtășește oarecum aceeași problemă sau dezechilibru cu Ochi larg închiși al lui Kubrick. Prea multă și elaborată construcție a suspansului, prea puțin debușeu. Iar finalul, în ciuda buclei metaforice stîngace, surprinde prin facilitate. Edificiul lucrat de Ozon este însă extrem de subtil: puține se spun, multe se întîmplă - context în care Rampling, aflată la a doua colaborare cu regizorul, atinge maximumul ei de potențial - filmările sînt (exce
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
puține se spun, multe se întîmplă - context în care Rampling, aflată la a doua colaborare cu regizorul, atinge maximumul ei de potențial - filmările sînt (exce)lente, ținînd pasul cu ritmul impus de tramă cu încetinitorul. Surpriza este că și către finalul lungmetrajului, cînd te-ai aștepta să apese puțin pe accelerație, Ozon refuză să îți ofere polonicul și îți hrănește așteptările tot cu lingurița. S-a invocat deja senzația de a fi fost păcălit care acompaniază sfîrșitul peliculei și nu mă
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
putem începe cu viitorul și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cauzalității cronologice sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste ŕ propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri de tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru a descoperi antidotul convenției (care nu altceva decât
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul trans-romanului e uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să ne permitem a uita acele nouăsprezece secole de tradiție a basmului? Observ că iubirea revine timid ca emoție demnă
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând citind un roman, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că de fapt nu vrem să știm mai mult. Ne e frică de final și am preferea să nu-l știm. Iată deci unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens cu eroii lui (chiar și cu cei nefericiți) la frică. Trans-cititorul, ca să-l numim așa, se
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens cu eroii lui (chiar și cu cei nefericiți) la frică. Trans-cititorul, ca să-l numim așa, se teme de deznodământ și e fericit în cazul când romanul rămâne fără final. În cazul lui Ishiguro, trăim istoria unor clone: nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
trăit ai mei, nu m-am desprins de casă. Erau bătrâni și bolnavi. După ce am rămas singură am început să călătoresc. Trăiesc foarte modest, n-am nici o pretenție materială. Lumina vine dinăuntru. Am fost în excursii organizate, cu ghid. Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înțeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulțumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
câteva. De la Negreni la București drumul pare și chiar este uneori mai lung și mai greu, decât de la București la Negreni. Sperăm să primească în continuare câte două numere de revistă pe un singur abonament. Mai am de transcris în final, mulțumindu-i pentru poezia sa, câteva rânduri trimise nouă de poetă în decembrie anul trecut: "Neavând cui să citesc minunata scrisoare, m-am dus la mormintele părinților mei și le-am citit-o lor, printre lacrimi, în șoaptă..." (C.B.) Adresă
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
În 1933, Ruth Wakefield inventa tableta de ciocolată. Arghezi, pe cea cu piper. Tablete din țara de Kuty, 69 la număr, strînse în volum la Naționala Ciornei, închipuie "o simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișideunde, fără final și putînd sfîrși acolo unde vrea cititorul să-i puie o zăloagă, să o abandoneze sau să o arunce." Totuși, povestea începe de undeva, de la sfada a doi romancieri despre cum se scrie un roman (formula, în vremea lui Arghezi
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
timpul filmului absenți și neatinși de (teoretic) marea miză în urmărirea căreia se află. O altă eroare a regizorului - concentrîndu-se asupra tramei detectivistice și a informațiilor care o alimentează, a pierdut din vedere individualizarea personajelor, extrem de schematică. De unde rezultă că finalul, cu marea revelație a lui Langdon, te lasă rece. R
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
urmează destine greu de uitat. În romanul lui Pavel Chihaia nu există învingători și indiferent de moralitatea și sensiblitatea lor, de modul în care își impun ideile și de complexitatea gândirii lor, oamenii rămân invariabil sub vremi, toți pierd, în final, bătălia cu destinul. Hemcea, apare ca un tânăr visător, generos și principial, fascinat de poveștile despre ținuturi exotice, al cărui vis este să ajungă, într-o zi, căpitan de vas. Ajunge pe un vapor, dar nu în calitate de căpitan, ci de
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz medieval, pentru a atinge în final o densitate aproape atomică) și imuabilitatea spiritului (simplitatea și transparența unisonului corzilor). În partea a 2-a, Doamne miluiește, "corespunzătoare catolicului Kyrie eleison și Christe eleison", unisonul nu mai e "fracturat" de neliniștea disperată a vocilor, ci înaintează imperturbabil, ca
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
realizate sistematic cu scopul de a vedea cât de firesc și cât de organic cresc ideile critice pe "solul afectiv". În prima tinerețe, criticul miza numai pe acordul deplin dintre idei și temperament: Avem ideile temperamentului nostru" - scria Lovinescu în finalul unui mic studiu, aflat în prelungirea tezei lui de doctorat de la Sorbona, despre Jean Jacques Weiss. Dar în 1932, la apariția volumului II de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această explicație e parțială: "Reacțiunile imediate, actele reflexe, ideile
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
una, nici la alta; nimicind până și germenele voinței de putere, în virtutea paradoxului trăit de oricine din noi, a lăsat neatinsă necesitatea activității spirituale dezinteresate, care, lipsită de finalitate, fatală, irațională și irezistibilă, domină, astfel, într-un peisagiu de cenușe" (finalul capitolului XXXV din Memorii II). Mărturisirea fondului psihologic generator al concepției critice e un act de onestitate și o probă a moralității. La originea activității criticului trebuie să situăm gestul simbolic al loialității și al demnității, al acordului cu sine
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
timpul ăsta poetul scrie/ și-n vremea asta Irod chiar taie,/ smerit dospește orzu-n hârdaie/ surd la revolte și la mânie,/ preabotezate sfinte Sisoaie/ nu mai e bere la berărie!" (La berărie). Cum vom citi versul de la începutul și de la finalul poemului? Nu mai e bere la berărie": o mostră de absurd avangardist, cu scurtcircuitarea firescului și insolitarea relațiilor semantice? Sau un simplu decupaj din prozaismul, mizerabilismul existenței noastre, în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]